Ben-Oni Ardelean Declar deschisă şedinţa noastră de astăzi, 26 septembrie 2017, dedicată declaraţiilor politice şi intervenţiilor. Pentru început, daţi-mi voie să vă reamintesc dispoziţiile regulamentare cu privire la declaraţiile politice. "Declaraţiile politice sau alte intervenţii se prezintă în scris sau verbal. Dacă declaraţiile sau intervenţiile se prezintă verbal, acestea nu vor depăşi 3 minute. Dacă deputatul depăşeşte timpul alocat, preşedintele de şedinţă are dreptul să-i retragă cuvântul. Ordinea luărilor de cuvânt va fi alternativă şi se va face pe grupuri parlamentare. Niciun deputat nu poate prezenta verbal sau depune în scris mai mult de o declaraţie sau o intervenţie în acea şedinţă." În continuare, daţi-mi voie să dau cuvântul doamnelor şi domnilor deputaţi. Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna Camelia Gavrilă.
Camelia Gavrilă Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se referă la minorităţile naţionale - diversitate şi complexitate umană prin cultură, istorie, limbă şi valori specifice. Este o declaraţie care ţine şi de contextul unor situaţii politice şi sociale recente, legate de respectarea drepturilor minorităţilor, inclusiv ale minorităţilor românilor aflaţi în alte contexte. Iar această declaraţie este o pledoarie pentru acceptarea diversităţii, pentru toleranţă şi deschidere multiculturală, într-o lume modernă, în care etnii, rase, religii, mentalităţi trebuie să coexiste în spaţii comune, să se respecte reciproc, să-şi recunoască valoarea, specificitatea, dreptul la manifestare. Din perspectivă antropologică, fiinţa umană este unică în esenţa sa, fiecare individ este practic un univers în sine, interesant, bogat în sensuri, irepetabil. De aici şi conceptul de unitate în diversitate, de unitate a speciei umane, dar şi diversitate a manifestărilor, de construcţie mozaicată în care trăim, dar în care nu au lipsit, de-a lungul timpurilor, ciocnirile între civilizaţii, între patternuri culturale, intoleranţa etnică, ceea ce ne-am dori ca la acest context de secol XXI să nu se mai repete. Trebuie să conştientizăm faptul că din 195 de state, 193 sunt membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi în general nu există o suprapunere între structura etnică şi graniţele teritoriale ale statului. De aici, coexistenţa culturală, religioasă, etnică, lingvistică. Dacă în România, un stat cu importante minorităţi - ne referim la 11%, conform recensământului din 2011, din cele aproape 20 de milioane de locuitori, foarte mulţi maghiari, romi, ucraineni, germani, există un pachet legislativ important, există o susţinere şi o deschidere, în Programul de guvernare sunt precizate foarte clar politici faţă de minorităţi, respectul pentru identitatea etnică, culturală, religioasă, lingvistică, pentru combaterea discriminării, respectul pentru multiculturalitate, pe de altă parte, ne dorim ca şi pentru românii aflaţi în alte contexte teritoriale, statale, să existe sprijinul, în aceeaşi măsură. Nu dorim şi nu pretindem decât un tratament egal, în context european, în context modern, iar evenimentele legate de modificările aduse Legii educaţiei, de Rada Supremă a Ucrainei, ne îngrijorează. E motivul pentru care apreciem şi demersurile Guvernului, ale Parlamentului, demersurile prezidenţiale, declaraţiile în acest sens, cu speranţa că vom reuşi împreună, şi delegaţia din care fac parte, prin convingere, prin dialog, să conducem la finalizarea cu succes a întâlnirilor bilaterale şi realizarea unor necesare modificări de politică educaţională şi culturală, invocate deja, în spiritul valorilor europene actuale şi ale unor experienţe pozitive pe care le avem în proiectele şi în relaţiile comune. De fapt, de la situaţia concretă din Ucraina, de la pledoaria pentru românii care trăiesc acolo, e important să medităm asupra raportului dintre minoritate şi majoritate şi asupra importanţei şi transferului valoric de limbă, cultură, tradiţii, mentalităţi, cu plusvaloare adăugată. Vă mulţumesc. Deputat al PSD de Iaşi, Camelia Gavrilă.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim foarte mult. Dau, în continuare, cuvântul doamnei deputat Florica Cherecheş.
Florica Cherecheş Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Eroare, greşeală sau minciună?" Calitatea învăţământului românesc depinde de foarte mulţi factori, fiind evident un sistem extrem de complex, dar fără a cădea în panta populismului, trebuie să recunoaştem că motivaţia financiară a cadrelor didactice are un rol determinant. Azi nu voi vorbi despre starea sau despre dotările precare pe care le au unităţile de învăţământ, nici de lipsa autorizaţiilor de funcţionare, nici despre lipsa manualelor sau de încărcarea programelor şcolare, nici despre lipsa cursurilor de perfecţionare, ci mă voi referi la lipsa sumelor care ar trebui să fie cuprinse în bugetul şcolilor, pentru a asigura plata unor salarii decente şi perfecţionarea cadrelor didactice. Prin noua Lege a salarizării, Guvernul a stabilit nişte valori optimiste, în ceea ce priveşte salariile cadrelor didactice. Din păcate, unii s-au lăsat amăgiţi de aceste promisiuni mincinoase de creşteri salariale, făcute mai mult cu scop populist, de faţadă, care pe alţii i-au lăsat reci. Iată câteva dintre ele. Cu toate că Legea promite dublarea salariilor, nivelul sporurilor în învăţământ a rămas blocat la nivelul existent în decembrie 2016. În condiţiile tăierii bugetului pe educaţie, nu se întrevede posibilitatea ca, la rectificarea bugetară, să fie alocaţi bani pentru plata hotărârilor judecătoreşti, deşi există o lege care prevede modul de eşalonare a acestor datorii către cadrele didactice. S-au tot trâmbiţat tichetele de vacanţă, dar undeva, cu litere mărunte, era scris că asta se va întâmpla doar dacă unităţile de învăţământ le-au avut prevăzute în buget. Iar acestea nu şi le-au prevăzut, pentru că nu au existat alocate fonduri pentru aşa ceva. Şi lista, stimaţi colegi, ar putea continua. Se aude că la Ministerul Educaţiei Naţionale au fost transmise ultimatumuri din partea organizaţiilor sindicale, cu privire la demararea unor acţiuni de protest, începând cu 2 octombrie 2017, în situaţia în care problemele semnalate, printre care şi aspectele enumerate anterior, nu vor fi soluţionate. L-aş întreba pe domnul ministru Pop, până nu demult sindicalist de seamă în învăţământul preuniversitar, ce le va spune foştilor colegi, cadrelor didactice pe care le-a reprezentat sau liderilor sindicali, cu privire la problemele de ordin financiar semnalate? Ce a făcut până acum, în calitatea de ministru al educaţiei, pentru a obţine o finanţare corectă a învăţământului românesc şi a reda profesorilor din România demnitatea şi statutul pe care-l merită, acela de formatori ai generaţiei viitoare? Ar trebui să ne convingă că prezenţa sa în fruntea acestui minister nu este o greşeală, dar s-ar putea să fie o eroare! Florica Cherecheş, deputat al PNL de Bihor.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc foarte mult. Dau, în continuare, Grupului USR, cuvântul. Doamna Cristina Iurişniţi? Nu este. Atunci, domnului Iulian Bulai. Nici acesta nu este. Atunci, domnului Dan Rădulescu. Mulţumesc.
Dan-Răzvan Rădulescu Bună dimineaţa! Declaraţia mea de astăzi este foarte scurtă... Pentru că în două mandate de ministru al mediului nu a făcut nimic pentru combaterea poluării Ploieştiului şi a împrejurimilor, pentru că poluarea în Ploieşti şi în împrejurimi a atins cote alarmante, afectând starea de sănătate a populaţiei, pentru că în continuare crede că în Ploieşti şi în împrejurimi nu există poluare - pentru toate acestea - îi cer public demisia doamnei ministru Graţiela Leocadia Gavrilescu. Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al ALDE, domnul Avram Constantin. Nu este. Domnul Mihai Niţă? Nici acesta nu este. Atunci, din partea Grupului parlamentar al PMP, dau cuvântul doamnei Cătălina Bozianu.
Nicoleta-Cătălina Bozianu Bună dimineaţa! Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Luaţi mâna de pe butonul de panică!". Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi este un apel adresat guvernanţilor, autorităţilor şi fiecăruia dintre colegii care au funcţii de autoritate în stat ori în partide, indiferent de culoarea lor politică. Săptămâna trecută am trăit cu toţii panica indusă de autorităţi, în legătură cu fenomenele meteo extreme care au afectat sudul ţării: şcoli închise ori cu programul scurtat; apeluri repetate şi amplificate de mass-media; părăsirea drumurilor publice la orele cu trafic de vârf; informaţii insuficiente furnizate publicului, despre amploarea şi intensitatea furtunilor. Toate acestea au fost de natură să genereze un singur efect - panica. La rândul ei, panica a generat blocarea traficului în Capitală şi probleme în multe alte oraşe mari din sud, în Ploieşti, de exemplu. Principalii pierzători ai acestor abordări disperate şi heirupiste au fost cetăţenii. Firmele au pierdut bani, oamenii au pierdut timp şi nervi. Se poate argumenta, desigur, că prognozele au fost imprecise, că este mai bine să generezi un pic de panică, dacă furtuna este de mică intensitate, decât să te prindă o furtună puternică, pe nepregătite. Eu cred şi n-am nicio îndoială că oamenii din Bucureşti sau din Ploieşti sunt de acord cu mine că niciuna dintre abordări nu este bună. Mai ales că, oricât ar încerca să se ascundă în spatele erorilor din prognoză, este evident faptul că primarii au încercat să profite de situaţie pentru a câştiga capital de imagine. În loc să abordeze situaţia cu calm, să taie elanul goanei după audienţă al posturilor naţionale de ştiri, primarii, autorităţile, în general, au turnat gaz pe foc, în speranţa că românii se vor lăsa impresionaţi de heirupismul lor. Dragi colegi, Consider această abordare intolerabilă, de-a dreptul o insultă la adresa cetăţenilor acestei ţări. Fac, de aceea, un apel la toţi oamenii învestiţi cu autoritate: luaţi mâna de pe butonul de panică! Românii apreciază calmul, profesionalismul şi eficienţa, şi nu isteria de imagine care le provoacă pierderi. Vă mulţumesc. Cătălina Bozianu, deputat al PMP Prahova.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim foarte mult. Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, doamna Csokany Petronela-Mihaela. Nu este. Atunci, doamna Victoria Longher. Vă mulţumesc.
Victoria Longher Bună dimineaţa! Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În ziua de 17 septembrie, la invitaţia preşedintelui Republicii Polone, Andrzej Duda, am avut onoarea de a participa la "Sărbătoarea Roadelor", manifestare de mare amploare, organizată în localitatea Spała, Polonia. Prima ediţie a Sărbătorii Roadelor, organizată de preşedinţi, a avut loc în anul 1927, când preşedintele Poloniei era Ignacy Mościcki, fiind întreruptă apoi din 1939, când a început cel de-Al Doilea Război Mondial. În anul 2000, preşedintele Aleksander Kwasniewski a reluat tradiţia evenimentului, astfel fiind continuată de preşedinţii succesivi ai Republicii Polone. Manifestarea a început cu o sfântă liturghie prezidată de episcopul Józef Zawitkowski, după care preşedintele Poloniei, împreună cu soţia au vizitat aşa-numitul "Oraşul Regiunilor", unde oamenii din diferite colţuri ale Poloniei şi-au prezentat regiunea, artizanatul şi folclorul. Acest oraş unic al regiunilor este un element tradiţional al sărbătorii, anul acesta participând 16 voievodate. Aici fiecare regiune şi ţară invitată a prezentat simbolic roadele oferite de Dumnezeu pe parcursul anului. În calitate de reprezentanţi ai comunităţii poloneze din România am adus şi noi un coş cu roade specific muntenilor polonezi stabiliţi în Bucovina. După vizitarea standurilor celor 16 voievodate, a urcat pe scenă pentru prima dată Ansamblul de cântece şi dansuri folclorice "Mazowsze" şi a fost anunţat câştigătorul concursului pentru cea mai frumoasă cunună de recoltă, aceasta fiind pregătită de fermierii din provincia Lubuskie. În discursul său, preşedintele Poloniei a amintit că agricultorii comunică o tradiţie poloneză bazată pe credinţă, muncă grea, o mare rezistenţă şi abilitate de a depăşi toate obstacolele, inclusiv cele care rezultă din forţele naturii. Vă mulţumesc. Deputat Victoria Longher, Uniunea Polonezilor din România.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim foarte mult. Dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Ioan Dîrzu, din partea Grupului parlamentar al PSD.
Ioan Dîrzu Bună dimineaţa, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Centenarul Marii Uniri - un proiect de celebrare a viitorului". Stimaţi membri ai Parlamentului, Vin astăzi aici, în faţa dumneavoastră, cu respectul faţă de momentul serbării a 100 de ani de la Marea Unire, recunoscător pentru încrederea cu care m-aţi învestit în Comisia pentru celebrarea Centenarului şi gândindu-mă la sacrificiile pe care noi, toţi, trebuie să le facem pentru acest mare eveniment. Provocările cărora trebuie să le facem faţă sunt reale. Sunt serioase şi multe. Cele trei condiţii de reuşită a evenimentului sunt următoarele: solidaritate, unitate şi prietenie. România a supravieţuit 100 de ani nu numai graţie priceperii unor elite politice şi culturale, ci mai degrabă unităţii lor în jurul unor proiecte naţionale: România Mare, consolidarea statului în Europa şi în lume, integrarea euro-atlantică. Întrebarea pe care o punem astăzi este, din nefericire, nu dacă suntem uniţi în jurul unui nou proiect de ţară, ci dacă acel proiect de ţară există cu adevărat. Şi, cu adevărat, eu cred că el există. Proiectul de ţară, la 100 de ani de la Marea Unire, este consolidarea statului bunăstării, a echităţii, solidarităţii şi justiţiei sociale. Proiectul de ţară este despre integrarea euro-atlantică. România să fie cel mai important actor într-o Uniune Europeană tot mai unită şi într-o alianţă politico-militară NATO tot mai sigură şi deschisă cooperării între state. România trebuie să-şi reafirme tradiţiile sale umaniste în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, tradiţii începute de Nicolae Titulescu, în cadrul Ligii Naţiunilor. România să devină un etalon printre statele bunăstării şi un luptător necondiţionat pentru pace. Asta trebuie să însemne, din punctul meu de vedere, Centenarul Marii Uniri, celebrarea unui proiect pentru viitor, nu un proiect al trecutului, un proiect al cooperării, nu unul al dezbinării, un proiect al păcii, nu unul al urii împotriva altor popoare, un proiect de patriotism, nu de naţionalism etnic. Cel mai important, Centenarul nu trebuie sub nicio formă să promoveze războiul, ci să ofere garanţiile viitoare pentru pace. Să ştiţi că vom întinde o mână, dacă sunteţi dispuşi la un singur lucru: renunţarea acaparării puterii politice prin utilizarea temei Marii Uniri în scop electoral. Îmi doresc ca noi, Parlamentul României, să oprim aici şi acum politizarea Centenarului, promovarea urii, a dezbinării şi a naţionalismului radicalizat de dreapta. Într-o Europă în care încep să ia avânt tot mai multe mişcări de extremă dreaptă, unde iliberalismul a devenit pe alocuri politică de stat, eu cred că noi putem oferi totuşi o alternativă românilor pe care-i reprezentăm şi care, din nefericire, sunt amăgiţi în prezent de comportamentul unor colegi dintre noi, vizavi de organizarea Centenarului. Vă mobilizez la acţiune! De astăzi, toţi membrii Parlamentului României să fie uniţi în jurul acestui moment unic. De astăzi, îngropăm securea războiului politic dus pe seama acestui eveniment. De astăzi, ne comportăm exemplar, aplicat, sprijinind activităţi care să ne încarce de emoţii pozitive. Vă invit la Alba Iulia, vă invit să dăm startul noului proiect de ţară din acest oraş care merită tot respectul nostru. Acolo îi veţi găsi pe albaiulieni, oameni serioşi, cu speranţă, care nu-şi doresc o serbare politizată, ci doresc responsabilitate şi maturitate din partea întregii clase politice, şi îşi mai doresc un mesaj pentru viitor care să dovedească că Marea Unire a fost un succes al trecutului. Haideţi să ne coordonăm activităţile în comisia parlamentară pentru Centenar, în Guvern şi la nivelul administraţiilor publice locale. Haideţi ca până la finalul anului să avem ce prezenta românilor şi întregii Uniuni Europene! Guvernul României poate şi îşi doreşte ca Centenarul Marii Uniri să fie o poveste de succes. Îi rog pe colegii din opoziţia politică să ajute la scrierea unei mici părţi din istoria unui nou început pentru România. Deputat de Alba, Ioan Dîrzu. Mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc foarte mult. Dau, în continuare, cuvântul, domnului deputat Laurenţiu Leoreanu.
Laurenţiu-Dan Leoreanu Bună dimineaţa, tuturor! Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică este legată de răspunsul autorităţilor în cazul calamităţilor naturale. Răspunsul autorităţilor la furtuna din vestul României, de săptămâna trecută, poate fi rezumat, foarte simplu, printr-o declaraţie revoltătoare a premierului Mihai Tudose: "Asta e. Ce să facem? Să dăm o lege să nu mai bată vântul?". Facem comisii de anchetă pentru toate răfuielile politice ale PSD, dar nu facem comisii de anchetă pentru lucruri cu adevărat importante, cum ar fi, de exemplu, responsabilii pentru răspunsul autorităţilor la furtuna de săptămâna trecută, din vestul României. De exemplu, sunt mulţi cei care spun că nu au fost primite avertizările de vreme rea, în teritoriu. Apar câteva întrebări: când a transmis ANM avertizările Ministerului Afacerilor Interne? Dacă Ministerul Afacerilor Interne le-a transmis mai departe, în teritoriu, aşa cum trebuie? Aş vrea să reamintesc că la începutul anului, în timpul protestelor de stradă, ministrul de interne, Carmen Dan, a susţinut că mesajele pe care SRI le-ar fi transmis Ministerului Afacerilor Interne, prevenind că se apropie indivizi cu potenţial violent de Piaţa Victoriei, nu erau semnate şi, prin urmare, nu au fost luate în serios. Reamintesc că ISU nu are doar atribuţii de intervenţie, ci şi atribuţii de prevenire. Ar fi fost important să aflăm dacă instituţiile statului şi-au făcut bine treaba şi cine sunt vinovaţii pentru faptul că, urmare a furtunii din Timiş, am înregistrat zeci de răniţi şi au murit opt oameni. Dacă am fi avut un uragan categoria 5, cum am văzut în Statele Unite, acum două săptămâni, care ar fi fost consecinţele? Este evident că avem nevoie de un sistem de avertizare rapidă a populaţiei, dar şi de perfecţionarea procedurilor de management integrat al situaţiilor de criză. Pe de altă parte, în decurs de câteva zile, am avut de-a face şi cu reacţia fix inversă a autorităţilor publice locale care au exagerat, aşa cum spun mulţi observatori, din raţiuni electorale. Bucureştiul a fost complet blocat, părinţii au fost speriaţi să vină să îşi ia copiii de la şcoală, totul pentru o ploaie de vară. Dincolo de faptul că această decizie a primarului Gabriela Firea miroase de la distanţă a acţiune de PR, este clar că inclusiv administraţia locală a Bucureştiului este complet panicată şi nepregătită. E dramatic că reacţionăm doar când mai avem o tragedie. În vestul României au murit opt oameni şi de-abia acum vorbim despre un sistem de avertizare a populaţiei. Am vorbit şi am luat măsuri împotriva incendiilor doar după tragedia de la Colectiv, am gestionat problema câinilor maidanezi doar după ce un băieţel a murit sfâşiat în parc. O să vorbim despre consolidarea clădirilor cu risc seismic doar după ce vom avea un cutremur de 7 grade? Avem nevoie urgentă de un sistem de alertare, nu doar pentru furtuni, ci pentru incendii, accidente cu impact major, cutremure, dezastre naturale. Şi trebuie să ajungem la un compromis politic rapid asupra implementării acestuia, pentru că preţul pentru orgoliile politice, în acest caz, se va număra în vieţi omeneşti. Deputat de Neamţ, Circumscripţia nr. 29, Laurenţiu-Dan Leoreanu. Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, domnului Adrian Dohotaru, din partea Grupului USR. Nu este. Atunci, mergem mai departe. Din partea Grupului PMP, Marius Paşcan. Mulţumesc.
Emil-Marius Paşcan Bună dimineaţa! Domnule preşedinte de şedinţă, Distinşi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Momind ştiuca prin Deltă, Dragnea a dat de «monstrul» justiţiei". Înţelegem pe deplin, astăzi, comportamentul agresiv al liderului PSD, Liviu Dragnea, ameninţările, tentativele de intimidare, declaraţiile de război, asaltul PSD-ist generalizat împotriva justiţiei şi a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de tipul "care pe care". Musca de pe căciula PSD-istă era Insula Belina şi Braţul Pavel, cu o suprafaţă totală de peste 300 de hectare, situate în albia minoră a Dunării, bunuri din patrimoniul statului, trecute nelegal din proprietatea statului, în proprietatea judeţului Teleorman şi în administrarea Consiliului Judeţean, sub pretextul realizării unui complex turistic, sportiv şi de agrement. La doar câteva zile după ingineria patrimonială oneroasă, aceste obiective au ajuns ilegal la firme private controlate prin interpuşi de actualul preşedinte al PSD. Pentru cei care nu stăpânesc legislaţia şi procedurile administraţiei publice locale, pot funcţiona interpretări politicianiste duioase, îngăduitoare, privind gravitatea faptelor penale săvârşite de demnitari aburcaţi prin minciună la guvernarea României, însă, pentru cei avizaţi, interesele oneroase ale unui grup infracţional, politic organizat, sunt de domeniul evidenţei. Din start, la promovarea primului proiect de hotărâre de Guvern, două ministere implicate în avizare, al Justiţiei şi al Finanţelor Publice, au atras atenţia că scoaterea celor două obiective din domeniul statului şi din administrarea "Apelor Române" nu poate fi făcută decât prin lege, nu prin hotărâre de Guvern. Ulterior, printr-o hotărâre de guvern, au fost modificate nelegal tocmai codurile de clasificare ale Insulei Belina şi Braţului Pavel, în sensul că acestea, peste noapte, nu ar mai aparţine bazinului hidrografic al Dunării. Te şi cruceşti! Hotărârea de Guvern a fost emisă încă din noiembrie 2013, iar afacerea a fost demarată de vicepremierul Dragnea, pusă pe picioare de ministrul Rovana Plumb, girată de premierul Victor Ponta şi încheiată de urmaşul lui Dragnea, de la şefia Consiliului Judeţean Teleorman. În prezent, vicepremierul României, Sevil Shhaideh, a fost pus sub acuzare de către DNA pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în dosarul Belina. De asemenea, procurorii anticorupţie cer aviz pentru urmărirea penală a deputatului Rovana Plumb, ministrul fondurilor europene, acuzată de complicitate la abuz în serviciu. Liderul PSD este acum "înghesuit" de justiţie mai mult decât oricând. Afacerea Belina, anchetată de DNA, alături de celelalte două cazuri în care procurorii au anunţat că derulează anchete - "Brazilia" şi "Tel Drum" - vădesc adevărata faţă a politicianului Liviu Dragnea şi interesele oneroase care l-au călăuzit politic pe preşedintele PSD. Aşadar, nu mai vorbim de cazuri "minore", gen fraudă la referendum sau angajări fictive la partid, ci de afacerile "famigliei", de banii şi averile ascunse prin fraudarea patrimoniului public. Evident, fiind acum încolţit, Liviu Dragnea este capabil de orice pentru a opri anchetele şi justiţia să-şi facă datoria. România, păzea! Vă mulţumesc pentru atenţie! Deputat al PMP de Mureş, Marius Paşcan.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, doamnei Tudoriţa Boboc.
Tudoriţa-Rodica Boboc Bună dimineaţa! Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Deşi învăţământul preuniversitar s-a deschis de două săptămâni, am constatat că unii reprezentanţi ai opoziţiei continuă să facă numeroase declaraţii prin care să aducă acuze grave Ministerului Educaţiei, Guvernului şi partidului de guvernământ, cu privire la situaţia gravă din învăţământ. Nimeni nu contestă faptul că, aşa cum se întâmplă la fiecare început de an şcolar, apar anumite nereguli, mai ales în ce priveşte baza materială şi didactică din şcoli, slaba preocupare, din partea unor conduceri din unităţile şcolare şi administrative, pentru pregătirea unor condiţii cât mai bune pentru ca elevii să desfăşoare o activitate normală. Punctul sensibil găsit de aceasta se referă la materialele şcolare şi curriculare. În ceea ce priveşte manualele şcolare, este dezaprobată orientarea Ministerului Educaţiei pentru diminuarea numărului manualelor auxiliare, făcându-se aprecieri că li se limitează elevilor sfera de informare şi diversitatea informaţiei şcolare. Din cauza acestui fapt, s-ar produce o simplificare a procesului de învăţământ. Cei care demonstrează această măsură - negativă, după părerea lor - nu pomenesc niciun cuvânt despre numărul imens de manuale auxiliare editate în ultimii ani pe acelaşi obiect de studiu. Ei omit să aprecieze faptul că această practică a devenit o afacere care se produce pe spinarea elevilor şi mai ales a părinţilor, care sunt obligaţi să cumpere pe bani mulţi cât mai multe cărţi care sunt recomandate la şcoală. Mai mult de atât, intervine o derută în rândul elevilor, cărora le este greu, uneori imposibil, să răsfoiască sute şi mii de pagini, pentru a rezolva un exerciţiu sau a face faţă unei alte cerinţe didactice. În acest an, aşa cum a subliniat prim-ministrul, este pentru prima dată când manualele şcolare au fost pregătite pentru elevi ca să poată începe învăţătura în condiţii normale. Poate acest lucru nu le convine stimaţilor critici din partea opoziţiei. Am rămas surprinsă de faptul că unii participanţi la emisiunile de la anumite posturi TV afirmă că învăţământul românesc, prin asemenea măsuri, dar şi altele, ia tot mai mult forma învăţământului de dinaintea anului 1989. Apreciez că este o acuză politicianistă, fără temei, care nu este de natură să sprijine şcoala, şi că interesul lor este de a critica cu orice preţ actuala guvernare. Într-un asemenea domeniu, cel al educaţiei, care ne priveşte pe fiecare dintre noi, ar trebui să se depăşească graniţele şi interesele politice, să se facă eforturi comune pentru un învăţământ modern, în concordanţă cu interesele educaţiei tinerei generaţii şi cu nevoile societăţii româneşti. Deputat al PSD de Vrancea, Rodica Boboc. Mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. În continuare, dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnului Nicolae Neagu.
Nicolae Neagu Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi: "Oamenii din Copşa Mică nu trebuie să fie sacrificaţi!". Vin astăzi în faţa dumneavoastră, domnule preşedinte, şi vă rog să fim solidari cu primarul oraşului Copşa Mică, Daniel Tudor Mihalache - Dudu, cum îl numesc prietenii şi cetăţenii oraşului Copşa Mică - pentru a rezolva o situaţie cu adevărat specială, extrem de critică, şi anume, apa potabilă. Pentru a atrage atenţia asupra gravităţii problemei, primarul oraşului a pornit într-un marş pe jos, de la Copşa Mică, pe data de 18 septembrie, pentru a ajunge în Bucureşti - aici, la Parlament, şi la Guvernul României, pe 2 octombrie. Inedit şi fără precedent! Mult curaj, multă determinare în gestul Domniei Sale, pentru a atrage atenţia asupra acestei probleme grave, pe care pe căile normale, administrative, nu a putut-o rezolva! Ca să închidă negocierile cu Comisia Europeană pentru Acordul de aderare, Guvernul României, prin Ministerul Mediului, se angaja, în anul 2006, să rezolve problemele celor două puncte fierbinţi de pe harta României - Copşa Mică şi Zlatna -, aprobând prin Ordonanţă de urgenţă, devenită Lege, convenţia de finanţare a proiectului de apă-canal. Din păcate, ulterior, Guvernul României a stopat finanţarea acestui proiect, în plin program de execuţie, creând astfel un blocaj care nici până în ziua de astăzi, după toate eforturile administrative depuse de Primăria Copşa Mică, nu a fost rezolvat. Acestea au generat procese pierdute în instanţă în faţa constructorilor, având consecinţe financiare grave pentru administrarea oraşului, dar şi mai grave pentru locuitori, care sunt văduviţi de apă de calitate, cum ar fi normal să beneficieze, la 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. Alimentarea oraşului, astăzi, se face cu apă brută, trecută printr-o staţie de tratare veche şi necorespunzătoare, moştenită de administraţia locală de la defuncta societate metalurgică din oraş, fiind folosită în principal pentru uz menajer. Oraşul nu are nici staţie de epurare. Şi, ca absurdul să fie culminant, îngrijorarea primarului este că oraşul Copşa Mică va ajunge să aibă cea mai scumpă apă din România, întrucât administratorul barajului de la care se alimentează Copşa Mică, ABA Mureş, doreşte să impună suplimentar un tarif de cinci ori mai mare pentru preţul apei brute. Domnule preşedinte Dragnea, domnule premier Tudose, este datoria dumneavoastră de a interveni şi a rezolva alocarea sumelor necesare investiţiei de mediu, oraşului Copşa Mică! Fiţi şi dumneavoastră solidari cu primarul Mihalache şi cu cetăţenii oraşului Copşa Mică şi demonstraţi, în România de astăzi, că angajamentele asumate de către guvernele anterioare pot fi respectate. Locuitorii oraşului Copşa Mică nu trebuie să fie sacrificaţi! Deputat al PNL de Sibiu, Nicolae Neagu.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc tare mult, domnule deputat. Urmează, în continuare, din partea Grupului parlamentar al USR, doamna Cristina Iurişniţi.
Cristina-Ionela Iurişniţi Mulţumesc, domnule preşedinte. Dragi colegi, Declaraţia politică de astăzi se referă la ziua de 26 septembrie, exact ziua de astăzi, care este de fapt Ziua Europeană a Limbilor, o sărbătoare a diversităţii lingvistice şi culturale. Ziua Europeană a Limbilor este un eveniment organizat anual, la data de 26 septembrie, pentru a sărbători diversitatea lingvistică a unui continent care numără peste 200 de limbi europene, 24 de limbi oficiale ale Uniunii Europene, aproximativ 60 de limbi regionale şi minoritare, dar şi multe alte limbi, vorbite de persoane provenite din alte regiuni ale lumii. Este organizat anual, începând din 2001, la iniţiativa Consiliului Europei şi a Uniunii Europene. Evenimentul îşi propune să sensibilizeze publicul, cu privire la importanţa învăţării limbilor străine, ca instrument esenţial de consolidare a legăturilor între ţările membre ale celor două organisme. În fiecare an, prin urmare, ziua de 26 septembrie reaminteşte celor 800 de milioane de europeni, din 47 de ţări, că au posibilitatea de a participa la diferite evenimente, prin intermediul a numeroase institute culturale şi lingvistice, asociaţii, universităţi, şcoli, licee, unde se organizează multe evenimente culturale şi lingvistice. Ce sărbătoreşte această zi, organizată pentru prima dată în 2001, cu ocazia Anului European al Limbilor? Ziua Limbilor Europei celebrează diversitatea lingvistică, plurilingvismul, învăţarea limbilor străine pe tot parcursul vieţii - ne reamintim de Programele "Comenius" şi "Erasmus". Ziua Europeană a Limbilor vizează atragerea atenţiei publicului asupra importanţei învăţării limbilor străine în şcoli şi sensibilizează, de asemenea, cu privire la existenţa şi valoarea tuturor limbilor vorbite în Europa, încurajând învăţarea lor pe tot parcursul vieţii. Dragi colegi parlamentari, Cunoaşterea mai multor limbi facilitează comunicarea cu alte persoane şi accesul la locuri de muncă, şi contribuie la dezvoltarea întreprinderilor. Aceste aspecte trebuie încurajate şi în luările noastre de poziţie, în comunicatele de presă naţionale, şi în cadrul legislativ adoptat sau propus spre adoptare. Manifestările organizate în Europa, precum cursuri de limbi străine, jocuri, discuţii, conferinţe, emisiuni radio, concursuri în şcoli, târguri lingvistice - cum este cel găzduit de Uniunea Europeană a Institutelor Culturale Naţionale şi Reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti - pun în valoare o dată în plus diversitatea culturală şi lingvistică a continentului nostru. Ziua Limbilor Europei celebrează diversitatea lingvistică - aşa cum am spus -, plurilingvismul, învăţarea limbilor străine, vizează atragerea atenţiei publice asupra importanţei învăţării acestor limbi şi sensibilizează, de asemenea, cu privire la existenţa şi valoarea tuturor limbilor vorbite în Europa. În acest context, în calitate de deputat al Circumscripţiei Bistriţa-Năsăud, îmi revine datoria de a denunţa cu fermitate comunicatul UDMR, apărut în presa naţională, în legătură cu un aşa-zis "conflict interetnic", identificat la nivelul unor copii de clasa a V-a şi a VI-a, la Colegiul Naţional "Andrei Mureşanu" din Bistriţa. Este evident că în şcoli trebuie să promovăm respectul reciproc, diversitatea culturală, lingvistică, plurilingvismul, în spiritul valorilor europene pe care ni le-am asumat, ca stat, să le respectăm. Nu cred că trebuia să ajungă în presa naţională o altercaţie între copii de gimnaziu, de clasa a V-a şi a VI-a, speculându-se motivele etnice. Colegii profesori şi elevii de la filiera cu predare în limba maghiară se află într-o relaţie firească, de colegialitate şi respect, cu omologii lor de la filierele cu predare în limba română. Să lăsăm, aşadar, şcoala să-şi rezolve problemele legate de indisciplină sau lipsa unor atitudini sociale corecte, fără să aducem politicul în discuţie. În concluzie, ţin să subliniez rolul acestei zile şi scopul acestor evenimente europene, care este tocmai acela, de a promova diversitatea culturală, plurilingvismul, ca puncte esenţiale de comunicare între popoare, dar şi un instrument de interes turistic sau profesional. În plus, cunoaşterea limbilor străine facilitează o mai bună înţelegere interculturală, fundamentul patrimoniului cultural european. Mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc foarte mult. Reamintesc colegilor că declaraţiile sunt de trei minute şi aş vrea să păstrăm limita de timp stabilită. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PMP, domnului Robert Turcescu.
Robert-Nicolae Turcescu Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Moartea vine cu demnitate doar pe bani". La începutul acestei luni, Centrul de Îngrijiri Paliative "Casa Soarelui" din Constanţa, singurul centru de îngrijire paliativă din judeţ, şi-a închis porţile. Personalul a fost concediat, bolnavii au fost redaţi familiilor şi acesta a fost sfârşitul unei unităţi medicale care, timp de nouă ani, a avut grijă de 4.000 de pacienţi cu cancer, în ultimele lor zile de viaţă. Închiderea centrului a survenit după ce contractul de închiriere pe care îl avea unitatea cu Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană s-a încheiat în urmă cu aproximativ un an, iar cei de la DSPJ nu au mai vrut să îl reînnoiască, motivând că după ce îşi vor rezolva problemele legate de intabulare şi de cadastru, vor recurge la o licitaţie pentru închirierea acestui spaţiu. Directorul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă a anunţat deja că unitatea pe care o conduce nu poate asigura o zonă de îngrijiri paliative, fiind un spital de urgenţă, aşa că situaţia pare a fi fără ieşire. Persoanele bolnave în stadiu terminal nu mai au unde să-şi trăiască ultimele zile cu demnitate, sub îngrijire de specialitate. Am făcut deja o interpelare la ministrul sănătăţii, pe această temă, şi îi cer public să găsească o soluţie. Nu pot însă să nu mă întreb: oare e o coincidenţă că peste o lună, în judeţul Constanţa, la Cumpăna mai exact, se deschide un centru privat de îngrijiri paliative? Coincidenţă sau nu, se pare că bolnavii de cancer din judeţul Constanţa vor avea parte de un sfârşit demn doar dacă vor avea bani pentru a plăti serviciile unui centru privat. Pentru bolnavii săraci, sfârşitul va veni în chinuri, atât pentru ei, cât şi pentru familiile lor. Şi totul pentru că Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană a decis că e mai bine să scoată la licitaţie spaţiul, decât să prelungească un contract existent. Fac apel la dumneavoastră, stimaţi colegi parlamentari de Constanţa, să ne unim forţele şi să nu lăsăm lucrurile aşa. Constănţenii au nevoie de un centru de îngrijiri paliative gratuit! Deputat al PMP, Robert-Nicolae Turcescu, Circumscripţia nr. 14 Constanţa.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, doamnei Mihaela Huncă.
Mihaela Huncă Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Aş dori să vă supun atenţiei problema exportului de inteligenţă din România, în special a absolvenţilor care urmează studiile universitare subvenţionate de stat. Această problemă este analizată şi de Academia Română, în al treilea volum "Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani", publicat în urmă cu câteva luni. În vederea limitării exodului de tineri bine pregătiţi, academicienii propun ca absolvenţii de facultate care au beneficiat de locuri bugetate să muncească în ţară pe o perioadă egală cu durata studiilor subvenţionate, iar, în caz contrar, să restituie banii cheltuiţi de stat pentru pregătirea lor. Apreciez că, asemănător altor state din Uniunea Europeană, şi Parlamentul din România trebuie să ia în considerare adoptarea unor modificări legislative în acest sens. În acelaşi timp, consider că pot fi propuse şi excepţii privind obligativitatea de a lucra pe teritoriul României o anumită perioadă de timp după absolvire, în cazul celor care au anumite probleme sociale. Această propunere nu are în vedere limitarea accesului pe piaţa muncii a absolvenţilor, la un anumit angajator. Din contră, va permite angajarea atât în mediul privat, cât şi la stat. De asemenea, pentru a nu avea un caracter restrictiv, care să provoace probleme tinerilor în dezvoltarea carierei, perioada în care aceştia trebuie să activeze pe piaţa muncii din România, consider că nu trebuie limitată la perioada imediat următoare finalizării studiilor. Astfel, aceasta poate fi aleasă de fiecare absolvent într-un interval de timp, de exemplu, în 10 ani de la momentul în care au terminat facultatea. În acest sens, cred că se poate reglementa un model de contract pe care studenţii care urmează cursuri universitare subvenţionate de stat să-l semneze, la începutul studiilor, care să prevadă că sunt de acord cu aceste condiţii şi că în cazul în care nu le îndeplinesc, vor trebui să returneze fondurile cheltuite pentru pregătirea lor. În paralel, cred că pot fi introduse o serie de facilităţi, la nivel social şi economic, pentru cei care aleg să activeze pe piaţa muncii din România. Aşadar, consider că până în prezent au fost făcuţi primii paşi pentru crearea unor condiţii favorabile absolvenţilor de studii superioare, astfel încât să se dezvolte şi să îşi întemeieze o familie, aici, în România. Cu toate acestea, cred că trebuie să luăm în considerare şi alte măsuri legislative, în vederea creşterii ratei de ocupare a forţei de muncă în ţara noastră şi a dezvoltării facilităţilor pentru angajarea tinerilor, astfel încât aceştia să nu mai fie nevoiţi să emigreze. Consider că împreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale trebuie să identificăm cele mai bune soluţii pentru perfecţionarea continuă a mecanismelor de inserţie pe piaţa muncii, pe parcursul studiilor şi după absolvire, prin stimularea tinerilor, pe de o parte, şi a agenţilor economici, pe de altă parte. Vă mulţumesc. Deputat Mihaela Huncă, PSD Botoşani.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnului deputat Daniel Olteanu.
Daniel Olteanu Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Înaintea fenomenelor meteo cu final tragic, din Timiş şi Arad, am trecut prin aceeaşi situaţie şi la Vaslui, în urmă cu câteva luni, când au fost comunităţi lipsite de energie electrică, chiar şi 10 zile, tot în urma unor furtuni. Atenţie, vorbim de 10 zile! Municipiul Bârlad, o zi întreagă, a fost complet izolat, activitatea spitalului a fost blocată, nu au funcţionat nici măcar reţelele de telefonie mobilă. În faţa acestei situaţii, pentru că întreruperile în furnizarea energiei electrice sunt frecvente - la fel sau mai frecvente decât înainte de 1989, poate -, am reacţionat şi i-am cerut domnului ministru al energiei, printr-o interpelare, să-mi comunice modul în care Delgaz Grid, fostul E.ON, şi-a respectat obligaţiile anuale de investiţii, inclusiv cele asumate la privatizare. Răspunsul Ministerului Energiei mi-a arătat, încă o dată, modul haotic în care funcţionează instituţiile statului. Pe scurt, mi s-a spus că nu e de competenţa Ministerului Energiei modul în care operatorii din domeniul energiei şi-au respectat obligaţiile. Mi s-au înşirat apoi nişte cifre, ca şi cum nu am putea face diferenţa dintre investiţiile asumate prin buget şi cele realizate efectiv, unde - sunt convins - avem surprize foarte mari. Acum, la o săptămână de la evenimentele tragice din vestul ţării - şi nu vreau să cred că în Moldova sunt cetăţeni de categoria a doua, aşa cum reiese, de fapt, din atitudinea Ministerului -, domnul ministru Toma Petcu declară că vrea să facă o comisie "de verificare şi control al investiţiilor făcute de operatorii de energie electrică", susţinând chiar că acest lucru trebuia făcut mai de mult. Păi, domnule ministru, aţi avut pe masa dumneavoastră o interpelare în acest sens, acum câteva luni! Câţi oameni trebuie să mai moară, ce tragedii trebuie să se mai întâmple până când să luaţi atitudine? Iar, domnule ministru, soluţia nu este cea românească, să mai înfiinţăm o comisie. Nu v-aţi săturat de comisii? Sunt instituţii ale statului care au răspunsurile pe care le căutaţi, mi-aţi transmis chiar dumneavoastră acest lucru, oficial. Vă rog să le întrebaţi şi să veniţi în faţa Parlamentului, nu numai cu aceste răspunsuri, ci şi cu un plan concret de recuperare a decalajelor constatate între investiţiile asumate şi cele realizate. Este inadmisibil să stăm 10 zile fără energie electrică, în 2017, chiar şi în Moldova, chiar şi în Vaslui, domnule ministru! De asemenea, vă rog să indicaţi şi responsabilii pentru situaţia în care s-a ajuns. Nu se poate ca statul român să renunţe la distribuţia de energie electrică, iar noi să constatăm că, în 2017, penele de curent sunt mai dese decât înainte de 1989, pentru că îmi e greu să-mi amintesc de perioade cu 10 zile fără energie electrică, înainte de acest an, aşa cum s-a întâmplat în luna aprilie, în judeţul Vaslui. Vă mulţumesc. Daniel Olteanu, deputat de Vaslui.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim foarte mult, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PMP, domnului Codreanu Constantin.
Constantin Codreanu Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Bună dimineaţa, distinşi colegi! Astăzi, de Ziua Europeană a Limbilor, vă supun atenţiei un proiect ce vizează limba română, mai exact, "Necesitatea instituirii Organizaţiei Interguvernamentale a Românofoniei". Limba română este vorbită de peste 30 de milioane de oameni. Peste o treime dintre aceştia nu locuiesc în interiorul graniţelor actuale ale României. Ea reprezintă un element fundamental al personalităţii şi patrimoniului celor două state româneşti actuale - România şi Republica Moldova -, dar şi al altor state. Ea este limbă oficială în România, Republica Moldova, Provincia Autonomă Voivodina din Serbia, având statut oficial de limbă regională în regiunea Transcarpatia, în raionul Herţa şi în multiple localităţi istorice româneşti din regiunea Cernăuţi. Ea este limbă oficială şi de lucru a Uniunii Europene şi limbă oficială a Uniunii Latine. Dialectul istoric aromân al limbii române comune are statut oficial în oraşul Cruşova din Republica Macedonia. Româna este limbă liturgică în Sfântul Munte Athos. O importantă comunitate românofonă locuieşte în Israel, iar în Spania şi Italia avem cele mai numeroase comunităţi româneşti din noua diasporă emergentă. Statutul, rolul şi funcţiile limbii române în România sunt reglementate de Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice. În Republica Moldova, statutul, rolul şi funcţiile limbii române sunt reglementate de Legea nr. 3465 cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti din 31 august/1 septembrie 1991 şi Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 36, din 5 decembrie 2013, privind interpretarea art. 13 alin. (1) din Constituţie, în corelaţie cu Preambulul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. State precum Franţa, SUA, China, Vatican, Germania, Marea Britanie, Ucraina, Rusia au redacţii de limbă română ale posturilor lor de radio pentru străinătate. În Ucraina, Serbia şi Ungaria există emisiuni radio în limba română pentru minoritarii români din aceste state. În multe ţări există catedre de limbă română. Presă scrisă în limba română literară există în Israel, SUA, Canada, Spania, Germania, Marea Britanie, Ucraina, Ungaria şi Serbia, iar sporadic şi în Bulgaria. În Albania şi Republica Macedonia apar publicaţii în dialectul istoric aromân al limbii române comune. Posturi de radio sau emisiuni în limba română există în Austria, SUA şi Israel. Există şi emisiuni de televiziune în româna literară, în Serbia, Austria, SUA şi Canada, iar în dialectul aromân, în Republica Macedonia. Radio România Internaţional emite în limba română şi în dialectul istoric aromân. O bogată presă scrisă şi audiovizuală există în Republica Moldova. Factorul lingvistic este unul esenţial pe dimensiunea cooperării interstatale şi a interacţiunii culturale. Având în vedere cele expuse, propun oficial Guvernului instituirea Organizaţiei Interguvernamentale a Românofoniei, din care să facă parte România şi Republica Moldova, şi care să rămână deschisă aderării, cu statut de membru deplin sau observator, oricărui alt stat sau regiuni a căror populaţie istorică sau emergentă foloseşte limba română şi dialectele ei istorice. O asemenea decizie nu ar fi inedită. Avem la dispoziţie modele şi bune practici oferite de Organizaţia interguvernamentală a Francofoniei, Uniunea lingvistică olandeză, Comunitatea ţărilor de limbă portugheză, Organizaţia arabă pentru educaţie, cultură şi ştiinţă, Organizaţia internaţională pentru cultura turcă, ca şi bogata experienţă a hispanofoniei sau Anglosferei. Avem imperioasă nevoie de o Organizaţie Interguvernamentală a Românofoniei, mai ales în actuala situaţie, în care drepturile comunităţii româneşti din alte state vedem că nu sunt respectate, şi am asistat şi la punctul culminant al acesteia, odată cu promulgarea Legii educaţiei, antidemocratice, ieri, de către preşedintele Ucrainei. Vă mulţumesc. Deputat PMP de diaspora, Constantin Codreanu.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnului Florinel Stancu.
Florinel Stancu Bună dimineaţa, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Guvernarea PSD-ALDE a demonstrat că sprijină şi respectă agricultura românească. Diferenţa a fost făcută prin subvenţii acordate la timp, investiţii pentru dezvoltare, programe şi politici agricole eficiente. Noi avem un ideal în acest domeniu. Ne-am propus să revitalizăm satul românesc. Vrem să fructificăm potenţialul agricol al României la adevărata valoare. Vrem să demonstrăm că acest domeniu poate să devină motor de creştere economică şi o sursă de locuri de muncă pentru cetăţenii din mediul rural. În ultimele nouă luni, conducerea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a demonstrat prin activitatea sa că se îndreaptă pe un drum bun. Rezultatele vorbesc de la sine. Nici opoziţia nu poate contesta realizările noastre. Toată lumea ştie că ajutorul de stat pentru reducerea accizei la motorină utilizată în agricultură, în trimestrul I şi II din 2017, a ajuns la timp în contul beneficiarilor, că am mărit suprafeţele irigate, şi că Legea care permite fermierilor să aibă acces la apă gratuit produce efecte. Anul acesta producţia agricolă a crescut semnificativ, pentru că noi, spre deosebire de alte guvernări, nu pedepsim fermierul român, făcând loc produselor de import. Noi vrem mai multe produse româneşti pe mesele românilor. Iar cetăţenii acestei ţări ştiu şi văd că Partidul Social Democrat este singurul partid care nu uită de agricultori şi de oamenii de la sate. În acest sens, vă mai aduc un singur argument: Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a semnat până în prezent 35.000 de contracte de finanţare aferente Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, iar procesul va continua, pentru că a devenit ireversibil. Vă mulţumesc frumos.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim. Dau, în continuare, cuvântul, doamnei Antoneta Ioniţă, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Antoneta Ioniţă Bună dimineaţa! Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Toamna se numără bobocii". Nu ştiu cine a spus că la fotbal, politică şi agricultură ne pricepem cu toţii. Cu siguranţă nu a avut dreptate! Nu mă pricep la fotbal, aşa cum nu o să mă auziţi prea des vorbind despre agricultură. E un subiect mult prea amplu pentru a reuşi să-mi dau seama care dintre zecile de cifre lansate în spaţiul public de actualul ministru de resort sunt adevărate sau care sunt false. E atât de complicat că, vorba dansului, "îţi patinează mintea". De un lucru sunt absolut sigură. Există multe zone din ţară, în care roadele toamnei îşi aşteaptă culegătorii, iar aceştia nu prea se arată, pentru că actualii guvernanţi au cultivat un obicei îndrăgit - acordarea cu mult prea multă uşurinţă a ajutoarelor sociale. Există pături sociale defavorizate care merită cu prisosinţă aceste ajutoare, şi există o mare masă de manevră electorală, oameni care primesc aceşti bani, doar pentru a le putea cere votul, o dată la patru ani. La capitolul acordării ajutoarelor sociale, România deţine un record european, în condiţiile în care plătim anual în jur de 10 miliarde de euro, sumă despre care nimeni, niciodată, nu este dispus să discute cu seriozitate. Acesta este motivul pentru care există producători agricoli care se plâng de inexistenţa forţei de muncă în mediul rural. Acesta este motivul pentru care auzim prea des argumente de genul: "Pentru 80 de lei pe zi, prefer să stau acasă". Reuşim să încurajăm nemunca, să motivăm lenea, să bulversăm piaţa muncii în sectorul agricol. Există cazuri în ţară, în care primarii unor localităţi au luat ca măsură prioritară verificarea listelor asistaţilor social şi stabilirea unui grafic privind orele de muncă în folosul comunităţii, pe care aceştia trebuiau să le efectueze. Au fost cazuri de "asistaţi" care şi-au pierdut ajutorul social pentru că au refuzat să muncească. Aceşti primari ar trebui felicitaţi, dar mă tem că unii au avut de suferit pe linie de partid. Şi cred că ştim cu toţii la care partid ne referim. Discutăm în ultimul timp despre renaşterea şi dezvoltarea satului românesc, uitând că nu prea există măsuri care să motiveze oamenii din mediul rural să lucreze pentru acest deziderat. Cât timp vom da bani unor aşa-zişi asistaţi pentru a le cumpăra în avans votul politic, nu trebuie să ne aşteptăm la performanţe în domeniul agriculturii. Cât timp vom beneficia de un ministru al agriculturii care se vrea a fi filosof la coada vacii, vorbind despre "străfundul analizei pentru fiecare şi în orice loc", nu te poţi aştepta la dezvoltarea satului românesc, ci la declaraţii caraghioase legate de condiţia oilor. Ne bucurăm, aşadar, că toamna a sosit, încărcată cu roade bogate, dar constatăm cu tristeţe că nu are cine să le culeagă. Iar actualii guvernanţi, care cunosc foarte bine acest aspect, adoptă politica struţului, încurajând - cu ajutoarele sociale - nemunca. Aşadar, toamna se numără bobocii, dar lenea e cucoană mare! Deputat al PNL de Brăila, Antoneta Ioniţă.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim foarte mult, doamnă deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PMP, domnului Corneliu Bichineţ.
Corneliu Bichineţ Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, M-am întrebat în perioada aceasta de toamnă dacă declaraţiile politice ale parlamentarilor din opoziţie au vreun rost, pentru că cele ale parlamentarilor aflaţi la putere au un rost - acela de a scoate în evidenţă binefacerile aduse nouă, tuturor, de către acest Guvern. M-am întrebat dacă întrebările adresate de parlamentarii opoziţiei, miniştrilor, au vreau rost? Dacă interpelările au vreun sens? Şi vreau să vă spun că, fiind un parlamentar, cât de cât, implicat - am ţinut până acum peste 20 de declaraţii politice, la fel, am adresat un număr mare de întrebări, interpelări, miniştrilor -, iniţiez împreună cu colegii de la mai multe partide, dar în primul rând cu cei de la PMP, proiecte de lege care îşi urmează cursul lor. Ce mă derutează, însă, este că răspunsul pe care miniştrii, atunci când binevoiesc să-l dea, este de cele mai multe ori halucinant. Întrebam cu şase luni de zile în urmă pe ministrul culturii dacă are în vedere ca la Alba Iulia să se înalţe ceva simbolic, încât Centenarul Unirii să rămână încrustat în solul patriei, cu o cruce uriaşă, care să se vadă de la Budapesta şi de la Viena. Cu greu am obţinut un răspuns, a fost nevoie ca un parlamentar - nu-i mai spun numele, să nu-l fac celebru - să se lege cu lanţul de Parlament, să vină cu valiza de acasă, să încerce greva foamei, e drept, pe o perioadă de timp foarte scurtă, ca Guvernul să găsească resurse financiare ca acest Centenar - pentru că este un Centenar de o importanţă colosală pentru noi, românii, - să fie marcat aşa cum se cuvine, nu numai prin serbări, simpozioane. Întrebam un alt ministru ce are de gând cu locuitorii din zonele izolate ale ţării, cei din Munţii Apuseni, din Delta Dunării. Cu greu am primit un răspuns în care sunt încrustate câteva gânduri, acolo, nişte proiecte care nu se vor finaliza niciodată, şi dacă un străin ar fi citit acel răspuns, în mod cert a doua, a treia zi se muta să trăiască în Munţii Apuseni, atât de bine se arată că se trăieşte acolo. Îl întrebam pe ministrul sănătăţii dacă vreodată va mai redeschide Spitalul Orăşenesc Negreşti? Am dus memoriu la minister. De luni de zile tot vreau să smulg un răspuns. În sfârşit, am primit unul, prin care, paradoxal, domnul ministru Bodog spune că Guvernul nu l-a închis niciodată pe acel spital. Probabil s-a închis singur sau o fi bătut vântul şi a trântit uşa?! S-au cheltuit cinci milioane de euro pentru modernizarea spitalului şi, după ce s-a terminat proiectul, spitalul a fost, repet, închis, dar nu de către Guvern, probabil de către extratereştri! Sigur că, concluzia la care am ajuns eu este că noi, în afară de activitatea din teritoriu, întâlnirile cu cetăţenii acolo, pentru a le capta problemele şi a le transfera aici, avem datoria să iniţiem proiecte de lege toţi, să colaborăm ca legile să fie foarte bune, să adresăm întrebări, interpelări miniştrilor şi mai ales să-i aducem aici, la rampă. Pentru îmbunătăţirea activităţii mă adresez conducătorului Camerei Deputaţilor, domnul Liviu Dragnea, şi îi cer ca, atunci când va zăbovi asupra problemelor administrative din Camera Deputaţilor, să împace o televiziune, indiferent care din România, care să înregistreze non-stop ce se întâmplă aici, ca ţara să vadă nu selectiv cum unii ziarişti hărţuiesc parlamentarii pe holuri şi îi îngrămădesc prin colţuri, punându-le întrebări despre gramatică, ce mănâncă, cum se îmbracă...
Ben-Oni Ardelean Domnule deputat, vă rog să vă apropiaţi de final. Mulţumesc.
Corneliu Bichineţ Şi a doua propunere... Da, la final. Încheiem grandios. A doua propunere este aceea ca, dacă vreodată are bani acest Parlament, să înceapă zidirea unui hotel pentru parlamentari, pentru că dacă va suna cineva adunarea vreodată, nimeni nu poate să-i aducă într-o situaţie de urgenţă pe parlamentari. Nu că n-ar merge ţara şi fără ei, că atâta timp cât este Guvernul acesta "bun la toate", aproape că Parlamentul ...
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Mulţumim foarte mult.
Corneliu Bichineţ Şi eu vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Deja aţi ajuns la cinci minute.
Ben-Oni Ardelean Aţi făcut două declaraţii... Mulţumim tare mult.
Corneliu Bichineţ A fost şi una bună, de altfel! Mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim tare mult. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, doamnei Ana Birchall. Nu este. Dau, în continuare, cuvântul, doamnei Maricela Cobuz.
Maricela Cobuz Bună dimineaţa! Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se referă la "Institutul «Cantacuzino» - o prioritate pentru Guvernul PSD, prin Programul de guvernare". Repornirea şi dezvoltarea activităţii Institutului "Cantacuzino" a fost o prioritate pentru Guvernul PSD, prin Programul de guvernare. Trecerea institutului în subordinea Ministerului Apărării Naţionale va asigura independenţa României în domeniul producţiei vaccinurilor, dar şi promovarea unor produse la export, institutul având rol strategic naţional şi regional. Institutul "Cantacuzino" are o istorie aparte în România, iar cei 96 de ani de existenţă au făcut ca institutul să fie direct implicat în cercetarea de boli transmisibile, asigurând supravegherea microbiologică şi pregătirea specialiştilor în domeniile microbiologiei şi imunologiei. Aproape un secol, Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie "Cantacuzino" a creat şi a produs vaccinuri şi seruri pentru diferite boli transmisibile şi, în acelaşi timp, a publicat reviste de specialitate care au contribuit în domeniul cercetării şi formării de noi specialişti. Importanţa strategică a institutului este una şi mai mare, deoarece este unul din cele 11 institute din lume, printre cele şapte europene, care produce vaccinul gripal; astfel reprezintă un sprijin important pentru Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Pentru România, importanţa institutului este şi mai mare. Numai în anul 2015, "Cantacuzino" avea în nomenclator 218 produse divizate în zece grupe şi subgrupe. Reluarea activităţii de producţie în următorii ani va contribui la asigurarea de vaccinuri pe piaţa românească, dar şi la exportul de vaccinuri. Finanţarea institutului de către statul român şi trecerea acestuia în subordinea MApN asigură institutului importanţa sa strategică şi de securitate naţională, cât şi producerea în următorii ani de vaccinuri pentru România. În acelaşi timp, vor fi integrate noutăţi tehnologice de vârf şi cele mai noi strategii din domeniul sănătăţii. Vă mulţumesc. Deputat al PSD, Suceava, doctor Maricela Cobuz.
Ben-Oni Ardelean Vă mulţumesc foarte mult. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnului Tinel Gheorghe.
Tinel Gheorghe Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Din start vă spun că declaraţia aceasta s-a vrut a fi un pamflet, şi titlul trebuia să fie pe măsură, şi mă gândisem la un titlu de genul: "La Belina, Dragnea îşi va găsi, în sfârşit, odihna!" - era vorba de odihna politică sau "De la Belina la Dragnea şi înapoi sau cum să îneci un partid în noroi". Pardon! În Dunăre, mă scuzaţi, n-am găsit altă rimă! Scandalul punerii sub acuzare de către DNA a lui Sevil Shhaideh, viceprim-ministru în Guvernul României, şi al Rovanei Plumb, un ministru şi un om politic extrem de important al PSD-ului, detonează partidul corupţilor şi îl îngroapă definitiv pe Liviu Dragnea. Dacă pentru condamnarea penală primită în dosarul referendumului Liviu Dragnea şi camarila s-au apărat, spunând că, vezi Doamne, dosarul a fost unul politic şi că a primit o condamnare ca atare, în acest dosar vorbim, domnule Dragnea, de corupţie. De o corupţie generalizată, extinsă la nivelul unora dintre cei mai importanţi membri ai Guvernului PSD-ist: viceprim-ministru, ministru delegat pentru fonduri europene şi chiar la vârf, preşedinte de Camera Deputaţilor, preşedinte de partid. Normal era ca scoaterea la suprafaţă a acestei mizerii teleormănene să ducă la demisia din Guvern a celor acuzaţi şi la demisia de onoare a lui Liviu Dragnea din fruntea Camerei Deputaţilor. Ţi-ai găsit! De unde atâta onoare la Liviu Dragnea şi de unde atâta respect faţă de cetăţeni la doamna Shhaideh şi la doamna Rovana Plumb?! PSD-ul s-a comportat şi de această dată ca de fiecare dată când e vorba de corupţie şi de corupţi. A făcut front comun cu cei suspectaţi de fapte de corupţie şi a acuzat instituţiile statului că duc o politică de intimidare a liderilor lor, de timorare a actului guvernamental. Care act guvernamental, domnule Dragnea, care lideri?! Dumneavoastră vă puteţi numi lider politic?! Mărturisesc că mă încearcă o oarecare nostalgie după Victor Ponta, ca lider PSD. Măcar Victor Ponta a avut bărbăţia şi decenţa de a demisiona din fruntea Guvernului, asumându-şi moral tragicele evenimente de la Colectiv, din toamna lui 2015. Dumneavoastră, domnule Dragnea, însă, aţi rezolvat lacul Belina tot în stilul Colectiv, dar mai restrâns, numai cu cei mai apropiaţi acoliţi ai dumneavoastră, şi numai pentru dumneavoastră şi gaşca dumneavoastră! Nu mai am aşteptări în ceea ce vă priveşte, domnule Dragnea, şi cred că în Dosarul "Belina" nu veţi mai putea spune că sunteţi o victimă politică a luptei împotriva corupţiei, pentru că dumneavoastră, domnule Dragnea, sunteţi întruchiparea corupţiei înseşi. Morala: "Cine fură azi un lac, chiar numindu-se şi Dragnea, s-ar putea să pescuiască în odaie, la Jilava!". Mă scuzaţi, n-am găsit altă rimă. Gheorghe Tinel, deputat de Ialomiţa.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, doamnei Cristina Dinu.
Cristina-Elena Dinu Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Titlul declaraţiei mele de astăzi este "O comunitate este definită şi de puterea acesteia de a avea grijă de bătrânii ei!". Stimaţi colegi, Subiectul declaraţiei mele îl reprezintă o problemă încă departe de a fi rezolvată în ţara noastră: dezvoltarea unui sistem de servicii de îngrijiri la domiciliu al persoanelor vârstnice, dar şi al copiilor, tinerilor ori adulţilor cu nevoi speciale, lucru ce se poate realiza doar cu implicarea tuturor factorilor decizionali, pornind de la Guvern, autorităţi locale, organizaţii nonguvernamentale. Conferinţa "Creşterea accesului la servicii de îngrijiri la domiciliu pentru bătrânii din România" ce a avut loc joi, 21 septembrie, la Palatul Parlamentului şi care a fost organizată sub patronajul Comisiei pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor, cu sprijinul Ambasadelor Belgiei şi Elveţiei în România, a oferit cadrul de expunere a unor exemple de bune practici de la nivel internaţional, dar şi naţional, în urma unor proiecte de succes. În calitate de parlamentar, mă interesează să evaluăm aceste exemple de bune practici, pentru a încerca să reglementăm generalizarea lor, astfel încât populaţia cu nevoi similare să beneficieze de acest tip de servicii. Din păcate, tendinţa actuală a familiei româneşti, îndeosebi a celei din mediul urban, este aceea de a forţa instituţionalizarea persoanelor vârstnice. Experienţa practică a unor ţări europene arată că cele mai bune rezultate în asistenţa socială a persoanelor vârstnice au fost obţinute prin aplicarea unei politici de menţinere şi susţinere socială la domiciliu. Îngrijirea la domiciliu reprezintă cea mai bună strategie, nu numai pentru că este o metodă mai ieftină decât îngrijirea într-o instituţie specializată sau în spitale, dar şi pentru că este preferată de persoanele în vârstă, reprezentând un factor esenţial al calităţii vieţii. În cadrul dezbaterilor din Comisia pentru sănătate asupra Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2017 privind asistenţa medicală comunitară s-au introdus mai multe amendamente. Intenţia noastră a fost aceea de a asigura, în comunităţile care nu beneficiază de servicii medicale specializate, servicii medico-sociale, cu sprijinul autorităţilor publice locale şi cu finanţare din partea statului, pentru a veni în întâmpinarea celor care au nevoie de acestea. În ceea ce priveşte judeţul Giurgiu, este de salutat implicarea mai multor autorităţi locale din judeţ care, sprijinite de Consiliul judeţean, vor înfiinţa centre de zi pentru bătrâni în comunităţile lor, acesta fiind un prim pas spre rezolvarea unor situaţii critice. Următorul pas trebuie să fie crearea condiţiilor pentru îngrijirea la domiciliu. Acestea înseamnă: mijloace financiare, personal bine pregătit, implicarea societăţii civile, dezvoltarea voluntariatului, acordarea de suport şi asistenţă pentru familie şi pentru îngrijitori. Convingerea mea este că, dacă vom avea o legislaţie clară, dacă vom sprijini autorităţile locale, dacă vom colabora cu organizaţiile nonguvernamentale din ţară, dar şi din străinătate, dispuse să ne ajute, vom putea crea un cadru civilizat prin care bătrânii, dar şi toate persoanele aflate în nevoi vor putea trăi înconjurate de dragostea familiei, fără a avea sentimentul că sunt o povară pentru cei dragi. Deputat Cristina Dinu, Circumscripţia electorală nr. 19 Giurgiu. Mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnului Mugurel Cozmanciuc.
Corneliu-Mugurel Cozmanciuc Bună dimineaţa, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi vizează "Necesitatea definirii unui concept, conceptul de sărăcie faţă de combustibil". Dragi colegi, Sectorul energetic este un vector important al economiei naţionale şi un contributor la securitatea regională şi euroatlantică. În acest sens, Strategia energetică a României ar trebui să fie definită de trei piloni importanţi: guvernanţa energetică, securitatea energetică şi securitatea naţională, având în centrul lor consumatorul final şi, implicit, bunăstarea populaţiei. Există cinci obiective care ar trebui să definească "Strategia Energetică a României pentru 2016-2030, dar cu perspectivă pentru 2050", şi anume: securitate energetică, pieţe competitive, energie curată, modernizarea sistemului de guvernanţă energetică, reducerea sărăciei energetice şi nu în ultimul rând protecţia consumatorului vulnerabil. În cele ce urmează doresc să mă refer la necesitatea definirii conceptului de sărăcie faţă de combustibil. Documentele ştiinţifice dedicate domeniului energetic fac referire la două concepte diferite, anume: sărăcia energetică şi sărăcia faţă de combustibil. Distincţia între cei doi termeni este absolut necesară, pentru că sărăcia energetică face referire, în mod prioritar, la problemele care ţin de resursele energetice ale unei gospodării pentru a-şi asigura serviciile energetice necesare la costuri accesibile şi care sunt o caracteristică a ţărilor în curs de dezvoltare, iar sărăcia faţă de combustibil face referire, în mod prioritar, la problemele de accesibilitate la resursele energetice, unde asigurarea unui consum, conform standardelor ridicate poate fi o problemă, şi nu este specifică ţărilor în curs de dezvoltate. Unde se încadrează România în acest moment? Este un lucru pe care trebuie să-l definim pe viitor, pentru că atât în legislaţia primară, cât şi în legislaţia secundară, acest concept nu este definit. Dacă este să analizăm legislaţia primară, şi anume, Legea nr. 123/2012, dar şi Ordinul nr. 64/2016, putem deduce că tendinţa României, în calitate de ţară membră a NATO şi a Uniunii Europene, este de a pune accent pe vulnerabilităţi şi de a lua în calcul ca aceste vulnerabilităţi să fie evitate. Reiterez că şi la nivelul judeţului Neamţ pentru perioada 2007-2012 consumul energetic a variat între 2,7% şi 4%, cu specificaţia că au fost şi ani, precum 2009 sau 2010, când a fost un procent mult mai scăzut, 1,4% sau 1,9%. De aceea, consider că este necesar ca acest concept să fie definit în Legea nr. 123, pentru ca acea categorie a cetăţenilor din România care, din diverse motive, nu pot să-şi asigure bunăstarea cotidiană, să beneficieze de o deschidere din partea statului. Vă mulţumesc. V-a vorbit Mugur Cozmanciuc, deputat al PNL de Neamţ.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, doamnei Csokany Petronela-Mihaela.
Petronela-Mihaela Csokany Bună dimineaţa! Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Azi se împlineşte un an de când domnul deputat Mircovici Niculae nu mai este printre noi. A fost un lider înnăscut, care a pus înainte de toate binele comunităţii, pe care a respectat-o cu cinste şi demnitate. Prin întreaga sa activitate, a construit şi consolidat punţi de legătură între minoritatea bulgară din România şi celelalte etnii, precum şi între poporul român şi poporul bulgar. În calitate sa de deputat în Parlamentul României, şi-a adus o contribuţie semnificativă la consolidarea relaţiilor bilaterale, de prietenie şi de bună vecinătate între statul român şi statul bulgar. Plecarea lui dintre noi lasă un gol greu de acoperit în sufletele şi inimile noastre. Îi vom păstra amintirea veşnic vie! Dumnezeu să-l odihnească în pace! Deputat Mihaela Csokany, din partea Uniunii Bulgare din Banat - România.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc foarte mult. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnului Tudor Ciuhodaru. Nu este. Atunci, tot din partea Grupului parlamentar al PSD, doamnei Cristina Burciu. Doamna Daniela Oteşanu? Nu este. Doamna Natalia Intotero? Nu este. Atunci dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnului Daniel Gheorghe.
Andrei Daniel Gheorghe Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică vizează drepturile comunităţii româneşti din Ucraina. După cum s-a aflat, ieri, preşedintele Petru Poroşenko, al Ucrainei, a promulgat legea abuzivă, restrictivă şi antieuropeană care prevede suprimarea învăţământului în limba minorităţilor naţionale prezente pe teritoriul Ucrainei. Acest lucru are un mare impact şi asupra comunităţii româneşti şi a tuturor celorlalte comunităţi ale ţărilor membre ale Uniunii Europene care susţin Ucraina în procesul său de aderare - şi mă refer la Polonia, Slovacia, Ungaria. În acest moment, prin promulgarea acestui act care încalcă grav Tratatul de bază româno-ucrainean, semnat în 1997, de facto , Tratatul dintre România şi Ucraina este suspendat. Este inoperabil, prin această mare greşeală politică şi greşeală - îmi permit să spun - de strategie geo-politică a Ucrainei. Tratatul acesta, la punctul 13, prevede respectarea reciprocă a drepturilor minorităţilor naţionale, minoritatea română din Ucraina şi minoritatea ucraineană din România, în baza Convenţiei ONU, în baza Declaraţiei Adunării Generale a ONU cu privire la drepturile minorităţilor şi a Rezoluţiei nr. 1.201 a Consiliului Europei. Aşadar, la acest punct, unde se prevede clar dreptul la identitate etnică, culturală, lingvistică şi religioasă şi unde se stipulează necesitatea unui tratament similar în ceea ce priveşte învăţământul în limba maternă a minorităţilor naţionale, în acest moment este încălcat deplin acest paragraf, şi nu doar acesta, încă alte două, trei paragrafe din Tratatul de bază româno-ucrainean, care prevăd drepturile minorităţilor, atât cea română, cât şi cea ucraineană. Din păcate pentru noi, trebuie să spunem că este un eşec al diplomaţiei româneşti din ultimii 20 de ani, un eşec grav, un eşec făcut pe fondul unei politici a ochilor închişi în faţa anumitor manifestări, chiar de asimilare a comunităţii româneşti din Ucraina, pe care unele autorităţi din statul vecin şi prieten le-au desfăşurat în ultimii 20 de ani. Cred că este momentul ca Preşedintele României, Klaus Iohannis, prim-ministrul, Mihai Tudose, ministrul de externe, Teodor Meleşcanu, să se aşeze la masa dialogului cu partenerii ucraineni şi să meargă la Kiev şi să ceară respectarea drepturilor comunităţii româneşti din Ucraina, aşa cum prevede Tratatul de bază româno-ucrainean şi aşa cum prevăd toate convenţiile şi toate reglementările internaţionale la care atât România, cât şi Ucraina, sunt parte. În acest moment, îmi este clar că parcursul european al Ucrainei este mult mai dificil de pus în aplicare decât era anterior şi cred că este de datoria noastră, a românilor, să apărăm drepturile comunităţii româneşti şi să invităm statul ucrainean, atât prin preşedinte, cât şi prin Guvern şi Parlament, la un dialog şi la identificarea unor soluţii eficiente, pragmatice şi în consens cu normele şi reglementările internaţionale în materie de protecţie a drepturilor minorităţilor naţionale, cât mai repede. Este datoria noastră, a Preşedinţiei, a Guvernului şi a Parlamentului, să identificăm acele variante prin care această situaţie se poate depăşi. Cred că păstrarea identităţii naţionale a românilor din Ucraina trebuie să fie o prioritate esenţială pentru autorităţile de la Bucureşti, pentru Executiv şi Legislativ. Vă mulţumesc. Daniel Gheorghe, deputat al PNL de Ilfov.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar ALDE, domnului deputat Mihai Niţă.
Mihai Niţă Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi are titlul "Cum sărbătorim în România Ziua mondială a munţilor curaţi?". "Ziua mondială a munţilor curaţi" este sărbătorită în fiecare an, la 26 septembrie. Evenimentul, consemnat în calendarul protecţiei mediului elaborat de Uniunea Europeană, este unul destinat sensibilizării populaţiei, pentru a fi mai receptivă la mediul înconjurător, de care depind în mod direct viaţa şi sănătatea noastră. Tăierea pădurilor constituie o problemă cu consecinţe dramatice asupra întregii planete, influenţând clima, biodiversitatea şi ameninţând chiar supravieţuirea populaţiei umane, în unele zone. La nivel mondial, se acordă o atenţie deosebită împăduririi suprafeţelor montane degradate, dar şi stării actuale a pădurilor, care se apropie rapid de un dezastru, din cauza exploatării necontrolate şi ilegale. Evenimentele de celebrare au scopul motivării populaţiei pentru întreprinderea unor acţiuni prin care să contribuie la minimalizarea pericolului produs prin defrişări, şi statul român are obligaţiile sale în această privinţă. Ar fi nedrept să afirmăm că nimeni nu se îngrijorează de situaţia existentă, dar eforturile dedicate reabilitării zonelor de munte trebuie intensificate, iar acţiunile consacrate acestui ţel trebuie urgentate, până nu e prea târziu. Suprafaţa acoperită cu păduri, implicit cea a zonelor verzi urbane din ţara noastră, se situează mult sub media Uniunii Europene şi a standardelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care recomandă o suprafaţă de 50m 2 de pădure pentru fiecare locuitor. În România dispar pădurile sub ochii noştri, iar jumătate din acest fenomen dramatic se petrece în zone oficial protejate şi care constituie un areal armonios al biodiversităţii, bogat în faună, floră şi favorizat de poziţia geografică. Declaraţia de la Paris, adoptată în cadrul Congresului Forestier Mondial din 1991, a atras atenţia asupra eroziunii solului şi a scăderii fertilităţii acestuia, asupra inundaţiilor şi alunecărilor de teren. La fel de periculoase sunt şi creşterea concentraţiei bioxidului de carbon atmosferic, în detrimentul oxigenului. O dată pe an, în ziua de 26 septembrie, astfel de acţiuni au o însemnătate simbolică. Cel puţin cu acest prilej, să ne dovedim preocuparea! Latura educaţională, foarte importantă în formarea tinerei generaţii, trebuie să fie mai bine promovată. Charlie Ottley, prezentatorul serialului de televiziune "Wild Carpathia", dedicat frumuseţii sălbăticiei Munţilor Carpaţi, aprecia că "România este o bijuterie în coroana Europei, care trebuie să strălucească datorită frumuseţii sale uimitoare". Munţii noştri deţin imense bogăţii şi în subsol. Numeroase firme străine sunt interesate de acest tezaur natural,...
Ben-Oni Ardelean Vă rog să vă apropiaţi de concluzie. Mulţumesc.
Mihai Niţă ...adulmecând profitul financiar, pe care-1 doresc cu orice preţ. Am convingerea că un program naţional destinat conservării şi exploatării raţionale a tuturor resurselor naturale ale României trebuie să fie inclus cât mai grabnic pe agenda guvernamentală, iar proiectele, cu siguranţă, nu vor întârzia să apară. Vă mulţumesc. Deputat de Olt, Niţă Mihai.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnului Dumitru Oprea. Dau, în continuare, cuvântul, tot din partea Grupului parlamentar al PNL, doamnei Angelica Fădor. Nu este. Dau, în continuare, cuvântul ultimului vorbitor înscris pe lista de astăzi, domnului Adrian Dohotaru, Grupul parlamentar al USR.
Adrian-Octavian Dohotaru Declaraţie politică cu ocazia Zilei mondiale a munţilor curaţi, "Economia subterană şi evaziunea fiscală sărăcesc România" Stimaţi colegi, Am depus o plângere la DIICOT, unde am semnalat un caz clasic de evaziune fiscală în zona Măguri-Răcătău, judeţul Cluj. Un grup structurat, bine dezvoltat, care operează în zona bazinului Someşului Rece, exploatează persoane vulnerabile pentru a recolta ilegal ciuperci şi fructe de pădure, cu scopul de a le introduce în lanţul economic din Uniunea Europeană. Începând cu luna mai, până în octombrie, zonele montane menţionate sunt ocupate de tabere informale, în care sunt aduse între 1000 şi 2000 de persoane care reuşesc să recolteze 10-15 tone de ciuperci pe zi şi aproximativ 60 de tone de fructe de pădure pe sezon. Din punct de vedere demografic, aproximativ 30% dintre aceste persoane sunt minori şi lucrează împreună cu adulţii. Pe durata sezonului de muncă, starea taberelor, pe care le-am vizitat, este improprie vieţii de familie, aceştia trăind în construcţii improvizate. Munca prestată de ei se desfăşoară fără forme legale şi este nefiscalizată, generând o valoare de 40.000 de euro pe zi, raportată la o cantitate de 10 tone de ciuperci la faţa locului. Se recoltează de zeci de ori mai mult faţă de cantitatea de ciuperci aprobată de Institutul de Cercetări Biologice. Recolta este preluată, fără acte de provenienţă, de reprezentanţii a mai multor firme comerciale, care transportă bunurile în propriile depozite, în vederea exportului. În ciuda conflictelor care apar între culegătorii din tabere şi localnici, ori între mediu şi un stil de viaţă nomad neprietenos cu muntele, trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra persoanelor care fac profitul, iar profitul este făcut de achizitori. Acest lanţ economic este valorificat pe teritoriul Uniunii Europene, în special în Franţa, Italia şi Germania, la o valoare totală care atinge câteva zeci de milioane de euro, doar luând în calcul ce se recoltează din zona Măguri-Răcătău. Nu cred că o reţea care poate prelua munca a mii de persoane poate funcţiona fără o anumită complicitate a autorităţilor. Este o suspiciune întărită de atitudinea autorităţilor locale care au fost semnalate. Astfel, au fost depuse sesizări atât la postul de Poliţie Comunal din Mărişel şi Muguri Răcătău,...
Ben-Oni Ardelean Vă rog, domnule deputat, să vă apropiaţi de concluzii. Mulţumesc.
Adrian-Octavian Dohotaru ...cât şi la ANAF Cluj şi ITM Cluj, însă acestea au rămas fără răspuns pe teren. În momentul de faţă lupta anticorupţie este îndreptată pentru a combate corupţia politicienilor la nivel ridicat, aşa cum trebuie, dar prea puţin se caută soluţii pentru a combate evaziunea fiscală. Economia subterană este evaluată de INS, în 2016, la aproape un sfert din economia românească - 38 de miliarde de euro. Economia subterană şi evaziunea fiscală ne lipsesc...
Ben-Oni Ardelean Domnule deputat, trebuie să închidem şedinţa de declaraţii. Vă rog să spuneţi concluziile. Mulţumesc.
Adrian-Octavian Dohotaru Vă mulţumesc şi eu. Statul român este complice cu furtul şi ne lipsim astfel de posibilitatea de a dezvolta afaceri curate, lanţuri legale de producţie şi distribuţie, forme legale de muncă decentă şi condamnăm astfel România la subdezvoltare. Cu respect, Adrian Dohotaru, deputat al USR de Cluj. Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Vreau să dau citire celor care au depus în scris. Şi-a retras declaraţia doamna deputat Mirela Furtună. Au depus în scris, din partea Grupului PSD, domnul deputat Marius Budăi, Anişoara Radu, Angel Tîlvăr, Florin Tripa, Adrian Todor, Ion Spânu, Tamara Ciofu, Răzvan Rotaru, Vasile Axinte, Laurenţiu Nistor, Beatrice Tudor, Ionela Dobrică, Laura Moagher, Mihăiţă Găină şi Ştefan Muşoiu. Din partea Grupului parlamentar al PNL au depus în scris: George Şişcu, Mihalescul Dumitru, Robert Sighiartău, Ioan Bălan, Claudiu Răcuci, Marius Bodea, Costel Alexe. Din partea Grupului parlamentar al PMP au depus în scris domnul Petru Movilă şi Corneliu Sămărtinean. Declar închisă şedinţa pentru declaraţii politice din data de 26 septembrie 2017. Vă mulţumesc. O zi bună! (Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
Cristina Burciu "Progresele României, salutate de la cel mai înalt nivel european" Intervenţia preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, în discursul susţinut recent, despre starea Uniunii Europene, în faţa Parlamentului European, este salutară şi extrem de încurajatoare pentru România. Preşedintele Comisiei Europene a avut, cu acest prilej, mai multe referiri directe la ţara noastră, cea mai importantă fiind ideea potrivit căreia România trebuie să fie sprijinită să adere la Schengen, dar şi rezolvarea problemelor cu care se confruntă copiii noştri. "Nu pot accepta ca în Europa de astăzi să avem cetăţeni de mâna a doua! Copiii nu pot muri în Europa din cauza unor boli care ar fi trebuit eradicate cu zeci de ani în urmă. Copiii din România trebuie să aibă aceleaşi oportunităţi ca şi cei din Italia, trebuie să ajutăm aceste state membre să aibă vaccinuri naţionale. Nu pot exista consumatori de mâna a doua şi nu pot accepta ca cetăţenii din centrul şi estul Uniunii Europene să cumpere produse mai proaste decât în restul Uniunii Europene. Şi, nu în ultimul rând, este timpul să aducem România şi Bulgaria în Schengen", a spus răspicat Jean-Claude Juncker. De asemenea, preşedintele Comisiei Europene a lansat propunerea ca în perioada Preşedinţiei României la Consiliul Uniunii Europene să se organizeze un summit special în România, la Sibiu, în data de 30 martie 2019. România este angrenată total în Proiectul european, iar acest semnal demonstrează şi că suntem în grafic în ceea ce priveşte paşii privind preluarea preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene. Sunt sigură că vom organiza ireproşabil summit-ul propus de Jean-Claude Juncker la Sibiu şi, de asemenea, că vom fi în măsură să convingem statele încă reticente că implicarea noastră va putea fi mult dinamizată din interiorul Schengen din punctul de vedere al reformei globale a spaţiului european. Această poziţie extrem de pozitivă la adresa României venită din partea preşedintelui Comisiei Europene constituie recunoaşterea eforturilor din ultima perioadă a instituţiilor statului român de a evidenţia o nouă viziune a ţării noastre în plan european. Consider, totodată, că preocuparea domnului Jean-Claude Juncker pentru situaţia României este realmente un vot de încredere pentru Guvernul PSD, dar şi o apreciere concretă a acţiunilor noastre de a ne alinia nivelului ţărilor mai dezvoltate din Uniunea Europeană!
Bogdan-Iulian Huţucă "Coaliţia PSD-ALDE are o prioritate urgentă - politizarea a tot ce a mai rămas nepolitizat" Comisia pentru industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor a votat, săptămâna trecută, o modificare a O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă, propusă de PSD, în sensul în care ne întoarcem de unde am plecat în urmă cu 6 ani. Mai precis, prin amendamentul iniţiat de PSD, mai multe companii de stat vor fi exceptate de la obligaţia de a avea management privat. Deci de cine credeţi că vor fi conduse în curând aceste companii? Evident de cei care îndeplinesc întocmai criteriile domnului Dragnea... Cu alte cuvinte, modificarea ordonanţei privind ordonanţa corporativă, propusă şi susţinută de parlamentarii actualei puteri PSD-ALDE, va excepta de la obligaţia de a avea management selectat pe criterii de competenţă o serie de companii de stat, printre care: TAROM, Complexul Energetic Oltenia, Administraţia Naţională de Meteorologie, Compania Naţională "Romtehnica", Regia Autonomă "Monitorul Oficial" sau Şantierul Naval Mangalia. Adică, printr-un singur amendament se schimbă sensul unei legi întregi şi se renunţă din nou la aplicarea unor criterii de performanţă şi competenţă, în favoarea unor criterii şi interese strict politice, prin numiri politice din siajul PSD-ALDE. Da, este foarte adevărat faptul că managementul unor companii de stat nu a fost unul prea performant în ultima perioadă, dar acest lucru nu reprezintă un motiv pentru a ne reîntoarce la politizarea acestor companii. Ce măsuri au luat, de exemplu, ultimele două guverne ale PSD, pentru a remedia eventualele derapaje ale conducerilor unor companii de stat şi cu ce soluţii au venit oare aceste Guverne în întâmpinarea problemelor pe care le-a tot semnalat opinia publică în acest domeniu? Aşa cum era de aşteptat, niciun Guvern al PSD nu a venit cu propuneri serioase pentru a relansa activitatea unor companii de stat, deşi unele dintre aceste companii au fost, de-a lungul timpului, chiar unele foarte valoroase. Ba, din contră, Guvernul Tudose a inventat o nouă metodă de agonisire la visteria statului, prin decapitalizarea întreprinderilor de stat care fac bani, aşa cum sunt cele din domeniul energiei ?i condamnarea acestora la stagnare! Deci, dacă acest Guvern nu găseşte nicio soluţie pertinentă atunci când vine vorba despre creşterea colectării veniturilor la buget, găseşte în schimb, foarte rapid, o nouă "vacă de muls" - companiile de stat aflate pe plus! Iar ca motiv că mai sunt şi unele companii pe minus, PSD-ALDE reinventează roata - le politizează pe aproape toate, recurgând la masacrarea legislaţiei privind guvernanţa corporativă în companiile cu capital de stat. Acest lucru a fost implementat deja "preventiv", având în vedere faptul că mandatul unor manageri privaţi din unele companii de stat a expirat de mai multă vreme, iar respectivii manageri au fost înlocuiţi temporar cu unii numiţi politic şi găsiţi, bineînţeles, prin grădinile PSD sau ale ALDE! Este limpede că Guvernul Tudose nu s-a grăbit până acum să înceapă procedurile de selecţie a unor noi manageri cu mandat plin, conform legislaţiei în vigoare, cu privire la guvernanţa corporativă, tocmai din acest motiv, şi anume, ca exceptarea de la obligaţia de a avea management selectat pe criterii de competenţă să fie rezolvată în Parlament de domnul Dragnea&Co!
Tamara-Dorina Ciofu "Pregătirea sistemelor publice de sănătate şi intervenţii în situaţii de urgenţă şi informarea populaţiei cu privire la efectele şi riscurile schimbărilor climatice" În general, în viaţa curentă a cetăţenilor, în comunităţi şi chiar în politicile publice ale Guvernelor, schimbările climatice reprezintă o problemă la care ne raportăm cu o anumită pasivitate. Problema e prea mare pentru a putea face ceva. E prea globală pentru a putea acţiona. Cauza schimbărilor climatice ţine de o răspundere colectivă, dar efectele ei le resimţim individual. Mereu vina e plasată la nivelul colectivităţii. În ce priveşte impactul asupra vieţii şi familiei, toate analizele arată că schimbările climatice nu presupun riscuri noi, necunoscute pentru viaţă şi pentru sănătate. Însă riscurile asociate climei se vor intensifica şi se vor accentua. Aşadar, putem spune că sistemele de sănătate publică şi de intervenţie în situaţii de urgenţă ştiu cum să răspundă acestor riscuri ce decurg din schimbările climatice, însă ele trebuie să fie pregătite să poată gestiona astfel de situaţii mai frecvent şi cu o incidenţă mai mare decât s-a întâmplat până acum. În prezent, ceea ce îngrijorează cel mai mult nu sunt atât schimbările în sine care se produc la nivel climatic, ci modul accelerat în care se produc aceste schimbări. Deci unele măsuri pe care le luăm în prezent pot fi suficiente pentru a preveni riscurile actuale, dar s-ar putea ca într-un orizont de timp destul de scurt să nu mai facă faţă şi să fie nevoie de o consolidare sau chiar o modificare a structurilor de sănătate publică şi de intervenţii în situaţii de urgenţă. Deci ceea ce putem face este să ne pregătim din timp şi să implementăm politicile publice, necesare pentru o amplificare a fenomenelor meteorologice extreme, atât ca frecvenţă, cât şi ca intensitate. În Strategia Uniunii Europene în domeniul sănătăţii se menţionează că schimbările climatice reprezintă o provocare majoră care poate ridica numeroase riscuri asupra sănătăţii. Se disting astfel două categorii de riscuri: riscuri directe, afecţiuni şi decese provocate de temperaturile extreme, prea cald sau prea frig, furtuni violente şi riscuri indirecte care decurg din schimbările climatice şi influenţează starea de sănătate - migraţia, creşterea incidenţelor bolilor transmise prin alimente sau prin vectori, sau alte aspecte provocate de schimbările climatice, precum seceta sau inundaţia. Există o corelaţie statistică dovedită între riscurile directe ale schimbărilor climatice şi anumiţi indicatori ai calităţii vieţii, precum mortalitatea şi morbiditatea. Astfel, se estimează că în statele din Uniunea Europeană o creştere cu un grad a temperaturii anuale determină o creştere a mortalităţii cu 1-4%. Prognoza arată că, până în 2030, mortalitatea la nivel european cauzată de căldură şi de fenomene meteo extreme ar putea creşte cu 30.000 de decese pe an, iar până în 2080 cu 50.000 până la 110.000 de decese pe an. Cea mai vulnerabilă categorie o reprezintă persoanele în vârstă. Riscurile indirecte ale fenomenelor naturale extreme cauzate de schimbările climatice generează bolile infecţioase care vor fi mai frecvente, precum şi bolile cu transmitere prin care se extind ca arie geografică. Totodată, creşte incidenţa bolilor, cauzate de gestiunea apei. Contaminarea apei cu diverşi agenţi patogeni devine un fenomen mai frecvent, dar şi lipsa apei, ca urmare a secetelor, are impact asupra producţiei agricole, dar şi asupra igienei şi afecţiunilor care pot decurge din lipsa acesteia. Calitatea aerului are de asemenea de suferit prin schimbările climatice, care prezintă riscuri provocate în special de particulele în suspensie şi de ozon, a căror influenţă a crescut şi influenţează bolile respiratorii, în special în rândul copiilor şi ale bătrânilor. În barometrele de opinie realizate în România, problema schimbărilor climatice se numără între primele trei cele mai grave probleme ale populaţiei, fiind indicată de 51% din populaţie. Avem două direcţii principale de acţiune pentru a ne adapta faţă de aceste schimbări climatice: pregătirea sistemelor publice de sănătate şi intervenţii în situaţii de urgenţă, pentru a face faţă noilor provocări, pe de o parte; informarea populaţiei cu privire la efectele şi riscurile schimbărilor climatice asupra sănătăţii şi a calităţii vieţii, pe de altă parte.
Cornel-Mircea Sămărtinean "Adoptarea Legii Educaţiei 3419-D, un pas înapoi în parcursul european al Ucrainei" Rada Supremă a Ucrainei a adoptat, la 5 septembrie 2017, forma finală a legislaţiei privind reforma învăţământului, Legea Educaţiei 3419-D. Reforma urmăreşte apropierea educaţiei ucrainene de standardele europene, ca urmare a efortului de modernizare a sistemului de învăţământ şi prevede că în şcoli se va preda doar în limba de stat, ceea ce înseamnă, practic, desfiinţarea treptată a sistemului de predare în limba minorităţilor. Potrivit noii legislaţii, şcolile vor putea să-şi formeze propriile curricule, să dezvolte programele şcolare pentru disciplinele şcolare, în conformitate cu standardele de învăţământ secundar şi să selecteze manuale şi metode de predare. Tot noua lege prevede extinderea rolului limbii ucrainene în educaţie, spre deosebire de limba rusă. Însă prin această încercare de eliminare a rusofoniei s-a ajuns să fie atinse şi drepturile minorităţilor, prin urmare ale românilor şi ale maghiarilor care locuiesc acolo şi care, în timp, vor ajunge să nu mai poată studia în limba maternă. Situaţia românilor din Ucraina, care numără peste 500.000 de persoane, a fost discutată, de-a lungul timpului, în diverse formate şi cu diverse ocazii, mai ales în România, la diferite forumuri, întâlniri şi conferinţe. Este adevărat că românii din Ucraina au probleme ce pot fi rezolvate foarte simplu de statul ucrainean, însă trebuie să fie clar pentru toată lumea că autorităţile din această ţară nu vor veni niciodată în întâmpinarea comunităţii, din moment ce nu sunt solicitate în acest sens, atâta timp cât nu există discuţii concrete la care să participe atât reprezentanţi ai comunităţii, cât şi ai statelor român şi ucrainean. În acest sens, se impune implicarea Institutului Cultural Român şi al Institutului "Eudoxiu Hurmuzachi" pentru românii de pretutindeni, care trebuie să iniţieze, să stabilească un dialog cu tânăra generaţie de români din Ucraina, abordând în acest sens secţiile române de la universităţile din Cernăuţi, Ujgorod şi Ismail, dar şi celelalte departamente sau organizaţii de tineret existente. Românii din Ucraina sunt "o minoritate loială" statului ucrainean, o minoritate care a luptat, au fost răniţi şi au murit în războiul din estul Ucrainei, apărând statul al căror cetăţeni sunt. Suntem în măsură să înţelegem, până la un punct, temerile pe care autorităţile din ţara vecină le au faţă de Rusia după ce acea ţară a anexat Crimeea şi a determinat o agresiune militară în Ucraina. Dar limitarea drepturilor minorităţilor nu este o soluţie pentru a răspunde acelor provocări. Protecţia drepturilor persoanelor aparţinând minorităţii române din Ucraina a fost semnalată permanent de partea română în dialogul cu partea ucraineană. Facilitarea soluţionării problemelor cu care se confruntă persoanele aparţinând minorităţilor naţionale reprezintă un angajament al statului român. Din acest punct de vedere, este esenţială respectarea dreptului la educaţie în limba română pentru toate formele de învăţământ şi continuarea dialogului pe această temă, inclusiv în cadrul Comisiei Interguvernamentale mixte româno-ucrainene privind protecţia persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Parlamentul României a luat act de situaţia românilor din Ucraina şi, ca urmare, în plenul reunit din data de 20 septembrie 2017, a adoptat o Declaraţie referitoare la acest subiect. Mai mult, Parlamentul României a adoptat şi o hotărâre ca o delegaţie formată din 19 deputaţi şi senatori să se deplaseze în Ucraina, în vederea iniţierii dialogului cu instituţiile din Ucraina, în vederea asigurării protecţiei drepturilor cetăţenilor aparţinând comunităţii româneşti din Ucraina. Partidul Mişcarea Populară va fi reprezentat de domnul deputat Constantin Codreanu, preşedinte al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării. România şi-a manifestat deschis disponibilitatea de a sprijini Ucraina în procesul extins de reforme în domeniul legislativ, cel instituţional şi cel economic şi de a contribui la eforturile internaţionale de sprijin, în coordonare cu partenerii noştri, pentru a veni în mod eficient în întâmpinarea nevoilor părţii ucrainene. România susţine necesitatea de a folosi toate instrumentele aflate la dispoziţia Consiliului Europei şi la nivelul OSCE, pentru a ne asigura că noile dispoziţii restrictive introduse de această lege nu vor afecta protecţia adecvată a drepturilor fundamentale ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Consider că adoptarea acestei legi este un pas înapoi făcut de Ucraina în traseul său european. Parcursul european al Ucrainei trebuie să respecte standardele internaţionale privind protecţia minorităţilor naţionale, având în vedere faptul că regulile de convieţuire, regulile de standarde europene de protecţie a minorităţilor naţionale sunt respectate în România. Îmi exprim convingerea că Ucraina nu va face niciun pas înapoi şi îşi va continua calea europeană, respectând standardele şi valorile europene.
Costel Alexe "România impostorilor nu este România noastră" Vreau să atrag atenţia colegilor din alianţa PSD-ALDE asupra derapajelor grave pe care le girează direct sau tacit şi mai ales asupra urmărilor pe termen mediu pe care această complicitate le generează. Asemenea unei redute sub asediul inamicilor, România încă rezistă în faţa atacurilor nemiloase ale unei camarile bine închegate în jurul lui Liviu Dragnea. Unicul obiectiv al acestui asediu orchestrat este implozia statului de drept şi acapararea justiţiei şi a instituţiilor anticorupţie. Dacă la început de mandat acţionau relativ precaut, iată că "noaptea ca hoţii" a devenit istorie, pentru că la 9 luni de la începutul guvernării au ajuns să acţioneze ziua în amiaza mare ca tâlharii. Am privit sideraţi cu toţii cum doi miniştri din actualul Guvern au fost încadraţi ca inculpaţi, fiind suspecţi în maşinaţiunile generate de baronul Liviu Dragnea. În orice ţară civilizată, însăşi calitatea de suspect ar fi fost suficientă pentru o demisie de onoare şi evident punerea la dispoziţia organelor de anchetă. Rangul de înalt demnitar al statului român presupune şi câteva responsabilităţi de ordin moral, nu doar salariul generos, secretară şi fel de fel de privilegii, dar, din păcate, ceea ce părea un act banal într-o ţară europeană s-a transformat într-un procedeu numit "grămadă" în jocul de rugby. La semnalul unor lideri obscuri, compromişi moral şi penal, toată suflarea social-democrată a făcut scut pentru protejarea lui Liviu Dragnea, renunţând la aplicarea criteriilor de integritate morală, care ar fi dus la demisia miniştrilor anchetaţi penal. Ne aflăm în postura de a fi guvernaţi de o gaşcă de impostori, o camarilă care exploatează "tirania majorităţii" în cele mai odioase moduri cu putinţă. Pentru privilegiile unui grup restrâns, pentru amnistierea unor penali, pentru securizarea unor sinecuri s-au produs o serie de derapaje grave şi cu efecte devastatoare din punct de vedere economic şi politic. În plan internaţional, România a ajuns în doar câteva luni de la statutul de "pilon de stabilitate în zonă şi partener strategic" în poziţia de "ţară nefrecventabilă", consecinţă a politicilor antijustiţie, care au ţinut agenda publică internă şi internaţională a actualei coaliţii de guvernare. Credeţi că ratarea aderării la spaţiul Schengen este întâmplătoare, în condiţiile în care anul trecut făcusem progrese semnificative şi existau toate premisele pentru o aderare rapidă? Credeţi că raportul MCV de la începutul anului nu a contat în această ecuaţie, mai ales după ce o serie de europarlamentari români au confundat tribuna Parlamentului European cu Duma de stat din Rusia? Astăzi resimţim doar o parte dintre efectele devastatoare ale celor 9 luni de guvernare Dragnea, căci efectele economice, măririle de taxe şi de impozite, creşterea datoriei externe, prigoana băncilor şi a multinaţionalelor, plafonarea indemnizaţiilor pentru mame - sunt bombe cu efect întârziat, vor produce efecte după câteva luni de la implementare. Acestea sunt costurile pe care voi, parlamentarii coaliţiei PSD-ALDE, le veţi explica alegătorilor din circumscripţiile voastre electorale. Veţi explica cum Moldova, o regiune cu peste 4 milioane de locuitori nu are autostradă, dar cei 50 de parlamentari, 34 de deputaţi şi 16 senatori ai PSD+ALDE, au ales să protejeze un infractor care a orchestrat, direct şi prin interpuşi, prejudicierea sistematică a statului. Cum le explicaţi cetăţenilor că aţi fost de bună-credinţă şi că le-aţi reprezentat onest interesele, când aţi decis să îl protejaţi pe Liviu Dragnea şi camarila sa de miniştri anchetaţi penal, cei care au înlocuit actul de guvernare cu cel de prăduire a statului? Domnilor parlamentari, România impostorilor nu este România noastră şi dacă sunteţi de bună-credinţă vă invit să vă distanţaţi de aceste practici. E timpul să fiţi în slujba cetăţenilor şi să aduceţi fonduri şi proiecte în circumscripţiile electorale şi nu în buzunarul unui "idol" efemer.
Daniela Oteşanu "Cota de gen - între lozincă şi oportunitate" Declaraţia mea politică de astăzi se referă la rolul femeilor în politică, la prezenţa activă în societate, pentru că realitatea ne arată că femeile aduc un plus în orice domeniu în care se implică. În familie, în societate şi chiar între prieteni, orice persoană, indiferent de sex, are rolul său autodefinit, însă depinde de membrii acelui grup cum percep această persoană. Este adevarat că femeile au stiluri mult mai diferite decât bărbaţii, unele mizează pe agresivitate, altele se impun prin profesionalism şi eleganţă. Respectul celor din jur este greu de obţinut, dar este un argument solid pentru a încerca, de câte ori avem prilejul, schimbări importante în mentalitatea oamenilor. În ansamblu, eu cred cu tărie că femeile aduc echilibru în politică şi în societate. Dacă vorbim despre reprezentativitatea femeilor la nivel decizional, fie în afaceri sau în politică, lucrurile nu par imposibile. Statistica ne spune că în România femeile administrează o afacere la fel de bine ca bărbaţii, iar acest lucru este valabil şi la nivel mondial. Este adevărat că, din punctul de vedere al persoanelor care demarează o afacere, bărbaţii sunt majoritari, însă aceasta nu înseamnă că nu există şi femei importante în business. La nivelul afacerilor mai mici, femeile sunt ceva mai bine reprezentate, dovedind curaj, iniţiativă şi spirit antreprenorial. În cercetarea academică, chiar şi cea economică, femeile devin dominante, cu procente superioare bărbaţilor. În ţara noastră, regăsim femei în vârful ierarhiei sociale într-o proporţie mai mică decât în alte state, unde femeile sunt prezente în număr mai mare în politică şi în administraţie. În România , vedem mai multe femei în fruntea ONG-urilor. Caritatea este o calitate recunoscută şi acceptată mai uşor de români. Similar se întâmplă şi în domeniul educaţiei. Femeile nu sunt o minoritate, ba, din contră, trebuie să vorbească şi mai ales să fie ascultate, pentru ca mentalitatea românilor, încă blocată în diferenţele de gen, să înceapă să se "desţelenească". Mai cred şi că femeile reprezintă o şansă în plus pentru România. Trebuie doar să mai găsim modele româneşti, care să fie ca Margaret Thatcher, Hillary Clinton, Angela Merkel, Dilma Roussef, Tarja Halonen, care au zdruncinat puţin această lume predestinată, parcă, bărbaţilor. O discuţie importantă este şi cea legată de credibilitatea femeilor, iar acest lucru depinde în mare măsură şi de noi, dar şi de faptul că trebuie să ni se acorde o şansă mai mare şi să nu mai fim etichetate a priori , unele că sunt prea tinere, altele ca sunt "prea" vârstnice, unele "prea" frumoase, altele că sunt "doar" economiste, medici sau ingineri. Dacă luăm cazul doamnei Angela Merkel, observăm cu uşurinţă că succesul în politică nu ţine de frumuseţe, de întâmplări sau de compromisuri, ci de tăria convingerilor, de competenţă, de profesionalism şi de responsabilitate, de abilităţile de comunicare. Puţin noroc nu strică, dar trebuie multă inteligenţă să-l valorifici. Sunt sigură că respectul şi credibilitatea celor din jur, care nu au legătură cu un post sau o poziţie socială, nu se câştigă nici cu frumuseţe, nici cu noroc, nici cu relaţii. Ba, mai mult, cu cât un om este mai nepotrivit pentru o funcţie de prim rang, fie femeie sau bărbat, cu atât devine mai "mic" în ochii populaţiei. Demnitatea şi respectul de sine nu sunt "amănunte" ale cotei de gen.
Ionela Viorela Dobrică Această declaraţie politică este una de susţinere a proiectului de implementare a unui sistem naţional de alertare a populaţiei, prin SMS, în caz de dezastru. Doresc să îmi arăt public susţinerea faţă de acest proiect, deoarece consider că este nevoie să avem mijloace pentru a alerta populaţia cât mai rapid în eventualitatea unui dezastru, indiferent de natura acestuia. Având la bază o formare de profil real, sunt conştientă de efortul tehnologic, logistic şi uman, care va fi depus de toate entităţile implicate în elaborarea şi implementarea acestui sistem. Sunt totuşi convinsă că toţi cei care fac parte din grupul care lucrează la sistemul de alertare îşi vor da silinţa să creeze cea mai bună variantă posibilă pentru români şi, odată cu punerea sa în aplicare, personal, mă voi simţi mai în siguranţă. Desigur sunt multe necunoscute în cazul unui proiect nou. Dar, Olanda, Norvegia şi multe alte ţări au reuşit să introducă un astfel de sistem cu succes. Responsabilul pentru situaţii de urgenţă de la Oslo spunea la lansare, în aprilie, anul acesta, că posibilitatea de a alerta populaţia prin SMS în cazul unui dezastru a sporit exponenţial gradul de pregătire al oamenilor şi al autorităţilor şi a creat condiţiile pentru a-i face faţă cu cât mai puţine daune. Doresc să atrag atenţia asupra unui fapt - niciun sistem de alertare a populaţiei nu va fi eficient, dacă nu este folosit şi înţeles corect. Şi cred că toţi cei care suntem aici, pentru a proteja interesele cetăţenilor care ne-au ales, avem responsabilitatea, alături de celelalte instituţii ale statului, ca în momentul în care sistemul va deveni activ să informăm şi să educăm populaţia pentru a înţelege cât mai bine modul de funcţionare a acestuia, scopul său, limitele sale, pentru că un sistem te poate alerta în cazul unui dezastru iminent, dar nu te poate pune la adăpost, nu te poate împiedica să ieşi din casă sau să alergi pe străzi în căutarea senzaţionalului. Este esenţial să urmăm procedurile pe care le presupune o situaţie de urgenţă, să urmăm întocmai indicaţiile acestora, să ne păstrăm calmul şi să nu recurgem la acte de teribilism, care nu vor duce decât la provocarea mai multor tragedii. În cadrul dezbaterii de săptămâna trecută organizată de Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, preşedintele ANCOM a precizat că va avea nevoie de un cadru legal şi corect reglementat, astfel încât inclusiv turiştii sau persoanele aflate în roaming, în zona vizată de sistem, să primească mesajul de alertă. Pentru aceasta, doresc să-mi reiterez susţinerea şi disponibilitatea de a ajuta autorităţile în efectuarea demersurilor necesare pentru a avea toate condiţiile de introducere, cât mai curând, a posibilităţii de anunţare a populaţiei că este în pericol şi voi urmări cu interes progresul în acest proiect.
Mihăiţă Găină "Trebuie să luptăm pentru eliminarea abandonului şcolar!" Că ne place sau nu, din ce în ce mai des auzim despre extinderea unui fenomen nociv pentru societatea românească - abandonul şcolar. Din nefericire, abandonul şcolar este în creştere în ultimii ani, în România, şi afectează în special patru categorii de copii: pe cei de etnie romă, pe cei care au crescut în familii sărace, pe cei din mediul rural şi pe cei cu dizabilităţi. Aşa arată toate rapoartele realizate de experţii români, cu susţinerea UNICEF România. Este adevărat că 70% din cauzele abandonului şcolar ţin de contexte din afara şcolii, respectiv de mediul familial, de sărăcie. Nu se consideră că un copil a abandonat şcoala decât după ce nu a mai figurat statistic în sistemul de educaţie timp de doi ani. De aceea există şi un decalaj al datelor statistice în privinţa abandonului şcolar. Şi acest decalaj face ca statisticile să se îngroaşe şi din ce în ce mai mulţi copii să rămână chiar fără un bagaj minim de cunoştinţe. Problemele din sânul familiilor, precum divorţurile sau agresivitatea părinţilor, favorizează abandonul şcolar chiar şi în cazul copiilor cărora li se acordă burse. De asemenea, mulţi dintre minori renunţă la şcoală din lipsa unei atente îngrijiri din partea părinţilor, dar şi pentru că nu reuşesc să facă faţă volumului de materie şi astfel ajung în situaţia să rămână repetenţi. Toate acestea sunt cauze psihologice ale abandonului şcolar, din pricina cărora elevul se simte frustrat, inferior celorlalţi copii de vârsta sa. Sentimentul de anxietate duce la apariţia refuzului de a mai continua studiile. Alte motive frecvente ale abandonului şcolar sunt şi cele psihopedagogice. Unii elevi au parte de o relaţie defectuoasă cu unul sau mai mulţi pedagogi de-ai săi. Aşadar, se creează premisele ca respectivul elev să se simtă evaluat subiectiv şi acestuia îi va fi mult mai dificil să identifice o relaţionare între educaţia pe care o primeşte şi aspiraţiile sale. Sper totuşi că semnalele date de mass-media şi măsurile luate de actualul Guvern şi de alte autorităţi cu competenţe în acest domeniu vor determina şi ONG-urile să se implice pentru susţinerea strategiilor pe termen lung ale Executivului, pentru combaterea abandonului şcolar, mai ales că de actualii elevi şi de cei viitori depinde soarta noastră, ca naţiune!
Găvrilă Ghilea "Management defectuos la Poşta Română?!" Managementul defectuos manifestat în ultimul an la vârful Companiei Naţionale "Poşta Română" l-a determinat, recent, pe ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale să ceară demisia întregii conduceri şi să dispună Corpului de control din subordine verificarea modului în care s-a acţionat pentru diminuarea datoriilor acumulate către bugetul de stat. De asemenea, ministerul de resort, care deţine şi 75% din acţiunile Poştei Române, apreciază că situaţia în care a ajuns compania nu este numai urmare a "grelei moşteniri", ci şi a perpetuării aceleaşi stări de fapt, fără ca managementul executiv să ia vreo măsură eficientă de relansare a activităţii, ceea ce ar putea conduce nu peste mult timp la intrarea în incapacitate de plată şi, implicit, la insolvenţă. În acest context, intransigentul Corp de control al ministrului de resort ar trebui să se aplece şi asupra unor excese de (pseudo)gândire managerială manifestate sub imperiul implementării unor aşa-numite măsuri de optimizare a reţelei de subunităţi operative. Este vorba, în special, despre haosul creat în vara acestui an, în sistemul Oficiilor Judeţene de Poştă, prin concedierea colectivă a agenţilor poştali încadraţi pe durată nedeterminată, cu normă întreagă de opt ore, şi impunerea abuzivă a unei contraoferte de reangajare a lor, pe aceleaşi posturi, cu acelaşi noian de atribuţiuni de serviciu, dar cu norma de muncă redusă la doar 6 ore şi salariul de încadrare diminuat corespunzător. În plus, pentru a fi reangajaţi pe posturile ocupate anterior, agenţii poştali mai trebuiau să facă şi dovada deţinerii unui spaţiu adecvat desfăşurării activităţii agenţiei, ale cărui costuri de întreţinere urmau să le suporte tot ei, din salariul de bază brut, de numai 1121 lei, corespunzător clasei 7. În aceste condiţii, nu e de mirare că oferta de reangajare a agenţilor poştali pe aceleaşi posturi, cu aceleaşi responsabilităţi, dar cu programul de muncă şi salariul diminuate a fost refuzată în bloc de personalul concediat colectiv. Mai mult, după cum era de aşteptat, marea majoritate a posturilor disponibilizate nu au fost ocupate nici prin ofertare directă, dar nici în urma concursurilor organizate în prima parte a lunii septembrie, la care, cu puţine excepţii, nu s-a prezentat nimeni. În aceste condiţii, prin ineficienţa măsurilor manageriale adoptate la vârful companiei, Poşta Română şi-o fi redus unele cheltuieli de personal, însă, cu siguranţă, îşi va reduce dramatic şi veniturile din exploatare, prin imposibilitatea onorării unor servicii de calitate către populaţie, într-un mediu concurenţial acerb. Iar de aici până la intrarea în incapacitate de plată şi, implicit, în insolvenţă, nu mai este decât un pas, pe care actuala conducere a acestei companii naţionale pare decisă să-l facă.
Natalia-Elena Intotero "Lansarea Acordului CETA - un moment istoric pentru Uniunea Europeană şi Canada" Acordul Economic şi Comercial Atotcuprinzător, CETA, dintre Uniunea Europeană şi Canada, a fost lansat pe 21 septembrie, o zi istorică, pentru că vorbim despre unul dintre cele mai ambiţioase acorduri de liber schimb încheiate până acum de Uniunea Europeană cu o ţară parteneră. Prin CETA se vor crea oportunităţi noi, atât pentru Canada, cât şi pentru statele Uniunii Europene, se vor deschide noi pieţe pentru exporturi, dar, cel mai important, vor fi create noi locuri de muncă, pentru că, pe lângă reducerea tarifelor la exportul bunurilor, acordul va permite recunoaşterea reciprocă a calificărilor profesionale. Cât priveşte ţara noastră, vom beneficia direct de reducerile de tarife pentru produsele de export cele mai competitive, printre care: produsele din pielărie şi încălţăminte, produsele agricole, serviciile de construcţii de nave, construcţia de automobile şi producţia de piese auto, produsele ceramice şi textilele. La 31 august 2017 erau înregistrate în România peste 1900 de societăţi mixte româno-canadiene, iar volumul investiţiilor s-a ridicat la 136,6 milioane de dolari, Canada fiind pe locul 29 în topul investitorilor străini din România. Cu siguranţă, pe viitor, acordul CETA va impulsiona schimburile comerciale şi va aduce beneficii pe termen lung şi pentru ţara noastră, iar dispariţia unor taxe va avea un impact pozitiv asupra economiei noastre.
Ioan Balan "Unde aţi pierdut debirocratizarea, domnule prim-ministru?" Una dintre cele mai spinoase probleme cu care se confruntă oricare cetăţean român, precum şi antreprenorul din România este legată de relaţia sa cu autoritatea statală, oricum s-ar numi aceasta: organ fiscal, agenţie care emite autorizaţii, direcţie, inspectorat sau autoritate publică centrală. După atâţia ani, după atâtea guverne şi după atâtea promisiuni auzite de cetăţeni, pare că nimeni nu mai are încredere în faptul că această relaţie s-ar putea schimba în bine. În loc să avem un aparat birocratic pus în slujba plătitorului de taxe, la noi, lucrurile stau exact pe invers, astfel încât cetăţeanul este la mâna autorităţilor statale, la fel de umilit în drepturile sale ca şi în urmă cu peste douăzeci de ani. Cetăţeanul român rămâne cocoşat în faţa ghişeului, ca într-o relaţie feudală. Au existat mici tentative de debirocratizare, eşuate parţial, care ar fi trebuit să facă viaţa cetăţeanului mai simplă. Era vorba despre aşa-numita dispariţie a tradiţionalei ştampile sau despre dispariţia obligaţiei cetăţeanului de a furniza autorităţilor cazierul sau unele adeverinţe, rămânând ca autoritatea publică să ceară ea altor autorităţi informaţiile de care are nevoie. Pe hârtie, această reformă pare făcută. În practică, ea nu funcţionează. Nu este funcţionar public care să accepte vreun document neştampilat de sus până jos, aşa cum toate autorităţile publice continuă să ceară documente care nu mai trebuie cerute. Rezultatul îl cunoaştem cu toţii! Cetăţenii continuă să îngroaşe rândurile pe la cozi interminabile, pentru a lua adeverinţe care să ateste că nu au nevoie de acele adeverinţe! Mulţi evită să privească realitatea în faţă, însă lucrurile chiar aşa stau, iar cetăţeanul se simte în continuare umilit de autoritatea publică care funcţionează pe banii plătiţi de el. Apoi, birocraţia excesivă loveşte nu numai în cetăţeanul de rând, ci şi în performanţele şi competitivitatea agenţilor economici din România. Pe bună dreptate, se poate spune că trebuie să ai curaj, nu glumă, ca să demarezi o afacere la noi în ţară. Agenţii economici, înainte de a se apuca de muncă şi de a produce ceva, învaţă cum să nu fie striviţi de mormanele de hârtii pe care trebuie să le completeze cu pixul şi să le prezinte la nu ştiu câte autorităţi publice, în nu ştiu câte colţuri ale judeţului sau chiar ale ţării. Dacă reuşeşte să nu intre deja în faliment până completează hârtiile, atunci poate mai are o şansă să se apuce şi de afaceri. Din acest motiv, statisticile ne aruncă într-un top ruşinos la nivel internaţional, din perspectiva libertăţii economice şi a uşurinţei cu care un om onest poate pune repede pe picioare o afacere. De ani buni de zile, oamenii de afaceri oneşti din România strigă din răsputeri că cel mai mare duşman al lor este tocmai birocraţia, nerespectarea termenelor, costurile uriaşe generate de birocraţie şi pierderile de oportunităţi generate de întârzieri. În campaniile electorale, partidele promit mult, dar fac nimic. Am avut marea curiozitate să văd ce minuni a promis PSD, pe această temă, mediului de afaceri din România. Pe oricine ar lua cu ameţeală dacă ar citi ce promisiuni uriaşe a făcut PSD în chestiunea debirocratizării, a simplificării relaţiei dintre stat şi contribuabil, al punerii administraţiei în serviciul cetăţeanului şi nu invers! Oare cine nu ar fi apreciat favorabil acţiunile Guvernului PSD, dacă acesta, prin măsurile sale, făcea viaţa mai uşoară cetăţeanului plătitor de taxe? Vă spun că, la unison, toată lumea ar fi avut cuvinte de apreciere. Mai mult şi chiar paradoxal, a simplifica viaţa românului chiar nu costă bani, ci trebuie doar voinţă. Din păcate însă constatăm, cu exemple în faţă, de necontestat, că de 9 luni birocraţia face tot mai grea viaţa românului. Cine ar spune că lucrurile nu stau aşa, l-aş invita să vadă cu ochii lui cozile interminabile care continuă să se formeze la eliberarea documentelor de identitate, a permiselor de conducere sau pentru înmatriculări de vehicule, aproape în toată ţara. Este jenant să vezi scuza autorităţilor române care dau din umeri şi aruncă vina pe cetăţenii plecaţi la muncă în străinătate, care în scurta lor vacanţă ar fi îndrăznit să vină acasă la părinţi, să îşi reînnoiască documentele de identitate. Oare mai crede cineva că românilor plecaţi în străinătate le mai trece prin cap să se întoarcă în ţară când văd cât de dispreţuiţi sunt în ţara lor chiar de autorităţi? Despre agenţii economici, ce să mai spunem! Li s-a promis în campania electorală că nu vor mai plăti taxe şi impozite până când acestea nu vor fi toate accesibile şi plătibile prin Internet. Dacă în acest sens nu s-a mişcat nimic, Guvernul s-a gândit să le facă o surpriză agenţilor economici şi a inventat absurdul "split TVA", plata defalcată a TVA, adică un nou proces birocratic, o nouă durere de cap pentru agenţii economici. Boala gravă a birocraţiei nu este de ieri, de azi. Nici nu am cerut Guvernului să ne scape de ea peste noapte, pentru că nu ar fi fost posibil. Ceea ce Guvernul PSD ar fi putut să facă ar fi fost să nu birocratizeze şi mai mult autorităţile publice, să nu complice viaţa oamenilor şi mai mult. Dacă vrem să scăpăm de această povară a societăţii, atunci fiecare Guvern ar trebui să contribuie la diminuarea birocraţiei. Fiecare Guvern să pună câte o cărămidă la debirocratizare. Este un proces care durează, nu costă, însă nu se poate face cu un pas înainte şi doi paşi înapoi.
Marius Bodea "Iaşiul în pericol. Din 967 de şarpante şi 112 mansarde amenajate pe blocurile din Iaşi, doar 150 au autorizaţie de construire!" Raportul Primăriei Municipiului Iaşi, care a relevat faptul că din 967 de şarpante şi 112 mansarde amenajate pe blocurile din Iaşi, doar 150 au autorizaţie de construire, arată că în oraşul nostru situaţia este alarmantă. Am ajuns aici din cauza indolenţei Primăriei care nu şi-a făcut treaba, prin Serviciul Control Urbanism al Poliţiei Locale, şi a permis funcţionarea acestor construcţii ilegale mai mult de 2 ani. Astfel, s-a activat termenul de prescriere a contravenţiilor şi posibilităţii de demolare, prevăzut în Legea nr. 50, Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Voi propune o modificare la Legea nr. 50 pentru imprescriptibilitatea construcţiilor ilegale. Această propunere sper să fie adoptată în regim de urgenţă. Astfel, Primăria va avea cadrul legal pentru a putea acţiona în vedere conformării şi trecerii în legalitate a acestor acareturi, mansarde şi şarpante. Totodată, am propus Primăriei municipiului Iaşi să iniţieze un proiect de finanţare a asociaţiilor de proprietari pentru expertizarea tehnică a mansardelor şi şarpantelor care, în acest moment, nu au autorizaţie de construire. Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, mă refer la HG nr. 1588/2007, art. 57 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari permit administraţiei publice locale să sprijine activitatea asociaţiilor de proprietari în realizarea scopurilor ce le revin în administrarea imobilelor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Există cadrul legal, mai trebuie doar voinţă şi interes din partea municipalităţii. Din calculele făcute de specialişti, pentru cele aproximativ 900 de mansarde şi şarpante care trebuie autorizate, costurile de expertizare tehnică sunt de aproximativ 900.000 de lei. Este o sumă importantă de la bugetul local, însă rezolvă o problemă mult mai importantă decât bâlciurile şi chiolhanurile pe bani publici plătite mult mai scump de municipalitate. Este dramatic că, aşa cum a arătat-o şi furtuna violentă din vestul României, autorităţile par să reacţioneze doar după ce mor oameni. Nu îmi doresc ca acest lucru să se întâmple şi la Iaşi. În cazul, Doamne-fereşte, a unei furtuni precum cea din vestul ţării, pagubele şi pierderile de vieţi omeneşti pot fi mai mari în Iaşi. Trebuie să luăm măsuri pentru a preîntâmpina astfel de tragedii!
Marius-Constantin Budăi "Contribuţiile sociale, de la angajator la salariat. De ce este nevoie de această măsură?" În calitate de membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, consider că trebuie să explic de ce este nevoie de măsura pe care Guvernul o propune în legătură cu trecerea contribuţiilor sociale de la angajator la salariat. În primul rând, vreau să subliniez că această măsură nu presupune niciun cost suplimentar, nici din partea angajatorului, nici din partea angajatului. Din contră, salariul net va creşte. Guvernul a ţinut cont de consultările publice cu sindicatele. Contribuţiile angajatorului nu se vor muta integral la salariat. În continuare, vor creşte contribuţiile în dreptul salariaţilor care astfel vor ieşi cu pensii mai mari. Nu scade niciun salariu, nimeni nu plăteşte în plus si nimeni nu pierde nimic. Din cele 22,75 puncte procentuale pe care firma le plăteşte astăzi sub formă de contribuţii pentru fiecare salariu, vor fi trecute în dreptul salariatului 20 de puncte. Deci salariile brute vor fi 120% faţă de nivelul actual. Dată fiind scăderea de impozit pe veniturile din salarii, de la 16% la 10%, niciun salariu net nu va fi mai mic faţă de cel din prezent, nici în mediul privat, nici în sectorul public. În cazul bugetarilor, ca urmare a Legii salarizării unitare şi a reducerii de impozit, salariul în mână va creşte cu 4,25%. Conform solicitării sindicatelor, angajatorii vor rămâne cu o taxă din care statul va acoperi cheltuielile cu accidentele de muncă, concediile medicale, condiţii de muncă deosebite sau şomajul. În noul model, din cei 22,75 lei plătiţi drept contribuţii în numele firmei, 20 de lei se vor muta în dreptul angajatului. Aşadar, salariul ipotetic brut va fi 120 lei. Cum contribuţiile scad de la 39,25% la 35%, rezultă că în dreptul angajatului se vor achita contribuţii de 42 lei, mai mult cu 7% decât în modelul anterior, ceea ce înseamnă pensii mai mari în viitor. Impozitul scade de la 16% la 10%, deci va fi de 7,8 lei, respectiv de 10% din 78 lei rămaşi după scăderea contribuţiilor Experţi din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi Ministerului Justiţiei lucrează la elaborarea unei prevederi tranzitorii care va avea în vedere protejarea salariatului. Astfel, după ce contribuţiile sociale vor fi transferate în sarcina angajatului, plătite în continuare de angajator, salariul net nu va fi afectat. Aşadar, dacă angajatorului nu îi va creşte costul cu forţa de muncă, trebuie să ne asiguram ca nici angajatul nu va avea nimic de pierdut. România are cel mai scăzut şomaj din ultimele două decenii. Este un deficit de forţă de muncă. Deci nu este în interesul patronilor să speculeze pe seama angajaţilor. Dacă vor face acest lucru, angajaţii vor pleca la concurenţă unde vor obţine salarii mai bune.
Laurenţiu Nistor "Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii - un proiect ambiţios" Partidul Social Democrat şi-a asumat, prin Programul de guvernare, înfiinţarea primului Fond Suveran de Dezvoltare şi Investiţii, FSDI, un proiect ambiţios, care, potrivit ultimelor declaraţii, ar putea fi activ de anul viitor. Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii va avea 27 de companii profitabile în portofoliu şi un capital social în numerar de 1,85 miliarde de lei, bani proveniţi din Trezorerie, din privatizări. Astfel, capitalul social al Fondului de Investiţii va fi format din aport în natură, reprezentat de pachete de acţiuni deţinute de stat la societăţile care se vor afla în portofoliu, precum şi din aport în numerar. Pachetele de acţiuni se transferă în proprietatea FSDI, iar acesta va putea dispune liber de ele, în calitate de bunuri proprii. În cazul societăţilor în care, la data preluării, statul este acţionar integral sau majoritar, FSDI nu va putea înstrăina, sub vreo formă aceste acţiuni, dacă acest fapt va duce la pierderea poziţiei de acţionar majoritar al FSDI, la societăţile în cauză. De asemenea, Fondul va putea cumpăra acţiuni ale unor companii private de pe piaţa de capital, dar rolul lui este să facă investiţii în economie. Potrivit reprezentanţilor Ministerului Finanţelor Publice, impactul în bugetul de stat este de două miliarde de lei pe an, pentru că dividendele vor fi încasate de fond. Acesta nu se va lista niciodată, iar scopul lui este să facă profit. FSDI va fi un bun mecanism pentru politicile guvernamentale şi este unul dintre cele mai importante proiecte pe care Executivul vrea să le îndeplinească.
Claudiu-Vasile Răcuci "Unii copii din România nu au nicio şansă!" În numai 9 luni de când a preluat puterea, incompetenţa Guvernului girat de PSD şi de ALDE este deja incontestabilă. Probele nepriceperii vin, practic, în fiecare zi. Sunt 9 luni în care, dacă e să contabilizăm activitatea guvernamentală, nu putem decât să constatăm că PSD şi ALDE s-au ocupat exclusiv de lupta cu justiţia, de prăduirea bugetului public şi de născocirea a tot mai multe impozite şi de majorarea celor existente. Nici în plină criză economică, agenţii economici nu au trebuit să facă faţă la atâtea provocări ca în 9 luni de guvernare Dragnea. Despre România noastră, despre cum s-a schimbat ea în acest an, nu vă chinuiţi să căutaţi vreun proiect de investiţii demarat, vreun kilometru de autostradă finalizat, vreo şcoală renovată sau vreun spital reabilitat. Nu veţi găsi astfel de lucrare realizată de PSD şi ALDE. Veţi afla poate că autostrăzi deja construite au început să se fărâme, că şcolile stau mai rău ca anul trecut, că paturile din spitale sunt mai ruginite, iar medicii tot mai puţini. Acest lucru are o singură cauză - agenda liderilor PSD şi ai ALDE, priorităţile lor efective, sunt cu totul altele. Nu România e prioritatea lor! În vreme ce Dragnea şi Tăriceanu se luptă cu DNA, România merge mai departe, dar nu mai bine, ci tot mai rău! Bătrânii abia dacă îşi iau tratamentele, tinerii speră tot mai puţin la o casă, iar pentru copii nu există niciun fel de politică publică serioasă care să le acorde tuturor şanse egale în educaţie. Ştiu, o să spuneţi că în România învăţământul obligatoriu este gratuit, potrivit Constituţiei! Corect, o să vă răspund şi eu - aşa scrie în Constituţie! Însă, în realitate, lucrurile stau total diferit. Tot în Constituţie mai scrie despre egalitatea de şanse şi despre egalitatea de drepturi în faţa legii. Ce frumos scrie în Constituţie şi ce realitate diferită avem în ţară! Cum putem vorbi despre şanse egale pentru copii, pentru elevi, când statul român are abordări diferite calitativ faţă de ei. Prima şi cea mai puternică diferenţă este pe axa mediului de rezidenţă. Are cineva curajul să compare o şcoală de la oraş cu dotările şi logistica dintr-o şcoală din mediul rural? Apoi, distanţa pe care trebuie să o parcurgă zilnic, dus-întors, un copil de la oraş, faţă de kilometri pe care trebuie să-i facă un copil de la ţară. Şi, de parcă nu ar fi îndeajuns, câţi copii învaţă la oraş în clase cu predare simultană şi câţi învaţă în clase simultane în mediul rural. Vă spun cu sinceritate că, în legătură cu acest ultim aspect, şi eu am rămas mut de uimire, atunci când fostul ministru, Pavel Năstase, m-a informat, pe calea unei interpelări, că în anul şcolar 2016/2017, au învăţat în clase cu predare simultană nu mai puţin 115.596 de elevi, în nu mai puţin de 7.249 de clase! Mai mult, în anul 2017 au intrat în învăţământul cu predare simultană încă 21.538 de elevi, iar în anul 2018 se aşteaptă încă 13.114 de elevi care vor intra în clasele simultane. Se naşte o singură întrebare - putem aştepta performanţă în educaţia din mediul rural în aceste condiţii? Ar fi o glumă să spunem acest lucru! Să nu mă înţelegeţi greşit! Nici în mediul urban şcoala românească nu dă pe dinafară de bine. Şi în mediul urban şcolile au probleme severe, de la infrastructura precară, absenţa cadrelor didactice calificate, lipsa dotărilor, a toaletelor curate şi până la absenţa manualelor şcolare. Cu toate acestea, copiii care merg la şcoală în mediul rural par a fi deja condamnaţi încă de mici la o instrucţie de calitate inferioară, cu şanse zero de a urma, mai târziu, cursurile unei şcoli profesionale sau ale unui liceu. Despre facultate, ce să mai vorbim!? Nici nu poate fi vorba. Cea mai mare parte a abandonului şcolar, a copiilor care nu pot să meargă la şcoală, este în mediul rural. Oare tot DNA-ul este de vină, domnule Dragnea? Sau doar dezinteresul şi nepriceperea Guvernului pe care-l conduceţi, mai din umbră sau mai de la lumină? Cea mai mare parte a analfabetismului o întâlnim tot în mediul rural, acolo unde sunt părinţi atât de săraci, încât nu au bani să cumpere ghetuţe, pentru a-şi trimite copiii la şcoală. Tot DNA-ul este de vină, domnule Tăriceanu, sau faptul că pe niciunul dintre cei care guvernaţi nu vă doare de problemele reale ale acestor copii? Este incontestabil faptul că jocul teatral al liderilor PSD şi ai ALDE nu urmăreşte decât să ascundă incompetenţa lor la guvernare. Inventarea, zi de zi, a unor teme false, care n-au legătură cu adevăratele probleme ale populaţiei, are un singur scop - ascunderea eşecului. Din păcate, eşecul Guvernului PSD-ALDE se va răsfrânge asupra a sute de mii de copii, condamnaţi să înveţe în şcoli şi în condiţii improprii, în mediul rural.
Aurel-Robert Boroianu "Constanţa are nevoie urgentă de investiţii în infrastructura din sănătate" Judeţul Constanţa este de foarte multă vreme aflat sub conducerea locală a PSD, dar, din păcate, fără beneficii prea multe pentru constănţeni. Şi aş vrea să mă refer azi, în primul rând, la problemele grave cu care se confruntă judeţul Constanţa cu privire la precaritatea infrastructurii sistemului public de sănătate. După cum bine ştim, Constanţa dispune de un spital judeţean la modernizarea căruia nu se mai ajunge, niciodată, aşa cum ar fi firesc, pentru unul dintre cele mai mari judeţe ale ţării. În ultimii ani s-au cheltuit foarte mulţi bani pe festivaluri kichioase sau pe tot felul de parade vulgare, s-au făcut tot felul de alocări pentru investiţii care nu reprezentau vreo urgenţă vitală, dar nu s-au alocat mai niciodată bani necesari pentru modernizarea consistentă a Unităţii de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean Constanţa, sau, de ce nu, chiar pentru construirea unui spital nou de urgenţă sau a unui spital special pentru copii, având în vedere că mare parte dintre pacienţii spitalului existent sunt copiii, dar şi turişti care vin pe litoral în sezoanele estivale. De exemplu, numai într-unul dintre weekend-urile acestei luni, 1035 pacienţi au ajuns la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean Constanţa, iar dintre aceştia, 286 au fost şi internaţi. Mai mult decât atât, ar mai trebui spus şi faptul că sub guvernarea locală a PSD, de prea multă vreme Constanţa a rămas printre puţinele judeţe din ţară care au un singur spital mare şi care nu face niciodată faţă valului mare de pacienţi, în special în perioada de vară, iar acest lucru nu se întâmplă nicidecum din cauza medicilor, ci a modului inadecvat în care este construit şi dotat acest spital, precum şi a faptului că investiţiile necesare pentru dotarea corespunzătoare şi modernizarea acestuia, conform standardelor europene, nu au fost niciodată calibrate aşa cum ar fi fost necesar! În acest context, îi întreb pe premierul Tudose, dar şi pe ministrul sănătăţii, dacă li se pare normal ca PSD să pună în pericol vieţile a mii de pacienţi, tăind mereu banii necesari investiţiilor într-un act medical de calitate şi lăsând un spital judeţean într-o stare mai mult decât precară din, cauza subfinanţării acute?! Oare la rectificările bugetare nu ar fi trebuit să aibă prioritate zero sănătatea şi vieţile pacienţilor?! Dacă ajutoarele sociale vor rămâne singurele priorităţi ale PSD şi ale Guvernelor sale, iar tocatul banilor pe nimic important, dar în buzunarele potrivite, va rămâne singurul criteriu de alocare a fondurilor autorităţilor locale ale PSD în judeţul Constanţa, atunci normalitatea, investiţiile serioase şi cele imperios necesare şi, implicit, dezvoltarea - nu mai au nicio şansă în această zonă!
Răzvan-Ilie Rotaru "Plata pentru asigurarea obligatorie a locuinţei, odată cu achitarea impozitului pe imobil" Am fost recent martorii unor fenomene meteorologice extreme, care au produs pagube materiale consistente şi care au reclamat, din nou, intervenţia Guvernului pentru acoperirea acestor pagube. În acelaşi timp, avem o lege care reglementează asigurările obligatorii pentru locuinţe, dar care astăzi este aplicată doar pentru 20% dintre proprietarii de locuinţe. Deci 4 din 5 români nu dispun în prezent de o astfel de asigurare. Motivul principal este modul în care se realizează şi mai ales cum ar trebui verificată aplicarea acestei legi. Conform actualului cadru legislativ, primarii ar trebui să se transforme în poliţişti de cartier care umblă din uşă în uşă să întrebe dacă cetăţenii şi-au făcut asigurarea obligatorie, iar dacă nu, să le aplice amenzile în vigoare. Ne putem întreba dacă o astfel de investigaţie ar putea fi desfăşurată la nivelul unei comune cu câteva mii de locuitori. Dar, în mod cert, o astfel de verificare poliţienească nu ar putea fi realizată la nivelul marilor oraşe din România, unde locuiesc sute de mii sau chiar milioane de cetăţeni. Personal, nu cred că este doar culpa celor care ar trebui să plătească astfel de asigurări. Este de analizat gradul de informare a cetăţenilor privind obligaţia de a plăti o astfel de asigurare. Eu nu am un studiu sociologic care să îmi demonstreze că toţi cetăţenii acestei ţări cunosc această obligaţie legală şi că doar din rea-voinţă nu îţi fac astfel de poliţe de asigurare pentru locuinţe. Cred, aşadar, că problema principală este cadrul legislativ din prezent, pentru că mecanismul de plată a poliţei de asigurare este imperfect şi ineficient. Există un model care ar asigura, în mod cert, un grad mai consistent cetăţenilor asiguraţi - plata acestei obligaţii, concomitent cu plata impozitului pentru locuinţă, şi condiţionarea ca cele două plăţi să fie făcute simultan. De aici încolo putem discuta. Vom prezerva sistemul actual, în care firmele private să administreze banii rezultaţi dintr-o obligaţie legală a proprietarilor de locuinţă, după modelul RCA aplicabil pentru proprietarii de autovehicule? Sau vom considera că există un obiectiv social, care atrage de la sine răspunderea Guvernului, iar în acest caz banii ar trebui mai degrabă să se colecteze într-un fond social la dispoziţia Guvernului sau a altei autorităţi publice din România? Mai mult decât atât, dacă tot vorbim de asigurare obligatorie, atunci ar trebui poate să discutăm şi despre pagubele rezultate din cauze independente de cei asiguraţi, cum ar fi distrugerile la propria locuinţă provocate de vecini sau de furnizorii de utilităţi, respectiv explozii, inundaţii, furtuni etc. Astfel de variante pot fi discutate în cursul dezbaterii parlamentare pe care v-o propun chiar din acest moment, în care vă prezint intenţia mea de a veni cu o reglementare în acest domeniu. Cert este că în actualul cadru legislativ avem doar o formă fără fond, o lege care se aplică facultativ şi fără niciun instrument funcţional de impunere a ei. De aceea, este necesară adaptarea legislaţiei din acest domeniu, la realităţile din România, iar aşa cum v-am spus, intenţionez să iniţiez un proiect de lege în acest sens şi mizez pe un sprijin constructiv din partea dumneavoastră.
Angel Tîlvăr "Traficul de fiinţe umane - o provocare globală, reflectată în realităţile societăţii româneşti" Mihail Kogălniceanu, politician român care a contribuit decisiv la modernizarea României, inclusiv prin demersul său de abolire a sclaviei, nota acum mai bine de 150 de ani, într-una dintre scrierile sale: "Pe străzile din Iaşi, din tinereţea mea, am văzut fiinţe umane cu lanţuri la mâini şi la picioare, alţii cu zgărzi de fier la gât. Bătăi crunte, alte pedepse ca înfometarea şi legarea deasupra focului [...] femei despărţite de soţi şi fiice de părinţi, oameni [...] vânduţi ca vitele." Astăzi, lanţurile, deşi mai apar brutal în cazuri precum cel de la Berevoieşti, sunt de altă natură: economice, psihologice sau în forme pe care nici nu le intuim încă. Astfel de lanţuri sunt descrise azi, din punct de vedere juridic, drept acţiuni - recrutarea, transportul, transferul - şi mijloace - constrângere, răpire, inducere în eroare. Însă tabloul descris de Kogălniceanu păstrează, din nefericire, aceeaşi trăsătură dominantă, acea a scopului legării oamenilor cu lanţuri vizibile sau invizibile, exploatarea acestora pentru profitul celui care îi stăpâneşte. Putem accepta şi utiliza variate conceptualizări ale celor descrise - trafic de carne vie, trafic de persoane, sclavie modernă - însă toate acestea ne descriu o realitate care, într-o cuantificare recentă, menţionează peste 40 de milioane de oameni, la nivel mondial, aflaţi într-o formă sau alta de exploatare. La lansarea respectivului raport, unul dintre autori constata, pornind de la aceste cifre, nivelul şocant de mare al toleranţei societăţii la exploatare, situaţie care nu mai poate continua. Pentru stoparea acesteia, la nivel individual sau al societăţii civile, al mediului de afaceri, al relaţiilor între state ori la cel parlamentar şi guvernamental, putem şi trebuie să facem mai mult. România nu este ocolită de această problemă şi, asemenea altor ţări din Europa şi din întreaga lume, se găseşte într-o continuă căutare de soluţii la complexa şi spinoasa problemă a traficului de persoane, propunând şi implementând măsuri care se adresează prevenirii, combaterii, salvării şi reintegrării celor afectaţi de acest tip de criminalitate. Informarea şi deci conştientizarea la nivelul publicului, investigarea şi urmărirea penală a celor vinovaţi, asistarea supravieţuitorilor traficului sunt demersuri cu caracter permanent întreprinse de instituţiile specializate, în parteneriat cu organizaţii nonguvernamentale cu preocupări în domeniu, dar şi cu omologi străini dedicaţi acestui efort. Rezultatele acestui angajament relevă, într-o perspectivă optimistă, reducerea semnificativă a traficului de persoane. Astfel, anul 2016 a cunoscut o scădere cu 14% a populaţiei victimelor traficului, de la 880 victime identificate în 2015 la 756 în 2016. Traficul de persoane în scopul exploatării sexuale este în continuare cea mai întâlnită formă de exploatare a victimelor identificate atât pe teritoriul ţării noastre, cât şi în afara ei, astfel că numărul victimelor exploatate sexual s-a ridicat la 530 de persoane. Urmează victimele exploatate prin muncă, într-un număr de 132 de persoane, apoi cele obligate la cerşetorie şi la comiterea de furturi uşoare. Ponderea acestora din urmă a fost mult mai mică, comparativ cu primele două forme de exploatare. Principalele ţări de destinaţie în care au fost exploatate victime ale traficului de persoane cetăţeni români sunt Italia - 83 victime, Germania - 76, Marea Britanie - 47 şi Spania - 35. În ceea ce priveşte primele şase luni ale anului 2017, datele statistice oferite de specialiştii Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane reflectă aproximativ aceleaşi caracteristici, în sensul că exploatarea sexuală se situează pe primul loc, cu un număr de 247 de victime, urmată de exploatarea prin muncă, cu un număr de 35 de victime. Totodată, ţările de destinaţie rămân Italia cu 34 victime, Spania cu 27 şi Germania cu 26. Complexitatea acestui fenomen pare să fie alimentată şi potenţată de circumstanţe politico-sociale care contrabalansează serios capacitatea de răspuns a statelor angajate în combaterea traficului. Am aici în vedere, evident, criza migranţilor din Orientul Apropiat şi nordul Africii. Aparent ocolită pană în prezent, România pare să fi fost angrenată în iureşul acestei crize prin acţiuni tot mai frecvente şi mai ample ale traficanţilor de migranţi pe Marea Neagră, unde, doar în ultima săptămână, au fost salvaţi peste 200 de migranţi aflaţi în pericol imediat de înec, aproape un sfert dintre ei fiind copii. Vulnerabilitatea acestora în faţa traficului de persoane este evidentă şi nu poate fi ignorată. Avem un drum lung în faţa noastră şi, de aceea, cred că pentru a continua şi spori succesul demersului de eradicare a traficului de persoane stabilit de Uniunea Europeană şi asumat implicit de statele membre, nu putem reduce sau şubrezi eforturile depuse în acest scop prin autosuficienţă, angajamente parţiale sau interese conjuncturale. În acest context, în calitate de coordonator al Grupului pentru Combaterea Traficului de Persoane şi de interlocutor constant al celor dedicaţi acestei activităţi, apreciez că se impune o schimbare de atitudine în faţa acestei provocări. Îndrăznesc să cred că, în România, primii paşi hotărâţi au fost deja făcuţi - mă refer aici la prioritizarea de către Guvern a problematicii traficului de persoane. Sunt convins că această poziţionare publică va impulsiona lupta antitrafic din ţara noastră. Profit de această ocazie, pentru a afirma nu doar interesul, ci şi sprijinul meu şi al Grupului pe care îl coordonez pentru adoptarea de către Guvern a Strategiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane pentru perioada 2018-2022, în cel mai scurt timp. Sunt, de asemenea, la curent şi urmăresc cu interes demersurile Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane şi ale partenerilor acesteia în elaborarea şi promovarea unor noi Standarde de asistenţă a victimelor traficului de persoane şi a unui nou Mecanism de identificare şi referire a victimelor. Îi încurajez să continue procesul de dezvoltare a capacităţii actorilor antitrafic sociali şi instituţionali cu care lucrează la acest proiect, de facilitare a accesului supravieţuitorilor traficului la compensaţiile financiare şi daunele materiale care au fost stabilite de instanţe. Permiteţi-mi să adaug şi câteva consideraţii referitoare la ceea ce am aflat în special din interacţiunea mea cu diferiţi promotori ai luptei antitrafic. Sper ca activitatea acestora să meargă dincolo de abordarea formală, către acţiuni şi politici ale luptei antitrafic, care sunt ingredientul necesar reuşitei acestor planuri formale. Profunzimea şi sustenabilitatea succeselor obţinute în combaterea traficului nu pot şi nu trebuie să ignore sau să trateze cu superficialitate elementul central al problemei pe care o dezbatem azi şi anume, persoana, victimă a traficului. Tratamentul acesteia cu empatie, cu abilitatea de a înţelege şi de a resimţi ceea ce victima traficată a suferit, trebuie sa fie o condiţie centrală a oricărei acţiuni şi trebuie să prevaleze asupra oricărui alt scop. Preîntâmpinarea transformării unei persoane în victimă, ajutorul oferit pentru ca victima să devină un supravieţuitor reprezintă în final adevarata măsură a reuşitei noastre, dincolo de numărul de campanii, de beneficiari, de dosare, arestări ori condamnări. Aceasta presupune preocuparea şi deschiderea celor implicaţi în a evolua ei înşişi în plan personal şi profesional, un progres evident la nivelul conştiinţei individuale şi colective. Această opinie mi-a fost întărită şi de concluzia exprimată de Secretarul General al ONU, domnul Antonio Guterres, cu prilejul unui eveniment pe tema traficului de persoane, găzduit recent de Marea Britanie la sediul Naţiunilor Unite. Domnia Sa observa, cu amărăciune şi fără a se exonera, faptul că decidenţii din întreaga lume nu par să ia cu adevărat în serios traficul de persoane. Reflectând la această afirmaţie, cred că acest lucru se aplică, din păcate, şi în ţara noastră. România trebuie să găsească un răspuns bazat pe politici preventive concrete, care să abordeze, dincolo de informare şi conştientizare, aspectele economice, sociale şi educaţionale care generează sau favorizează vulnerabilitatea la trafic. În acelaşi timp, pentru a avea efect în planul luptei împotriva traficului de persoane, aceste politici de reducere a ofertei trebuie susţinute prin politici şi practici de reducere a cererii existente în ţările de destinaţie. Provocările sociale naţionale căpătă astfel valenţe în plan internaţional şi impun un efort conjugat al nostru, al tuturor.
Beatrice Tudor "USR şi politicianismul, o dovadă vie de intenţie goală de conţinut" Am citit recent o informaţie care, în condiţii normale, ar fi fost de bun augur, dar care, în lumina situaţiei curente, nu face altceva decât să confirme că USR practică un politicianism la fel de simplist şi de periculos ca şi cel pe care se grăbeau să-l critice în campania electorală. În mod concret, mă refer la apelul pe care reprezentan?ii USR l-ar fi depus la finalul săptămânii trecute în Parlament împotriva violenţei verbale şi fizice în politică. Da, este necesar ca nivelul dezbaterii şi discursului public să fie unul mult mai ridicat decât este în prezent. Da, este necesar chiar un apel în acest sens, care să reamintească fiecărui demnitar de faptul că sănătatea unei societăţi şi calitatea unui stat se poate deduce şi din calitatea cuvintelor folosite şi din limbajul folosit. Da, cred cu tărie că limbajul nostru politic este primul element care face diferenţa dintre un stat sănătos şi orientat către progres şi un stat care se adânceşte în luptele sale interne. Sunt de acord cu toate aceste idei pentru că eu le-am susţinut, cu aproape jumătate de an în urmă, în Camera Deputaţilor, în cadrul unei declaraţii politice intitulată "Cuvintele contează - un apel spre decenţă în exprimarea publică din politica românească". Ştiam atunci, şi sunt conştientă şi acum, că un asemenea apel nu va fi unul foarte popular printre politicieni şi nu va fi nici extrem de interesant pentru mass-media. Într-o lume a spectaculosului, apelul la normalitate este ceva plictisitor. Ce speram atunci, şi sper şi acum, este ca măcar colegii mei deputaţi să fi reflectat asupra cuvintelor mele şi să încerce să transpună intenţiile şi principiile descrise de mine în realitate. La ce nu m-aş fi aşteptat ar fi fost ca USR să folosească acest demers într-un context specific şi să încerce să obţină puncte electorale printr-un procedeu de victimizare. Vreau să fiu bine înţeleasă. Problema mea nu este că USR se inspiră pentru că nu are propriile idei. Dimpotrivă, dacă asta va însemna îmbunătăţirea calităţii discursului politic din România, îi îndemn pe toţi parlamentarii din opozi?ie să plagieze apelul şi demersul meu. Ce mă deranjează însă este că USR a apelat la acest demers într-un moment şi într-un context în care caută să se victimizeze şi să câştige voturi prin milă. Nu consider că un asemenea comportament este unul demn, în mod special pentru partidul care are pretenţia că poate să "salveze" România. În mod normal aş fi tentată să fac un nou apel, unul pentru demnitate şi responsabilitatea gesturilor şi acţiunilor parlamentare, dar mă tem că peste alte şase luni de zile USR îl va "prelua" şi pe acesta. USR nu este la primul derapaj de acest gen pe drumul facil al populismului. Sunt convinsă că, din păcate, nu va fi nici ultimul. În încheiere, doresc să vă reasigur de angajamentul meu ferm pentru a lucra ca parlamentar pentru creşterea calităţii discursului politic românesc; doresc să reiterez apelul meu pentru decenţă în exprimarea publică şi vreau să subliniez, încă o dată, dacă mai este nevoie, că populismul şi demagogia sunt la fel de periculoase ca violenţa fizică sau de limbaj, pentru că ele conduc, în timp, chiar la violenţa fizică şi de limbaj.
Tudor Ciuhodaru "Aprobat" Multe vieţi vor fi de acum salvate. E o zonă de risc maxim. 11 persoane au murit în urma unui accident în care un tren a lovit în plin un autoturism. În ultimii ani în acest loc au murit sau au fost rănite zeci de persoane, printre care se numără şi 2 copii. Proiectul meu, care prevede modernizarea trecerii de cale ferată din zona Antibiotice - Uricani, a fost aprobat de Ministerul Transporturilor. Pentru a preveni aceste accidente, la această trecere de cale ferată va fi montată o instalaţie de semnalizare automată. Lucrările au fost incluse în actul nr. 13/3/156, sub denumirea de "Modernizare TN km 69+145 linia Iaşi - Paşcani", proiectare şi execuţie. Promisiune îndeplinită.
Vasile Axinte "Ministerul Sănătăţii a confirmat amplasamentul noului Spital Regional de la Iaşi!" Joi, 21 septembrie 2017, printr-o Hotărâre de Guvern, Ministerul Sănătăţii a fost de acord cu preluarea terenului pus la dispoziţie de Primăria Municipiului Iaşi, destinat construirii noului Spital Regional de Urgenţă din Iaşi. Terenul aflat în domeniul public al Municipiului Iaşi a fost trecut în domeniul public al statului român încă din luna octombrie a anului trecut, printr-o hotărâre de consiliu local. Aşa după cum bine este ştiut, Ministerul Sănătăţii are ca principale obiective prioritare construcţia a 3 spitale regionale de urgenţă, suma destinată celor trei unităţi medicale fiind de 300 de milioane de euro, cu finanţare prin Programul Operaţional Regional 2014-2020 Axa 8. Spitalul ar urma să asigure asistenţa medicală de înaltă performanţă pentru cetăţenii tuturor celor 8 judeţe ale Moldovei, fiind situat în cartierul Moara de Vânt, departe de aglomeraţia centrului oraşului şi la aproximativ 2 km de Aeroportul Internaţional Iaşi. Apropierea de Aeroportul Internaţional Iaşi va facilita transferul rapid al cazurilor grave de la alte unităţi medicale din judeţele Moldovei, prin intermediul elicopterelor SMURD. Trebuie să menţionăm şi că, începând cu anul 2016, Ministerul Sănătăţii a demarat un acord de asistenţă tehnică cu Banca Europeană de Investiţii, în vederea întocmirii documentaţiei necesare aplicaţiei pentru finanţarea, din fonduri structurale nerambursabile, a construcţiei celor 3 spitale regionale de la Iaşi, Cluj şi Craiova. În noul Spital Regional de Urgenţă de la Iaşi îşi vor desfăşura activitatea peste 2500 de cadre medicale cu înaltă calificare în toate specializările medicale, valoarea totală a investiţiei ridicându-se la aproximativ 200 de milioane de euro. Începerea efectivă a construcţiei este programată pentru primul trimestru al anului 2019, durata totală pentru definitivarea construcţiei fiind de aproximativ 36 de luni, astfel încât ieşenii şi ceilalţi locuitori ai Moldovei vor putea beneficia de serviciile noii unităţi medicale la sfârşitul anului 2022. Anul 2018 va fi dedicat depunerii şi realizării documentaţiei necesare realizării acestui obiectiv strategic, Iaşiul fiind, în acest moment, unitatea administrativ- teritorială cu procedura cea mai înaintată în materia proiectului Spitalului Regional de Urgenţă. Conform punctului de vedere al municipalităţii ieşene, în amplasamentul limitrof noului Spital Regional de Urgenţă vor mai fi derulate şi alte proiecte conexe, printre care menţionez construcţia unui campus pentru personalul medical şi medicii rezidenţi sau înfiinţarea unui campus IT, în colaborare cu Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi. Astfel, Iaşiul va avea, în maximum 5 ani, un spital regional de urgenţă complet utilat, unde îşi vor desfăşura activitatea medici de înaltă calificare, acoperindu-se astfel deficitul din funcţionarea necorespunzătoare a unor unităţi medicale din judeţele Moldovei.
Dumitru Oprea "Mitul guvernărilor competente ale PSD" Săptămâna trecută, un deputat PSD din Iaşi îşi exprima, printr-o întrebare adresată ministrului finanţelor publice, îngrijorarea că moneda naţională continuă să se deprecieze în faţa euro. Această stare este, cu siguranţă, împărtăşită de foarte mulţi români. Odată cu instalarea executivului Tudose, coaliţia PSD-ALDE iar a reuşit să demonstreze că asistăm şi de această dată la mitul unei guvernări pentru ţară. Este clar că PSD nu poate să conducă pentru interesul românilor, ci doar în folosul propriu al unora dintre reprezentanţii partidului. Mulţi membri ai PSD se află puşi în faţa unei încurcături totale. Dacă disciplina de partid le-ar permite-o, aceştia ar fi gata să devină critici acerbi ai Guvernului. Nu ai nevoie de grafice complicate pentru a înţelege ceea ce bunul simţ dictează - Executivul Tudose depăşeşte orice record la capitolul incompetenţă, şmecherie şi manipulare. În acest timp, membrilor PSD şi ALDE li se cere să acopere toate gafele şi măsurile antieconomice, sociale, culturale, comise de un grup restrâns aflat vremelnic la vârful puterii. Din păcate, tăcerea de azi, în faţa unei aşa-zise elite, care pricepe democraţia într-o paradigmă sud-americană, ne va costa pe toţi cu vârf şi îndesat. Mai important decât orice, acest cost va fi plătit de generaţiile viitoare, care vor fi nevoite să acopere facturile umflate azi de o coaliţie politică iresponsabilă.
Robert-Ionatan Sighiartău "Un nou atac al Guvernului PSD asupra companiilor private!" Pe zi ce trece, Guvernul Tudose ne arată adevărata sa faţă. În prezent, după măsurile luate cu privire la "split TVA", prin Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul se pregăteşte să dea un nou atac companiilor private. De această dată o vor face şi mai brutal, amestecându-se grosolan în politicile salariale ale privaţilor. Astfel, pur şi simplu, vor să-i oblige pe cei din mediul privat să acopere din banii lor trecerea contribuţiilor sociale şi de sănătate exclusiv în sarcina angajatului. "Se va introduce o normă tranzitorie care va stabili clar că salariul brut va include toată sarcina fiscală a angajatorului, astfel încât să se stabiliească un plafon care să limiteze posibilitatea unui patron de a reduce salariul pentru angajatorul propriu", a afirmat ministrul Mişa. PNL a avertizat repetat că mutarea contribuţiilor la angajat va avea două efecte: 1) Topirea creşterilor salariale acordate cu atâta tam-tam bugetarilor. PSD dă cu o mână şi ia cu cealaltă, minţind poporul; 2) Scăderea salariilor nete. PSD a negat tot timpul aceste evidenţe, până acum când declaraţiile sunt elocvente. A mai existat o excepţie, mai mult o scăpare - Olguţa Vasilescu, ministrul muncii şi justiţiei sociale, a admis că, după trecerea contribuţiilor la angajat, bugetarii vor rămâne cu doar 4% din măririle salariale. Dar ministrul muncii nu a vorbit de cei din domeniul privat. Săptămâna trecută a ieşit în scenă alt "pion" al actualei guvernări, Ionuţ Mişa, ministrul finanţelor publice, care a luat în vizor sectorul economic privat, a anunţat sec că, după trecerea contribuţiilor la angajat, Guvernul va introduce "o măsură tranzitorie care va obliga angajatorul, chiar şi pe cel din mediul privat, să menţină un anumit nivel al salarului brut". Ce înseamnă anunţul domnului ministru Mişa? Două lucruri: 1. Pe de o parte, Guvernul recunoaşte, practic, că salariile nete din sectorul privat vor scădea după măsura trecerii contribuţiilor la angajat. Altminteri ce rost mai are această "măsură tranzitorie"? 2. Pe de altă parte, Guvernul vrea să-i oblige pe angajatorii privaţi să mărească salariile nete, ca să acopere scăderea pe care tot Guvernul o produce. Prin aceste măsuri, nota de plată a aberaţiilor guvernamentale cade iar pe umerii privaţilor, impunându-le firmelor private până şi ce salarii să dea. Dacă această măsură va fi pusă în practică, va fi o măsură clar anticonstituţională, iar PNL vă acţiona în consecinţă. Ca partid liberal vom fi întotdeauna de partea democraţiei, nu a socialismului. Nu ne putem întoarce iar la măsuri ce existau înainte de anul 1990.
Petru Movilă "Nimeni nu este mai presus de lege!" După tot ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni, mai are cineva vreun dubiu că principalul scop al PSD este doar cel al protejării intereselor personale şi al propriilor penali? Ultimul exemplu este cel mai relevant. În jurul Rovanei Plumb şi al lui Sevil Shhaideh, PSD va face scut, protejându-le după ce acestea au înlesnit trecerea Lacului Belina în proprietatea lui Liviu Dragnea. Însă ce mai contează justiţia, când acestea sunt două persoane competente, cu experienţă, şi nişte miniştri cu vechime, după cum le-a prezentat ieri preşedintele PSD. Din prima zi de guvernare, primul lucru pe care l-a încercat PSD a fost scoaterea fraţilor penali din puşcării. S-a încercat prima dată cu domnul Iordache la justiţie, însă a fost un experiment eşuat, rămânând doar o altă întrebare. Ca răspuns la o altă întrebare, a venit domnul senator Şerban care a încercat şi el, independent, bineînţeles, de ideile partidului, să vină cu un proiect de lege prin care să graţieze penalii. Stimaţi colegi din PSD, aţi avut la dispoziţie toate pârghiile necesare pentru a guverna. Aţi avut voturile oamenilor care v-au asigurat majoritatea în Parlament, să faceţi legi corecte şi bune pentru tot poporul, nu doar pentru cei care fac parte din camarila voastră. Nu trebuie să existe nimeni mai presus de lege, aşa cum suntem învăţaţi de mici şi aşa cum ne spune şi Constituţia. Dar ce înseamnă Constituţia, când un vot în Parlament te poate proteja să dai cu subsemnatul la DNA pentru modul în care ai trecut lacuri din proprietatea statului în proprietatea Tel Drum. De fapt, asta face parte din viaţa de zi cu zi a PSD-ului, de ce să ne mai mirăm?! De când PSD a intrat sub influenţa lui Liviu Dragnea, social-democraţii s-au remarcat doar prin scandaluri cu justiţie, cascadorii financiare şi ciopârţirea Codului fiscal, prin intermediul unor decizii care ne-au transformat în cobaii Europei. Nimeni nu poate fi mai presus de lege! Nimeni nu poate să folosească Parlamentul şi Guvernul pentru a-şi promova şi apăra propria-i gaşcă. Am ajuns într-un moment în care România este la răscruce. Cu toate modificările fiscale promovate până acum şi anunţate de la începutul anului 2018, România va intra în haos. Ce se va întâmpla atunci? Pentru toate aceste greşeli, cine va plăti, stimaţi colegi din PSD? Poate ar fi timpul să vă vină mintea la cap, stimaţi PSD-işti. Sunteţi responsabili pentru o ţară întreagă, nu doar pentru prietenii voştri!
Constantin Avram "Stagiul militar obligatoriu devine o necesitate...?!" Acum 50-55 de ani, în perioada copilăriei mele, asistând la unele discuţii ale bunicilor şi părinţilor mei, privitoare la condiţiile de viaţă ale satului românesc înainte şi după cel de-al Doilea Război Mondial, am rămas marcat de atenţia pe care o acordau aceştia îndeplinirii stagiului militar, odată cu împlinirea vârstei de 18 ani. Ba mai mult, bătrânii acelor vremuri, unii dintre ei veterani ai celor două conflagraţii mondiale începute în 1916 şi 1939, condiţionau întemeierea unei familii de răspunsul la întrebarea: "dar băiatul are armata făcută...?" Probabil considerau tinerii cu "armata făcută" mai copţi pentru viaţa în doi, mai responsabili pentru creşterea copiilor, sau mai pregătiţi să-şi asume obligaţiile unui loc de muncă pentru a-şi putea întemeia familia. La toate acestea se adaugă convingerea lor că tinerii care îndeplineau stagiul militar, diferit în funcţie de pregătirea lor, aveau conştiinţa proprie formată, că oricând trebuie să-şi apere ţara. Tinerii cu stagiul militar satisfăcut dobândeau şi o pregătire militară specifică fiecărui corp de armată - infanterie, transmisiuni, artilerie, marina fluvială sau navală, sau aviaţie. După eliminarea stagiului militar obligatoriu în 2007 şi după aderarea la NATO, care impune formarea unei armata, profesioniste naţionale, obligaţiile României de a participa cu efective militare în teatrele de operaţiuni NATO au crescut de la an la an, cu ce efective militare şi cu ce dotare mai rămâne România în cazul unei agresiuni externe, numai factorii şi decidenţii militari o ştiu! Cert este însă că exerciţiile militare ale Rusiei, precum şi deplasarea masivă de tehnică militară în Crimeea, coroborate cu tensiunea crescândă între SUA şi Coreea de Nord, care au ajuns în faza ameninţărilor reciproce, precum şi măsurile preventive de mobilizare şi pregătire militară a efectivelor în Polonia, ar trebui să ne dea serios de gândit! Contextul militar internaţional, propunerea recentă a Germaniei de înfiinţare a unei forţe militare europene, precum şi invocarea tot mai frecventă a motivelor de "apărare a identităţii minorităţilor naţionale" de pe teritoriul unor state europene ar trebui să determine decidenţii militari şi politici la o analiză mai atentă asupra revenirii la stagiul militar obligatoriu pentru tinerii cu vârsta peste 18 ani! Eu am convingerea că, dacă ţinem cont de semnalele externe pe această temă, şi că suntem la graniţa estică a NATO şi UE, intrăm în zona de risc ca teritoriul României să devină teatru de operaţiuni militare, iar tinerii noştri, fără o pregătire militară minimă, rămân doar "carne de tun...", cum spuneau bătrânii!
Ion Spânu "Ziua mondială a munţilor curaţi" Ziua mondială a munţilor curaţi este sărbătorită la 26 septembrie. Evenimentul cuprins în calendarul protecţiei mediului elaborat de ţările Uniunii Europene, este unul prin care se doreşte sensibilizarea populaţiei pentru a fi mai receptivă la tot ceea ce ne înconjoară, deoarece starea mediului înconjurător influenţează în mod direct viaţa şi sănătatea noastră. Munţii alcătuiesc aproximativ o cincime din peisajul lumii, găzduiesc cel puţin o zecime din populaţia lumii, iar 80% din apa dulce a planetei provine din munţi. Munţii Carpaţi reprezintă cel de-al doilea lanţ muntos din Europa, cu o lungime de 1.500 de km şi se întind pe teritoriul Austriei, al Cehiei, al Slovaciei, al Poloniei, al Ungariei, al Ucrainei, al României şi al Serbiei. România deţine 40% din lanţul carpatic, ceea ce înseamnă că aproape o treime din suprafaţa ţării noastre este ocupată de Munţii Carpaţi. Se estimează că aproximativ 2 milioane de români trăiesc în prezent în zona montană, în aproximativ 745 de localităţi. Flora Carpaţilor cuprinde 1350 de specii, dintre care 116 endemice - sunt specii de plante sau animale care se regăsesc exclusiv într-o regiune şi care necesită o atenţie particulară, datorită caracteristicilor habitatului lor. Însă asupra munţilor s-au abătut nori negri. Veacuri la rând, sihăstria lor i-a apărat de om şi de exploatările lui. Acum însă munţii sunt în pericol. "Unele dintre aceste ultime fortăreţe ale sălbăticiei capitulează în faţa agriculturii, a extinderii infrastructurilor şi a altor factori ce-şi lasă amprenta asupra lor", se explică într-un comunicat de presă al Naţiunilor Unite. Poate vă întrebaţi: de ce avem nevoie de munţi? Răspunsul este simplu: avem nevoie de munţi, pentru că ei reprezintă diversitatea în orice peisaj, ei sunt sursa noastră de oxigen, de aer curat şi nu numai. Cu toţii ştim faptul că, încă din cele mai vechi timpuri, munţii au oferit hrană, adăpost şi protecţie în cazul războaielor. De asemenea, prezenţa munţilor influenţează clima regiunilor în care sunt poziţionaţi, şi oferă populaţiei unei ţări resurse valoroase: hidroenergie, lemn, minerale, cărbune. Dar poate cea mai importantă resursă sunt pădurile, care reprezintă 26% din teritoriul României. Pentru a proteja această bogăţie naturală, prioritatea "zero" a Guvernului în materie de politică de mediu va fi aceea de protejare a fondului forestier naţional. De asemenea, guvernarea îşi mai propune, în primul rând, eliminarea fenomenului defrişărilor şi al exploatărilor iraţionale care agravează starea unor ecosisteme montane fragile. Politica PSD are scopul de a garanta un mediu curat şi sănătos, care să asigure protejarea naturii, calitatea vieţii, în corelare cu progresul social şi o dezvoltare economică verde şi competitivă, cu emisii reduse de dioxid de carbon şi eficienţă din punctul de vedere al utilizării resurselor. Astfel, în mai puţin de un an de guvernare, s-au făcut paşi importanţi pentru a promova politici de mediu sustenabile, PSD fiind singurul partid care a conştientizat că este timpul ca România să se integreze în viziunea europeană privind reciclarea şi să dezvolte astfel baza unei economii circulare eficiente.
Anişoara Radu Tema declaraţiei mele politice se referă la situaţia grea în care se află instructorii auto independenţi (PFA) Am primit la cabinetul parlamentar memorii ale instructorilor auto independenţi, în care era prezentată situaţia acestora, ca urmare a aplicării Ordinului ministrului transporturilor, nr. 733/2013. Prin Ordinul menţionat, Ministerul a încercat să reglementeze mai coerent serviciile de predare a cursurilor practice şi teoretice de şoferie. Din păcate, din analiza documentelor prezentate, rezultă că în dorinţa de a impune reguli mai stricte, ministerul a trecut în cealaltă extremă şi a suprareglementat aceste servicii, mai ales în ceea ce îi priveşte pe instructorii auto independenţi. Vreau să subliniez că anumite prevederi din Ordinul amintit au fost declarate de Consiliul Concurenţei drept discriminatorii pentru activitatea instructorilor auto independenţi, în raport cu şcolile de conducători auto, prin limitarea autonomiei acestora, în calitatea lor de întreprinderi care desfăşoară o activitate economică. De asemenea, Consiliul pentru Combaterea Discriminării a dat dreptate instructorilor auto independenţi şi a amendat Ministerul Transporturilor pentru normele discriminatorii din Ordin. Mai mult, anumiţi cursanţi nu şi-au putut încheia pregătirea practică cu instructorii aleşi, ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor Codului civil, prin faptul că o terţă persoană a intervenit în relaţia contractuală dintre instructor şi cursant. În fapt, instructorii auto independenţi nu îşi mai pot desfăşura în mod liber profesia, deoarece, conform Ordinului, ei ori vor trebui să se angajeze la o şcoală de şoferi, ori pot să se organizeze, dar nu mai mult de 4, pentru a închiria o sală de curs. Însă cei 4 nu pot angaja împreună un singur profesor de legislaţie rutieră, un singur inginer pentru predarea părţii de mecanică şi un singur medic pentru predarea cursurilor de prim ajutor, aceştia trebuie angajaţi separat de fiecare instructor în parte, ceea ce este absurd. Peste 3000 de instructori independenţi din toată ţara se găsesc în situaţia de a nu-şi mai putea exercita meseria din cauza acestui Ordin. Practic, singura lor şansă este să se angajeze la o şcoală de şoferi în condiţiile dictate de şcoală, deoarece în acest moment şcolile au un monopol asupra domeniului. Menţionez că instructorii au propus introducerea în Ordin a unor dispoziţii care să le permită să se asocieze mai mulţi, nu doar 4, pentru folosirea în comun a bazei materiale, inclusiv a profesorilor angajaţi sau contractaţi, cu respectarea normelor privind capacitatea sălilor de curs. Mi se pare o soluţie mai mult decât rezonabilă şi efectiv nu înţeleg de ce Ministerul Transporturilor nu a introdus astfel de prevederi în Ordin. Din documentele prezentate, reiese că instructorii au solicitat o întrevedere cu domnul Gabriel Petrea, ministrul consultării publice şi dialogului social. Domnul ministru Petrea a răspuns afirmativ solicitării şi i-a primit în audienţă, însă decizia finală privind o eventuală modificare a Ordinului ţine strict de Ministerul Transporturilor. Pe această cale, solicit reprezentanţilor Ministerului Transporturilor să invite la discuţii reprezentanţii instructorilor auto independenţi şi să identifice împreună cele mai bune soluţii pentru depăşirea situaţiei de criză.
Adrian Todor "Afacerile primarului Gheorghe Falcă blochează ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad" Aradul a avut un rol fundamental în înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, fiind practic locul în care s-a gândit şi s-a organizat Marea Adunare de la Alba Iulia, unde s-a proclamat unirea Transilvaniei cu ţara mamă. Împlinirea acestui vis de veacuri, al românilor, n-ar fi fost posibilă fără implicarea marilor personalităţi arădene, în frunte cu Vasile Goldiş, cel care a propus unirea Transilvaniei cu România, fiind numit "ideologul Marii Uniri". Un alt arădean cu o contribuţie decisivă în înfăptuirea acestui act istoric este Ioan Ignatie Papp, episcopul Aradului, preşedinte al Marii Adunări Naţionale. Ioan Suciu, organizatorul Marii Adunări Naţionale, şi Ştefan Cicio-Pop, preşedintele Consiliul Naţional Român Central, cel care a convocat Marea Adunare de la Alba Iulia - au fost de asemenea arădeni. Nu întâmplător, Aradul a fost numit de istorici "Capitala politică a Marii Uniri". "Pentru toate veacurile rămâne gloria Aradului că Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a fost concepută şi convocată de aici, de la Arad, organizarea ei s-a făcut de către arădeanul şi bunul nostru prieten domnul Ioan Suciu, iar destinul a voit ca propunerea unirii s-o facă arădeanul care vă vorbeşte acum", spunea Vasile Goldiş, în Cuvântul rostit la 1 Decembrie 1932. La aproape 100 de ani de la Marea Unire, Aradul ar trebui să aibă, din nou, un rol important, de această dată în aniversarea Centenarului, manifestări care vor debuta la 1 Decembrie 2017. Din păcate, Aradul de astăzi nu mai are în frunte oameni politici de anvergură, aşa cum se întâmpla în urmă cu 100 de ani. Astăzi, cei care conduc destinele oraşului nu ratează nicio ocazie să-şi manifeste dispreţul faţă de istoria Aradului, faţă de personalităţile arădene sau valorile acestor locuri. Ridicarea unui Monument al Marii Uniri la Arad, idee susţinută încă de la 1920 de Vasile Goldiş, este blocată în aceste zile, de dispreţul pe care primarul Aradului, Gheorghe Falcă, îl manifestă faţă de istoria noastră, faţă de Centenarul Marii Uniri, punând mai presus interesele personale, de ordin financiar, decât cele ale oraşului. Încă din anul 2007 au început demersurile pentru ridicarea acestui monument la Arad, an în care, în urma unui concurs organizat de Ministerul Culturii, a fost desemnată câştigătoare opera sculptorului Florin Codre. În baza unui contract cu Ministerul Culturii, sculptorul a realizat în China Monumentul Marii Uniri, care ar trebui amplasat în Arad. În anul 2012, Consiliul local municipal Arad a stabilit locaţia pentru acest monument, pe lacul din Parcul Pădurice, costurile de amplasare urmând a fi suportate de municipalitate. Au trecut cinci ani de la acea hotărâre, dar, din diferite motive, acest monument nu a fost amplasat, deşi au mai rămas doar două luni până la 1 decembrie 2017, când vor debuta manifestările dedicate Centenarului Marii Unirii. În ultimele luni au existat mai multe discuţii între Ministerul Culturii şi administraţia locală, aceasta din urmă dorind cu orice preţ să schimbe locul în care va fi amplasată statuia, fără a aduce argumente solide în acest sens. Dorinţa primarului Falcă de a stabili o nouă locaţie va face practic imposibil ca la 1 decembrie 2017 Aradul să aibă un Monument al Marii Uniri, aşa cum îşi dorea Vasile Goldiş, în urmă cu aproape 100 de ani. În fapt, la mijloc sunt interesele financiare ale primarului Aradului, Gheorghe Falcă, care, sub pretextul amplasării Monumentului Marii Uniri într-o altă locaţie, doreşte demolarea celei mai vechi pieţe agroalimentare din Arad. Monumentul e doar un pretext, cum spuneam, pentru că în realitate acesta va ocupa doar o mică parte din suprafaţa acelei pieţe, în acea locaţie urmând a fi ridicat un supermarket, din acelaşi lanţ de magazine care în ultimii ani a plătit sume importante firmei deţinute de Gheorghe Falcă. Pentru ca primarul să-şi umfle buzunarele cu zeci de mii de euro, sunt călcate în picioare afacerile a zeci de comercianţi şi producători autohtoni, dar şi o tradiţie de peste 150 de ani de comerţ în acea zonă. Totodată, afacerile primarului Gheorghe Falcă blochează un deziderat de aproape 100 de ani al arădenilor, o idee propusă de marele Vasile Goldiş, de a avea la Arad un monument închinat Marii Uniri a Transilvaniei cu România. La 100 de ani de la Marea Unire, reprezentanţi ai Partidului Naţional Liberal, din care, din păcate, a rămas doar numele, după ce a fost preluat de PDL, îşi permit să transforme Centenarul într-o sursă de înavuţire. Este o ruşine că în fruntea Aradului, care altă dată i-a dat pe Vasile Goldiş, Ştefan Cicio-Pop, Ioan Suciu, Ioan Flueraş, avem personaje precum acest Gheorghe Falcă, cel mai slab primar din istoria oraşului, un politician pe care justiţia selectivă l-a ocolit în permanenţă în ultimii 13 ani, care îşi permite, şi din acest motiv, să calce în picioare istoria Aradului. Sper până în ultima clipă că Aradul va întâmpina cu fruntea sus Centenarul Marii Uniri, că nu ne vom face de râs, lucru care nu se va putea realiza fără intervenţia Ministerului Culturii şi a altor instituţii abilitate, care pot opri abuzurile acestui primar, care vrea să transforme Aradul, capitala politică a Marii Uniri, în propria moşie.
Florin-Dan Tripa "Bătaia de joc a celor de la ENEL, la adresa românilor, trebuie să înceteze" Fenomenele meteorologice extreme care au lovit România în ultimele săptămâni au scos la iveală gravele deficienţe ale sistemului de distribuţie a energiei electrice, în special în partea de vest a tării. În urma furtunii din data de 17 septembrie 2017, zeci de localităţi din judeţele Timiş şi Arad au rămas fără energie electrică, reţeaua de distribuţie fiind grav afectată de vântul puternic. Sigur, nimeni nu avea pretenţia ca sistemul să funcţioneze perfect în condiţiile date, ştim cu toţii că nu poţi să te pui cu natura, însă în urma furtunii, lucrurile au rămas neschimbate pentru zile întregi. Sunt astăzi, la zece zile de la urgia care a lovit judeţele din Banat, localităţi care încă nu beneficiază de energie electrică, un lucru de neînchipuit în anul 2017, într-un stat dintr-o ţară membră a Uniunii Europene. Zeci de mii de cetăţeni din vestul ţării au fost nevoiţi să stea zile întregi fără curent electric, din cauza incapacităţii celor de la ENEL de a face faţă situaţiei, din cauza tehnologiei depăşite şi, o spun cu toată responsabilitatea, din cauza dispreţului pe care această societate îl arată faţă de consumatori, faţă de românii care plătesc facturi piperate în fiecare lună, la energia electrică. La momentul privatizării societăţii Electrica, cei de la ENEL promiteau investiţii de zeci de milioane de euro pentru retehnologizarea instalaţiilor, dar în schimb ne-am ales doar cu facturi majorate şi cu servicii mult mai proaste decât aveam înaintea privatizării. Este strigător la cer că o societate la care statul român este acţionar tratează cu dispreţ cetăţenii României, comunică date false instituţiilor statului despre situaţia reţelelor de energie electrică, aşa cum s-a întâmplat în vestul ţării, în urma furtunii din 17 septembrie, sau acţionează de asemenea manieră în situaţii de urgenţă, lăsând zecii de mii de cetăţeni fără energie electrică. Situaţia societăţii ENEL, la care statul român este acţionar, ridică mari semne de întrebare asupra modului în care s-au respectat angajamentele asumate la momentul privatizării de către ENEL Italia. Semnalele venite dinspre angajaţi, foşti angajaţi, dinspre firme care colaborează cu această societate, dinspre specialişti în domeniu sunt îngrijorătoare. În ultimele zile, am primit mai multe informaţii despre lucrurile care se petrec la ENEL, o societate care, repet, este deţinută în parte de statul român, informaţii care m-au făcut să înţeleg de ce această companie a fost incapabilă să gestioneze situaţia generată de furtuna din 17 septembrie. Angajaţi sau foşti angajaţi ai ENEL vorbesc despre politica firmei de a reduce în permanenţă personalul, an de an principalul obiectiv fiind reducerea numărului angajaţilor cu câteva zeci, fără a avea în vedere incapacitatea de a gestiona în bune condiţii problemele de genul celor apărute în urma furtunii din vestul ţării. Au plecat specialişti care nu au mai fost înlocuiţi. De exemplu, conform informaţiilor pe care le deţin, în Banat nu se mai fac angajări în rândul electricienilor, iar la personalul TESA, angajările sunt extrem de rare, lucrându-se prin firme de leasing de personal - pentru că acest tip de angajare e recunoscut de ANRE în cheltuieli şi astfel se diminuează profitul. Deşi s-au promis investiţii în reţele, acestea nu se realizează, aşa cum se întâmpla pe vremea Electrica, când erau revizii programate pe linii. Politica ENEL este de a interveni la reţea doar atunci când sunt avarii, dar şi la acele intervenţii se fac doar "cârpeli", nu investiţii serioase. Oamenii din cadrul societăţii se plâng de faptul că banii se duc în programe informatice, în contoare inteligente, dar reţelele suferă şi este o minune că mai funcţionează cât de cât normal. Un alt aspect grav care mi-a fost adus la cunoştinţă în ultimele zile este falimentarea societăţii de mentenanţă, astfel că nu mai există specialişti care să execute lucrările de reparaţie şi întreţinere în bune condiţii. Firmele terţe angajate nu au personal bine pregătit, principalul criteriu fiind preţul cât mai scăzut şi, în consecinţă, o calitate extrem de precară a serviciilor către populaţie. În goana după profit, dispeceratele ENEL au fost mutate în centre: la Timişoara pentru Banat, la Constanţa pentru Dobrogea, la Bucureşti - Muntenia Sud. Sunt câte 3-4 dispeceri într-o cameră, care deservesc 3-4 judeţe, acesta fiind şi motivul pentru care de multe ori, în special în situaţii de criză, cei de la ENEL pur şi simplu nu mai răspund solicitărilor cetăţenilor. Angajaţi ai societăţii ne-au semnalat faptul că relaţia cu cetăţeanul va fi şi mai grav afectată, urmând a se face noi reduceri de personal la acest departament, prin trecerea la un regim de 8 ore, de la 6 ore, fără a se lua în considerare faptul că se pun astfel vieţi în pericol. Era mult mai sigur când fiecare judeţ avea dispeceratul său în cadrul sediului propriu, numai că acest sistem a fost modificat, tot din dorinţa de a se obţine profit, fără a se ţine cont de nevoile consumatorilor. Call-center-ele nu fac faţă la avarii, nu pot prelua deranjamentele, tocmai din cauza centralizării. Puţini ştiu faptul că societatea din România este între primele trei din lume, din cadrul celor peste 40 de ţări unde grupul ENEL operează. Cu toate că societatea din România aduce profituri importante societăţii din Italia, există o totală lipsă de respect din partea ENEL, în primul rând pentru consumatorii români, dar şi pentru angajaţi, după cum am aflat în ultimele zile. Declarativ, clientul e pe primul loc, dar în realitate e vorba doar de goana după profit, lipsind investiţiile în infrastructură, o comunicare decentă cu clienţii, intervenţiile rapide la avarii. Dacă nu se intervine de urgenţă pentru a se schimba ceva în modul de funcţionare al acestei societăţi, vom avea o problemă de siguranţă naţională, fiindcă vorbim totuşi de sistemul energetic naţional. Ceea ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni se va repeta tot mai des, având în vedere schimbările climatice, iar zeci, sute de mii de români vor avea de suferit din cauza indiferentei celor de la ENEL. Tocmai de aceea, solicit instituţiilor abilitate, Ministerului Energiei, Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, Societăţii de Administrare a Participaţiilor în Energie să intervină şi să verifice situaţia de la ENEL. Este timpul ca această societate să înceteze bătaia de joc la adresa milioanelor de români care aşteaptă din partea ENEL servicii de calitate, pe măsura facturilor plătite.
Dumitru Mihalescul "Turismul - soluţia rapidă de creştere pentru Bucovina" Auzim de ani buni, indiferent de partidele politice care au condus guvernarea, promisiunea că România va intra într-un amplu proces de reindustrializare, că peste noapte vor apărea fabrici şi uzine moderne şi competitive, iar profiturile şi salariile angajaţilor vor creşte peste noapte. Nu spun că nu ar fi bine. Toată lumea ar fi bucuroasă să se întâmple aşa. Însă a construi o industrie, un sistem industrial sau o ramură industrială, nu presupune doar simpla construire a unei fabrici. Ştim cu toţii că acesta este un proces complex, care presupune, fără îndoială, o coerenţă a politicilor publice, indiferent dacă se schimbă un ministru cu altul şi chiar dacă se schimbă un Guvern cu un altul. Crearea unor structuri industriale, presupune, fără echivoc, continuitate şi seriozitate şi în privinţa investiţiilor publice în infrastructura de transporturi, fie ea rutieră sau feroviară. Nu cred că trebuie să mai spun că nici aici nu avem o coerenţă clară şi că, ori de câte ori se schimbă Guvernul, se schimbă şi priorităţile şi, uneori, chiar şi traseele autostrăzilor. Sunt ales parlamentar de Suceava şi ştiţi foarte bine că Bucovina nu a avut şansa altor regiuni din ţară, cum sunt Prahova, Piteşti sau Braşov, unde o industrie a atras-o pe alta şi uite aşa capitalele de judeţ au devenit magneţi pentru dezvoltare. Bucovina a fost mereu ocolită de investiţiile semnificative, iar acest lucru a creat decalaje de dezvoltare uriaşe între românii din nordul ţării şi cei din alte regiuni ale ţării. La noi, locurile de muncă sunt puţine şi mai slab plătite decât în alte zone ale ţării, tocmai pentru că ne lipsesc investiţiile de mare anvergură. Este motivul pentru care nord-estul ţării a pierdut cei mai mulţi tineri, care au luat calea migraţiei, în speranţa că îşi vor construi un viitor mai bun peste hotare. Despre absenţa infrastructurii de transport, ce să mai spun? Oricare a fost Guvernul, mai bun, mai rău, niciodată nu şi-a aruncat privirea şi către această parte a ţării, motiv pentru care, de la Siret şi până la Bucureşti se fac astăzi tot atâtea ore ca de la Timişoara la Praga sau de la Arad la Munchen. Orice român din Bucovina şi-ar dori ca industrializarea să devină realitate. De ani buni aşteptăm ca fabricile moderne să ajungă şi la noi şi să oprească exodul tinerilor peste graniţe. Din păcate, în ritmul în care sunt realizate investiţiile publice, nu tragem nicio speranţă că acest lucru s-ar putea întâmpla prea curând. Pentru acest motiv, ar fi extrem de util să vedem ceea ce avem deja şi ceea ce putem pune pe picioare cât mai repede, pentru a genera locuri de muncă şi prosperitate şi pentru locuitorii din nord-estul ţării. Turismul a fost şi rămâne ramura economică care generează cel mai rapid locuri de muncă şi efecte economice pe orizontală. Aşa, tinerii noştri vor avea unde munci, iar fermierii unde să vândă mai repede produsele noastre tradiţionale. Nu cred că trebuie să vă amintesc faptul că Bucovina are de departe cel mai important patrimoniu cultural al creştinătăţii est-europene, reprezentat de mănăstirile inegalabile în lume, mare parte fiind incluse în patrimoniul UNESCO şi care pot fi adevăraţi poli magnetici pentru turiştii străini. Nord-estul ţării are ce arăta lumii şi din punctul de vedere al patrimoniului istoric, căci cetăţile lui Ştefan sau legendele lui Dragoş, Bogdan ori ale Movilenilor sunt fără îndoială o lecţie de istorie pentru toţi cei care vor să cunoască originile statelor răsăritene. Nu-i uitaţi nici pe Creangă şi nici pe Eminescu, căci în Moldova s-au născut, au trăit şi şi-au scris cea mai importantă parte a operelor artistice. Apreciez faptul că în structura Guvernului se află un minister care se ocupă, în exclusivitate, de soarta turismului. Mi-aş dori ca acest minister să aibă mai multă eficacitate în acţiune, căci este condus de un om tânăr şi, după spusele unora, destul de competent. M-aş aştepta de la Domnia Sa să fie mult mai energic atunci când vine vorba despre promovarea internaţională a destinaţiilor turistice din Bucovina. Mulţi turişti ne-ar călca pragul, dacă ar şti ce avem de oferit. Aş vrea ca tânărul ministru să se lupte în Guvern pentru acordarea tichetelor de vacanţă, chiar din 2018, pentru că şi românii trebuie să-şi cunoască ţara şi istoria naţională. De asemenea, chiar dacă bucovinenii s-au străduit să pună pe picioare investiţii private în domeniul cazării sau al restaurantelor, nu ar fi rău dacă Guvernul ar da şi el o mână de ajutor, pentru a creşte calitatea serviciilor turistice şi chiar şi prin formarea profesională a personalului necesar în activităţile turistice. Ştiu că, încă de la învestitura sa, ministrul a declarat că Bucovina este destinaţia sa preferată. Aş vrea să-1 văd că demonstrează acest lucru şi prin fapte, adică prin acţiunile sale întreprinse în domeniul turismului. Ştiţi cum se spune: pe oameni îi caracterizează faptele, nu vorbele!
George Şişcu În momentul de faţă, locuitorii oraşului Babadag, judeţul Tulcea, se confruntă cu o situaţie extrem de neplăcută şi aceasta din cauza faptului că două dintre arterele importante din localitate nu au fost reparate de ani de zile. Ne referim la străzile Măcin şi Nucilor, amânarea lucrărilor de reparaţii pe cele două străzi, dar şi traficul greu, ducând la fisuri în pereţii caselor. Praful care se ridică în urma traficului greu face ca aerul să fie irespirabil, din acest motiv pericolul de îmbolnăvire al localnicilor fiind iminent. Totodată, lipsa trotuarelor pune în pericol viaţa cetăţenilor care locuiesc în zonă, aceştia fiind nevoiţi să se deplaseze pe partea carosabilă. Nu în ultimul rând, trebuie menţionat faptul că în cazul în care timpul este ploios, nu se poate circula pe jos din cauza noroiului. Pentru aceste străzi importante pentru localitate, prin Hotărârea de Guvern nr. 522 din 26 iunie 2014 s-a aprobat preluarea şi transmiterea acestora din administrarea Consiliului local Babadag în administrarea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea Exporturilor, precum şi încadrarea acestora în categoria funcţională a drumurilor de interes naţional. Trecerea din domeniul public al oraşului Babagad în domeniul public al statului s-a făcut prin Hotărârea Consiliului local Babadag nr. 133 din 6 noiembrie 2013. Autorităţile locale au făcut toate aceste demersuri, deoarece starea acestor străzi era şi este în continuare deplorabilă şi s-a avut în vedere realizarea de către CNADNR-S.A. a activităţilor de interes naţional în domeniul administrării drumurilor naţionale, respectiv repararea în regim de urgenţă pentru a face aceste străzi practicabile. Cu toate acestea, Ministerul Transporturilor rămâne încremenit în faţa nevoii acute de reabilitare a celor două străzi, chiar dacă acestea sunt extrem de importante pentru desfăşurarea unui trafic decent în oraş. Stimate domnule ministru, localnicii au nevoie urgent de alocarea fondurilor necesare reabilitării acestor drumuri care au devenit nedemne de o ţară europeană şi de un judeţ atât de important din România. Aceste drumuri au nevoie urgent de bani pentru asigurarea unor reparaţii de calitate care să permită traficul în condiţii decente. Pentru acest motiv, vă solicităm, pe această cale, să luaţi măsurile necesare remedierii problemei expuse. Vă solicităm ca, printr-o atitudine determinată şi imediată, să alocaţi fondurile necesare reabilitării rapide a celor două străzi, astfel încât să le putem oferi oamenilor din zonă condiţii pentru un trai decent.
Ştefan Muşoiu "Depopularea României, un fenomen periculos" Din păcate, nu vin astăzi în faţa dumneavoastră cu o veste bună, aşa cum v-am obişnuit. Din contră, vreau să vă atrag atenţia asupra unui fenomen care ne afectează, deja, pe noi toţi, românii, şi ne va afecta şi pe viitor - scăderea demografică. Şi aceasta în ciuda tuturor măsurilor cu caracter protecţionist pentru familie şi pentru stimularea natalităţii, pe care PSD le-a luat în aceste prime 10 luni de guvernare. Fondul ONU pentru Populaţie avertizează România asupra fenomenului îmbătrânirii populaţiei şi a degradării structurii acesteia pe vârste. România ultimilor aproape 28 de ani a trecut nu doar printr-o tranziţie dificilă la nivel economic şi politic, ci a cunoscut şi un declin dureros în ceea ce priveşte demografia. Atât la nivel guvernamental, cât şi la cel parlamentar considerăm acest fenomen o problemă gravă, poate una dintre cele mai dificile cu care se confruntă ţara noastră, dacă nu chiar cea mai mare, pentru că este cu bătaie foarte lungă în viitor şi cu consecinţe dramatice. Vă prezint câteva cifre în sprijinul afirmaţiilor mele. La puţin timp după Revoluţia din decembrie 1989, populaţia României era de peste 23.000.000 de locuitori, conform statisticilor. Însă, începând cu 1991, aceasta a intrat într-o tendinţă de scădere treptată, ajungând actualmente la circa 19.042.936 de locuitori, potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică. Tot aceşti specialişti anunţă că se aşteptă ca în următorii ani să se înregistreze o scădere lentă a populaţiei, ca urmare a sporului natural negativ. Suntem tot mai puţini, pentru că naşterile sunt mai puţine, dar şi din cauza plecărilor excesive în străinătate, precum şi din cauza îmbătrânirii populaţiei. Populaţia României se va reduce destul de mult în următorii ani, ajungând ca în 2050 să scadă până la 15,5 milioane de persoane (-29%), conform estimărilor specialiştilor. Totodată, în 2060, România va avea una dintre cele mai îmbătrânite populaţii din UE. În prezent, ponderea bătrânilor în structura populaţiei României este de 14,9%. De asemenea, rata de dependenţă a persoanelor cu vârstă înaintată, adică raportul dintre numărul locuitorilor trecuţi de 65 de ani şi volumul populaţiei active, cu vârste între 15 şi 64 de ani, va creşte alarmant, depăşind 60% până în 2060. Depopularea nu-i deloc un fenomen care se rezumă strict la previziunile pentru viitor, ci este, încă de pe acum, o realitate tristă, pe care-o întâlneşti în zeci de aşezări rurale.