Florin Iordache Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Declar deschisă şedinţa de astăzi, dedicată declaraţiilor politice. Îl invit, pentru început, pe domnul Vasile Cocoş. Se pregăteşte domnul Andi Grosaru.
Vasile Cocoş Bună dimineaţa, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Astăzi voi prezenta o declaraţie cu tema "Proprietarii de terenuri trebuie despăgubiţi de proprietarii de instalaţii şi dispozitive pentru suprafeţele ocupate în calitate de chiriaşi". Deţinătorii de terenuri, persoane fizice sau juridice, trebuie să primească din partea proprietarilor liniilor de telecomunicaţii şi celor de transport şi distribuire a energiei electrice, inclusiv a posturilor de transformare şi stâlpilor de susţinere, conductelor de transport pentru produse petroliere, gaze, precum şi alte instalaţii similare de natura acestora, pentru terenul ocupat, în calitate de chiriaşi fără contract, o chirie lunară în valoare care să acopere cel puţin lipsa de utilizare a acelei suprafeţe ocupate. Se impune astfel modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991 Legea fondului funciar, care să vină atât în sprijinul deţinătorilor de terenuri, dar şi a comunităţilor locale. Modificarea şi completarea acestei legi se numără printre măsurile speciale luate pentru respectarea principiului nediscriminării şi egalităţii de şanse, la nivelul deţinătorilor de terenuri şi a dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia proprietăţii private. Totodată, respectarea principiului proprietăţii, consacrat în Constituţia României şi dezvoltat de normele dreptului civil şi a principiului echităţii şi al bunei-credinţe, care impun, în acest caz, stabilirea unor obligaţii de plată sub forma chiriei asupra terenurilor ocupate, dar, în acelaşi timp, şi o recompensă pentru instituirea dreptului de uz şi servitute pentru amplasarea şi accesul în orice moment la terenul acestora, pe care proprietarii şi-au amplasat instalaţii de acest gen, instalaţii care în anumite situaţii pot genera pericole care afectează organismul uman sau comunităţile locale. Modificarea şi completarea acestei legi ar înfăptui un act de dreptate şi echitate pentru deţinătorii de terenuri şi comunităţile locale, pentru că timp de peste 25 de ani, proprietarii instalaţiilor au folosit gratuit terenurile, fără ca să plătească chirie sau vreo compensaţie în bani, atât pentru ocuparea lor, dar şi pentru exercitarea efectivă a drepturilor de uz şi servitute, în vederea executării lucrărilor de retehnologizare, întreţinere, reparaţii, revizii, intervenţii în caz de avarii şi alte intervenţii necesare pentru asigurarea funcţionării normale a instalaţiilor. Deputat Vasile Cocoş, Colegiul nr. 40 Vâlcea, Grupul parlamentar al PSD, 30 mai 2017.
Florin Iordache Vă mulţumesc. Îl invit, în continuare, pe domnul Andi Grosaru. Se pregăteşte doamna Antoneta Ioniţă, Grupul PNL.
Andi-Gabriel Grosaru Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Ziua Naţională a Republicii Italiene". În 2 iunie, sărbătorim Ziua Italiei, eveniment cunoscut sub numele de Ziua Republicii sau Proclamarea Republicii - Proclamazione della Repubblica. Făcând un scurt apel la memorie, constatăm că formarea Italiei, aşa cum o percepem noi astăzi, a avut loc în perioade succesive, pornind din Evul Mediu, când în Peninsulă se manifestau două puteri politice adverse - Statul papal şi Imperiul German. În acelaşi timp, se confruntau adesea şi structuri ale puterii interne, care se luptau, unele pentru autonomie şi altele pentru supremaţie. Renaşterea italiană, mai ales prin aportul Florenţei şi al reprezentanţilor ei de marcă, a făcut ca influenţa germană să slăbească, iar multe oraşe ale centrului şi nordului Peninsulei Italice să devină autonome şi să se transforme în acele puternice oraşe-stat - mă refer la Milano, Veneţia, Florenţa, Statul papal sau Regatul Neapolelui. În acest context, au înflorit artele, arhitectura, ştiinţa, filozofia şi altele. Niccolo Machiavelli, cu al său "Principele", a devenit părintele politologiei, iar numeroşi alţi reprezentanţi ai literaturii italiene, ca Dante Alighieri, prin a sa "Divina Comedie", au pus bazele limbii italiene literare. Prin scrierile lor, Dante, Petrarca sau Boccaccio întăreau sentimentul de apartenenţă naţională la un singur stat. Acestora li se adaugă alte mari nume ale epocii, ca Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarotti sau Brunelleschi, cel care a proiectat şi construit acea bijuterie arhitectonică numită "Il Duomo", din Florenţa. Trecând peste vicisitudinile istoriei, peste războaie şi ocupaţii vremelnice, cea spaniolă, franceză sau habsburgică, statele din peninsulă au mers înainte, ajungând ca în 1861, în urma unor lupte victorioase, să ia naştere statul italian reunificat. Părinţii Italiei, aşa cum o ştim noi azi, Giuseppe Mazzini, Camillo Benso di Cavour şi Giuseppe Garibaldi au pus în aplicare La giovine Italia , un proiect măreţ de unire şi transformare a statelor italiene într-o republică democratică unitară, ce avea să devină cunoscut ca Unificarea Italiei, adică Il Risorgimento . Acum mai bine de 70 de ani, mai exact pe 2 şi 3 iunie 1946, a fost organizat un referendum care le-a oferit italienilor posibilitatea de a alege una din cele două variante de organizare statală: republică sau monarhie. Acest referendum a fost şi prilejul cu care s-a introdus, pentru prima oară în Italia, votul universal. Peste 12 milioane de cetăţeni italieni au votat în favoarea republicii, iar Curtea Supremă a proclamat naşterea Republicii Italiene. Rezultatele oficiale anunţate pe data de 10 iunie, în Sala della Lupa, din prestigioasa clădire Palazzo Montecitorio, unde actualmente se află Camera Deputaţilor, au decis ca Italia să devină republică. Câteva zile mai târziu a fost adoptat şi tricolorul - verde, alb şi roşu. 2 iunie, Ziua Republicii a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 1948. În această zi, la Roma, în apropierea Colosseum-ului, pe Via dei Fori Imperiali, se organizează o paradă militară şi se depun coroane de flori la Mormântul Soldatului Necunoscut şi la Altare della Patria. Nu cred că greşim atunci când afirmăm că România are cu Italia legături mai puternice decât cu orice altă ţară de pe glob. Vorbim, în primul rând, despre legăturile de sânge, pentru că, precum scria cronicarul Grigore Ureche, "de la Râm ne tragem". Relaţiile oficiale româno-italiene datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în deceniile care au urmat dobândirii unităţii naţionale. Astfel, la 21 aprilie 1873, s-a deschis prima Agenţie Diplomatică, la Roma, devenită apoi Reprezentanţa Diplomatică a României în Regatul Italiei, prin Legea din 2 februarie 1879. La 24 noiembrie 1879, Italia a recunoscut independenţa României şi l-a numit pe Contele Giuseppe Tornielli-Brusati di Vergano ca Trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Bucureşti, iar ca răspuns, un an mai târziu, România l-a numit pe Nicolae Kretzulescu Trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Roma. La 9 martie 1964, Guvernul României şi cel al Italiei au adoptat decizia de a ridica respectivele misiuni diplomatice, de la Bucureşti şi de la Roma, la rang de ambasadă. După căderea regimului comunist, la 23 iulie 1991, România şi Italia au semnat, la Bucureşti, un Tratat de prietenie şi colaborare. În 17 aprilie 1997 a fost semnată, la Roma, Declaraţia Comună de Parteneriat Strategic, completată, 11 ani mai târziu, cu Declaraţia de Parteneriat Strategic Consolidat, semnată de miniştrii de externe ai celor două ţări, la Bucureşti. Despre relaţiile bilaterale din prezent se pot spune foarte multe, dar pentru că timpul alocat acestei declaraţii politice este limitat, mă voi rezuma la a trece în revistă cele mai importante caracteristici ale acestora. În ultimii 3 ani, schimburile comerciale au crescut exponenţial, apropiindu-se de 14 miliarde de euro, ceea ce a plasat Italia pe locul al doilea în clasamentul partenerilor comerciali ai României. Oamenii de afaceri italieni constituie cea mai consistentă prezenţă între toţi investitorii străini din ţara noastră. Potrivit cifrelor date publicităţii de Institutul Naţional de Statistică, în România sunt active aproximativ 25.000 de firme cu capital italian, acest număr reprezentând 20% din totalul societăţilor înregistrate în Registrul Comerţului. În ultimii 4 ani am asistat la o creştere constantă, cu 10%, a numărului firmelor cu participaţie italiană. În acelaşi timp, de mulţi ani, românii formează comunitatea de străini cea mai numeroasă din Italia, de aproximativ două milioane de cetăţeni. În anul 2011, în urma unei vizite a Grupului parlamentar de prietenie România-Italia, preşedintele Giorgio Napolitano a semnat decretul prin care a consfinţit recunoaşterea juridică oficială, ca şi cult, din partea statului italian, a Episcopiei Ortodoxe Române. Presa a relatat despre întâmplări nefaste în care cetăţeni de origine română au fost protagonişti sau au fost discriminaţi sau abuzaţi, însă acestea sunt doar episoade izolate, raportat la tabloul complet al comunităţii române din Italia. Am fost de multe ori acolo şi vă asigur că majoritatea românilor este apreciată atât de italieni, cât şi de reprezentanţii etniilor conlocuitoare, având o contribuţie importantă la PIB-ul Italiei. Dezvoltarea relaţiilor economice a fost însoţită de cea a raporturilor instituţionale la cel mai înalt nivel, care au culminat cu vizita preşedintelui Klaus Iohannis în Italia şi a şefului statului italian, Sergio Mattarella, la Bucureşti. Italia a fost şi rămâne un aliat important al ţării noastre pe plan european. A sprijinit România în demersurile făcute pentru aderarea la NATO, ulterior pentru integrarea în Uniunea Europeană şi, totodată, reprezintă una dintre vocile care ne susţin aderarea la spaţiul Schenghen. Mă folosesc de acest prilej pentru a transmite Parlamentului României şi salutul ambasadorului Republicii Italiene la Bucureşti, Excelenţa Sa, domnul Marco Giungi. Şi am certitudinea că împreună vom duce la un nou nivel proiectele pentru conservarea şi promovarea tradiţiilor şi valorilor noastre, ale etnicilor italieni, aşa cum Asociaţia Italienilor din România a evidenţiat, în activitatea sa de peste 20 de ani, contribuţia înaintaşilor noştri la progresul României, în cele mai importante şi mai variate domenii. Este încă o dovadă, fără urmă de tăgadă, că puntea de legătură între cele două ţări înfrăţite, prin istorie şi prin prezent, construită cu mari sacrificii, este una solidă. Ziua Naţională a Italiei este, într-o măsură semnificativă, un eveniment special şi la fel de important pentru noi, cei cu origini italiene, ca Ziua Naţională a României şi, în aceeaşi măsură, ne menţinem afecţiunea pentru ceea ce reprezintă această ţară în Europa şi în lume. Viva lItalia! Viva la Romania! Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Am rugămintea, în continuare, la colegi, să se încadreze totuşi în cele 3 minute. O invit pe doamna deputat Antoneta Ioniţă, PNL. Vreau să vă anunţ că din partea Grupului PSD, următorii: Nicolae Georgescu, Silviu Macovei, Vasile Axinte, Maricela Cobuz, Nicu Niţă, Mihaela Huncă, Mihai Weber, Ileana Dumitrache, Florinel Stancu, Cristina-Elena Dinu, Răzvan Rotaru, Laurenţiu Nistor, Natalia Intotero, Angel Tîlvăr, Mihăiţă Găină, Velcea Nicolae, Cîtea Vasile; şi de la PNL: Costel Alexe, Marius Bodea, Robert Boroianu, Bogdan Huţucă, Găvrilă Ghilea, Viorica Cherecheş, Glad Varga, Raluca Turcan şi Constantin Şovăială au depus în scris. O invit pe doamna deputat. Se pregăteşte domnul deputat Emil-Marius Paşcan, de la PMP.
Antoneta Ioniţă Mulţumesc, domnule preşedinte. Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Daţi o şansă Programului «Masă la şcoală»! Programul "Masă la şcoală" a fost introdus ca proiect-pilot în 50 de unităţi şcolare, pe baza Propunerii legislative iniţiate de PNL. Acesta permitea acordarea unei mese calde sau a unui pachet alimentar, în fiecare zi, la şcoală, în limita a 7 lei/zi, care să înlocuiască Programul "Laptele şi cornul", întrucât acesta din urmă nu satisfăcea nevoile nutriţionale ale copiilor. În ţara noastră, unul din zece copii din mediul rural merge la culcare flămând, dar se pare că acest lucru nu li s-a părut a avea o importanţă majoră deputaţilor din coaliţia majoritară de guvernare, din Comisia pentru învăţământ a Camerei Deputaţilor. Aceştia au respins, în urmă cu o săptămână, acest program, cu toate că această măsură ar reduce cu siguranţă abandonul şcolar şi ar oferi de lucru micilor producătorilor locali, cei care procesează alimente. Motivul invocat de aceştia pentru respingere este că nu avem infrastructura necesară şi nu avem capacitatea de a asigura condiţiile igienico-sanitare pentru servirea unei mese complexe. Se pare că cei din coaliţia majoritară au bani pentru creşterile salariale, însă situaţia multor copii din România, pentru care aceasta ar putea fi singura masă pe zi, se pare că nu-i impresionează deloc. Mă întreb totuşi, dacă nu era un proiect al PNL, care din start se subînţelege că trebuie picat, ce s-ar fi întâmplat cu acesta? Ce nu înţeleg actualii guvernanţi este că toate aceste decizii, care sunt luate şi apoi anulate, afectează sistemul, însă în acest caz cel mai mult au de suferit copiii. Deşi acest program-pilot este deja în derulare în 50 de şcoli, în care se pare că au fost verificate infrastructura necesară şi condiţiile igienico-sanitare, încă de anul trecut, s-a constatat că în jumătate din şcoli, acesta nu este încă funcţional din diverse motive, inclusiv politice. Întrucât peste două zile este ziua de 1 Iunie, Ziua Internaţională a Copiilor, îi rog pe toţi colegii parlamentari să facă un cadou copiilor, votând pentru adoptarea acestui proiect de lege, "Masa la şcoală", care va aduce cu siguranţă bucurie în rândul multora dintre copiii României. Vă mulţumesc. Deputat al PNL, Antoneta Ioniţă.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Domnul Paşcan, de la Grupul PMP. Domnul Constantin Codreanu a depus în scris. Se pregăteşte doamna deputat Laura Moagher, de la Ploieşti.
Emil-Marius Paşcan Bună dimineaţa! Distinşi colegi, Domnule preşedinte de şedinţă, Declaraţia mea politică se intitulează "Se privatizează administraţiile publice locale". Actuala putere politică doreşte să privatizeze administraţiile publice locale. Noul proiect legislativ privind salarizarea unitară, adoptat de Senat, permite o abordare despotică unilaterală a salariilor de bază ale personalului - funcţionari publici şi personal contractual - din cadrul administraţiei publice locale, contravenind, de fapt, principiilor fundamentale ale sistemului de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice. Practic, în proiectul de act normativ nu a fost introdusă o grilă de salarizare pentru funcţionarii din administraţie, stipulându-se că stabilirea veniturilor lunare pentru personalul din instituţiile şi autorităţile publice ale administraţiei publice locale se face prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al municipiului Bucureşti. În mod predictibil, o asemenea abordare va conduce la profunde discrepanţe salariale între funcţionarii publici care ocupă aceeaşi funcţie, au aceeaşi vechime în muncă şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Pretextul acestei abordări legislative este descentralizarea administrativă. Mai mult, preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a invocat public discrepanţele existente în sistemul salarial actual, care permit ca un funcţionar public cu funcţie de conducere să poată avea un venit salarial mai mare chiar decât demnitarul, respectiv şeful instituţiei publice, primar sau preşedinte de consiliu judeţean. În plus, se invocă adesea potrivnicia unor funcţionari care refuză, de frica DNA şi a Curţii de Conturi a României, să mai semneze şi asume diverse documente aferente unor hotărâri, în mod special a celor care privesc patrimoniul şi achiziţiile publice. De fapt, într-un fel sau altul, funcţionarii publici trebuie supuşi, chemaţi la ordine şi constrânşi, prin prevederile legislative salariale, să dea ascultare fără crâcnire aleşilor locali. E un mod injust de a percepe descentralizarea, unul prin care specialiştii din corpul funcţionarilor sunt aserviţi salarial voinţei subiective şi intereselor baronilor locali. Mai mult decât atât, PSD şi actuala guvernare pregătesc o modificare de fond a Statutului funcţionarilor publici, printr-un nou proiect legislativ care exclude principiul transparenţei din rândul celor care stau la baza exercitării funcţiei publice; introduce noţiunea de redistribuire, ca modalitate de ocupare a unei funcţii publice, decizia aparţinând persoanei care are competenţa de numire în respectiva funcţie; şeful capătă puteri sporite la numirea sau redistribuirea funcţionarilor în posturi; apare mobilitatea în sistem a funcţionarului, mobilitate decisă de acelaşi şef. Cu alte cuvinte, se doreşte transformarea administraţiilor publice locale în feude private, aservite intereselor politice ale majorităţii politice şi a baronului local. Această formulă permite, în absenţa unei grile unitare, stabilirea după bunul-plac a salariilor funcţionarilor şi mobilitatea, respectiv redistribuirea acestora, atunci când nu sunt pe placul şefului. De fapt, asistăm la privatizarea originală a administraţiilor publice locale. Vă mulţumesc pentru atenţie. Deputat al PMP de Mureş, Marius Paşcan.
Florin Iordache Da. Vă mulţumesc. O invit, în continuare, pe doamna Laura Moagher. Se pregăteşte domnul Dumitru Oprea, PNL.
Laura-Mihaela Fulgeanu-Moagher Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Proiectul de Lege privind Centenarul Războiului pentru întregirea neamului 1916-1918 şi Centenarul Marii Uniri întârzie foarte mult. Noi, grupul de parlamentari din judeţul Prahova, am constatat cu stupoare faptul că, din cauza întârzierii intrării în vigoare a acestui act normativ, o serie de acţiuni cuprinse în programele propuse de autorităţile publice locale şi centrale nu se pot derula din cauza lipsei de clarificare legislativă în materie de utilizare a fondurilor pentru această importantă comemorare. Astfel, la nivelul judeţului Prahova, s-a aprobat, în mai 2016, Programul de acţiuni "România 100", program care nu poate fi pus în aplicare în totalitate din cauza atmosferei instaurate în rândul funcţionarilor din aparatele administrative ale consiliilor judeţene şi locale. După cum cunoaşteţi, în proiectul de lege, la art. 5, se prevede posibilitatea utilizării fondurilor din bugetele locale şi pentru astfel de acţiuni, însă legea a fost contestată la Curtea Constituţională. Având în vedere faptul că lucrurile nu se pot face peste noapte, solicit colegilor din USR şi PNL să-şi retragă de urgenţă contestaţia de la Curtea Constituţională, iar liderii formaţiunilor politice aflate în Parlament să meargă împreună la Cotroceni pentru ca această lege importantă pentru istoria poporului român să fie semnată în condiţii adecvate. Solicit ca acest lucru să fie făcut cât mai urgent, astfel încât la rectificarea bugetelor din trimestrul III să poată fi cuprinse în bugetele localităţilor şi judeţelor sumele necesare desfăşurării activităţilor. Spre exemplu, oraşul Buşteni, care are privilegiul de a avea pe teritoriul său cel mai important monument naţional al eroilor căzuţi pentru Unirea din 1918, şi anume Crucea Eroilor, de pe vârful Caraiman, şi-a propus prin buget, ca împreună cu Consiliul Judeţean Prahova şi Fundaţia "Constantin Stere", să realizeze Statuia Regelui Ferdinand I, astfel încât oraşul să poată fi declarat Oraşul Marii Uniri. Totodată, în Parcul Constantin Stere din comuna Bucov, judeţul Prahova, s-a propus realizarea ansamblului statuar dedicat celor 15 oameni politici care au avut o contribuţie majoră şi directă la realizarea Unirii din 1918. Proiectul, cerut de reprezentanţi ai 4 judeţe, precum şi ai delegaţiilor veteranilor de război din Germania, Austria, Ungaria şi Rusia, nu poate fi pus în aplicare din cauza neaplicării acestei legi. Rog ca fiecare deputat şi senator să facă un efort de înţelegere a semnificaţiei aniversării celor 100 de ani de la formarea Statului Naţional Unitar Român, să lase la o parte meschinăriile şi jocurile politice şi să facă un efort comun pentru ca această lege să poată fi pusă în aplicare începând cu 1 iulie 2017. Mulţumesc. Deputat al PSD, Moagher Laura.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Îl invit pe domnul profesor Dumitru Oprea. Se pregăteşte domnul Robert Turcescu, PMP. Domnul Constantin Codreanu a depus în scris. Vă rog.
Dumitru Oprea Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Ca prahovean, percutez la mesajul dat de grupul de parlamentari din judeţul Prahova, indiferent de culoarea politică. Şi comuna mea figurează în cartea lui Odobescu, "Doamna Chiajna", în capitolul 3 e un motto: "Să n-ai milă!". Să n-avem milă cu cei care întinează istoria! Declaraţia mea de astăzi se numeşte "Nu Bruxelles-ul discriminează România, ci dublul limbaj al actualei puteri". Vizita preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a reprezentat un moment în care s-a arătat că, la nivelul clasei politice, putem avea un discurs şi chiar opinii exprimate în mod decent, de bun-simţ, chiar dacă sunt diferite. Din păcate, constatăm că, deşi a trecut puţin timp de la acel moment de normalitate, spaţiul public este din nou invadat de discursuri duplicitare ale reprezentanţilor puterii, în legătură cu obligaţiile asumate de România faţă de Bruxelles. Când a fost prezentată Cartea Albă a Uniunii Europene, preşedintele Juncker atrăgea atenţia că de prea multă vreme politicienii au uzat de un dublu limbaj. La masa deciziilor îşi manifestă solidaritatea faţă de proiectul Uniunii Europene, iar ajunşi acasă, aduc numai critici măsurilor Uniunii Europene. Din acest motiv, avertismentul Comisiei Europene privind abaterea faţă de obiectivele pe termen mediu, ale României, trebuie tratat cu toată seriozitatea de actualii guvernanţi. Mai mult, nu trebuie să fie un nou prilej de a pune la îndoială beneficiile apartenenţei noastre la Uniunea Europeană. Liderul PSD, înainte de a acuza tratamentul incorect la care este supusă România, mai bine ar înţelege că o relaţie corectă de cooperare, colaborare nu presupune doar să culegem roadele calităţii de stat membru al Uniunii Europene, ci şi asumarea obligaţiilor ce ne revin. Doar printr-o atitudine deschisă, un dialog continuu şi chiar asumarea erorilor, vom dobândi respectul şi statutul deplin pe care îl tot invocăm. Onestitatea, transparenţa, solidaritatea sunt principii după care trebuie să ne ghidăm nu doar ca simpli cetăţeni, ci şi ca naţiune. Vă mulţumesc.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Pe domnul Robert Turcescu îl invit în continuare. Se pregăteşte din partea Grupului minorităţilor, domnul Giureci-Slobodan Ghera.
Robert-Nicolae Turcescu Stimaţi colegi, Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, domnul Horia Ţuţuianu, mi-a trimis ieri o scrisoare oficială prin care îmi solicită ajutorul în privinţa situaţiei Unităţii de Primiri Urgenţe a Spitalului Clinic de Urgenţă "Sf. Apostol Andrei" din Constanţa. Această unitate medicală este singura structură care asigură asistenţa medicală de urgenţă pentru aproape 770.000 de locuitori ai judeţului Constanţa, precum şi coordonarea regională pentru Regiunea sud-est, primind pacienţi transferaţi de la unităţi din judeţele limitrofe - Tulcea, Ialomiţa, Călăraşi. De asemenea, Unitatea de Primiri Urgenţe Constanţa asigură asistenţa medicală de urgenţă pentru turiştii români şi străini, sosiţi pe litoral în sezonul estival, fapt care duce la creşterea substanţială a numărului pacienţilor, în această perioadă. Cu toate acestea, pentru anul 2017, bugetul aferent Titlului II - Cheltuieli materiale -, aprobat, este de 6.491 mii lei, reprezentând doar 54,09% din bugetul solicitat, care era de 12.000 mii lei şi 61,38% din bugetul anului 2016, care a fost de 10.575 mii lei, aprobat pentru aceeaşi destinaţie. Subdimensionarea bugetului pune în pericol activitatea unităţii medicale menţionate şi creează disfuncţionalităţi majore în desfăşurarea activităţii medicale. Mai mult, acest buget a fost transmis trimestrializat, cea mai mică sumă fiind alocată pentru trimestrul III - 1.373 mii lei, respectiv exact pentru perioada sezonului estival, în care numărul de pacienţi este imens. Toate acestea au dus la situaţia în care, în prezent, pentru trimestrul II deja nu mai există fonduri necesare pentru plata furnizorilor de medicamente, materiale sanitare, reactivi sau investigaţii paraclinice, aşa încât Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Clinic de Urgenţă "Sf. Apostol Andrei", Constanţa se află în situaţia blocării activităţii. Aceasta este situaţia unui spital dintr-un judeţ condus de un lider al PSD. Dacă nici propriilor lideri de judeţe Guvernul PSD nu le-a dat suficienţi bani pentru a face o astfel de unitate medicală funcţională, vă daţi seama care e situaţia în celelalte judeţe ale ţării, care nu sunt conduse de PSD-işti? Dacă Horia Ţuţuianu, lider de top al PSD şi preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, a ajuns să îmi scrie mie, deputat al PMP, o scrisoare în care numeşte bugetul primit de la Guvernul său drept nerealist şi subdimensionat, vă daţi seama cât de gravă e problema de acolo? În calitate de deputat de Constanţa am de gând să fac tot ce îmi stă în putinţă pentru a obţine o corectare a bugetului Unităţii de Primiri Urgenţe a Spitalului Clinic de Urgenţă "Sf. Apostol Andrei", Constanţa. Şi cred cu tărie că ar trebui să mă sprijiniţi toţi, pentru că turiştii care se tratează în această unitate medicală provin din toate judeţele ţării. Vă mulţumesc. Deputat al PMP, Robert-Nicolae Turcescu, Circumscripţia nr. 14 Constanţa.
Florin Iordache Da. Vă mulţumesc. Îl invit, în continuare, pe domnul Ghera, Grupul minorităţilor naţionale. Se pregăteşte doamna Beatrice Tudor, Grupul PSD.
Giureci-Slobodan Ghera Distinse domnule preşedinte, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Cu îngăduinţa dumneavoastră, astăzi vă voi prezenta declaraţia politică intitulată "Croaţia, mai aproape de România!". Dragi colegi, am deosebita plăcere să anunţ faptul că Aeroportul Internaţional "Henri Coandă" din Bucureşti a câştigat competiţia cu Aeroportul Internaţional Sofia, pentru deschiderea unor curse aeriene noi către Croaţia. Astfel, la 19 mai 2017, Compania aeriană Croaţia Airlines a operat primul zbor având ca destinaţie Bucureştiul, pătrunzând cu hotărâre pe o piaţă dominată de zboruri low-cost. Oficialii croaţi au fost impresionaţi de seriozitatea partenerului de la Bucureşti, cât şi de faptul că Bucureştiul poate oferi o piaţă credibilă. Croaţia Airlines va opera 3 curse pe săptămână, în zilele de luni, miercuri şi vineri, cu aeronave de 76 de locuri, oferind conexiuni convenabile, prin Zagreb, către mai multe aeroporturi croate sau localităţi de pe malul Adriaticii. Astfel, se va putea călători mult mai uşor spre Split, Dubrovnik, Pula sau Zadar. Croaţia este ţara care ocupă locul 18 în lume în topul celor mai atractive destinaţii turistice, având un indice al dezvoltării umane foarte ridicat. Faptul că s-a reuşit asigurarea acestor noi rute către ţara de la malul Mării Adriatice, tocmai la debutul sezonului cald, un sezon prin excelenţă al vacanţelor, nu înseamnă altceva decât o veritabilă invitaţie către staţiunile de pe malul Adriaticii, acolo unde vă aşteaptă renumita gastronomie locală, cât şi vinurile locale de calitate superioară. Nu în ultimul rând, compania care operează zborurile către o ţară de vis, Croaţia, a pregătit şi un pachet atractiv de reduceri până în extrasezon, în timpul curselor oferindu-se condiţii dintre cele mai bune, pentru cei care doresc să viziteze această ţară binecuvântată. Renumită şi pentru infrastructura sa rutieră, în care s-a investit masiv în ultimii 10 ani, Croaţia aşteaptă cu braţele deschise turiştii români, doritori să se relaxeze şi să viziteze numeroase obiective turistice, care să le marcheze în cel mai pozitiv mod vacanţa sau călătoria. După războiul din anii 90 ai secolului trecut, Croaţia a devenit o ţară sigură, un pol de siguranţă într-o zonă destul de fierbinte, în care conflictele armate nu au reuşit, totuşi, să arunce urme de îndoială asupra capacităţii acestei ţări de a reprezenta o gazdă bună pentru orice călător. Din punctul de vedere al relaţiilor bilaterale între cele două ţări, ambele părţi s-au angrenat cu succes în adoptarea politicilor pro-europene şi de respectare a drepturilor omului, Croaţia fiind considerată, în zonă, un exemplu de toleranţă faţă de toţi cetăţenii şi toate etniile de pe teritoriul naţional. Nu în ultimul rând, vestea legării Bucureştiului de Zagreb, prin curse aeriene regulate, vine în contextul în care anul acesta se sărbătoresc 25 de ani de relaţii diplomatice româno-croate, relaţii diplomatice concretizate la nivel european, prin proiecte comune, cu beneficii majore pentru ambele părţi. Vă mulţumesc. Deputat al Uniunii Croaţilor din România, Ghera Giureci-Slobodan.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. O invit pe doamna Beatrice Tudor, Grupul PSD. Se pregăteşte domnul Daniel Olteanu, Grupul PNL.
Beatrice Tudor Declaraţia mea politică se intitulează "Dublul standard la care sunt supuse femeile". Sunt numeroase cazuri în care femeile sunt supuse unui standard dublu, în comparaţie cu bărbaţii: oportunităţile de carieră nu sunt similare, oportunităţile de promovare nu sunt similare, iar pe plan mondial, nu doar în România, o femeie câştigă mai puţin decât un bărbat, pentru aceeaşi muncă prestată. Însă discriminarea la care sunt supuse femeile nu se opreşte aici, ci merge mult mai departe. Potrivit unor studii recente, citate în cadrul unor evenimente de specialitate care au avut loc în Bucureşti, chiar în aceste zile, femeile sunt pedepsite în carieră atunci când decid să-şi ia concediu pentru creşterea copiilor, în timp ce bărbaţii putem spune că sunt recompensaţi. Aici nu este vorba nici despre indemnizaţii, nici despre stilul modern de creştere a copilului, ci este vorba de cea mai pură formă de discriminare posibilă. Dacă la femei concediul pentru creşterea copilului este văzut ca un impediment în carieră, la bărbaţi, acelaşi concediu pentru creşterea copilului poate fi o posibilitate de promovare în carieră. Acest lucru mi-a adus aminte de numeroasele abuzuri la care sunt supuse femeile, în cadrul interviurilor de angajare, atunci când sunt întrebate direct, de către reprezentanţii departamentului de resurse umane, dacă doresc să facă copii în următorii 2 sau 5 ani. Mai mult decât atât, industria comunicării corporatiste a inventat şi un termen pentru femeile care se află în concediu de maternitate: pauză de carieră, tocmai pentru a pune o presiune suplimentară pe femeile tinere care sunt forţate tot mai mult să aleagă între carieră şi familie. Iar această pauză de carieră şi modul în care angajatorii se raportează la ea afectează parcursul profesional a milioane de femei. Astfel, la nivel mondial există aproximativ 96 de milioane de femei calificate, cu vârsta cuprinsă între 30 şi 54 de ani, aflate în această pauză de carieră, dintre care cel puţin 55 de milioane au avut poziţii de conducere la nivel mediu şi superior, după cum arată studiile. Dacă toate aceste femei ar ocupa funcţii de conducere, ele ar genera plusvaloare anuală de 173 de miliarde de euro. În România, lucrurile nu sunt cu mult diferite. Femeile sunt întrebate dacă vor să aibă copii, astfel încât angajatorii iau adesea decizii profesionale inclusiv pe baza planurilor personale şi private ale femeilor, ceea ce este greşit. Şi avem multe de făcut în ceea ce priveşte oferirea de sprijin pentru femeile care vor să se întoarcă complet, în câmpul muncii, după concediul de maternitate, aşa cum avem multe de făcut şi pentru femeile care muncesc, dar care se ocupă şi de îngrijirea familiei. Indemnizaţia pentru mame, durata concediului de maternitate sunt doar câteva dintre politicile care pot fi implementate. Dar acolo unde avem mult de lucru este la restabilirea egalităţii de gen, în special în palierele de conducere, pentru că de acolo pleacă această discriminare sistematică la care sunt supuse femeile. Vă mulţumesc. Beatrice Tudor, deputat de Bucureşti.
Florin Iordache Da. Şi eu vă mulţumesc. Îl invit pe domnul Daniel Olteanu, Grupul PNL. Se pregăteşte domnul Claudiu Năsui, Grupul USR.
Daniel Olteanu Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Sunt nevoit să iau atitudine faţă de una dintre ultimele declaraţii ale domnului prim-ministru, Sorin Grindeanu, pe care îl citez: "Sunt multe lucruri care mă amuză, pe care le citesc. Am cerut la cabinet să îmi aducă în fiecare dimineaţă lucrurile care s-au întâmplat în Timişoara şi e normal să mă intereseze", a spus premierul. Iar dacă exprimarea sa e de înţeles, din perspectiva originii pe care o are, este inacceptabilă din punctul de vedere al poziţiei pe care o ocupă. Vă întreb, domnule prim-ministru, dacă poziţia dumneavoastră este una prin care să vă asumaţi deschis o discriminare la adresa celorlalte judeţe ale ţării? Înţeleg că lucrurile care se întâmplă în Timişoara vă amuză, cel puţin în parte. Ce ar trebui să facem noi, ca vasluieni, pentru a beneficia de aceeaşi atenţie din partea dumneavoastră, iar problemele judeţului cu cel mai mic PIB pe cap de locuitor să vă fie aduse la cunoştinţă, în acelaşi mod, în fiecare dimineaţă? Vă garantez că nu veţi mai fi amuzat. Poate că astfel nu aţi mai juca alba-neagra, de exemplu, cu realizarea variantei ocolitoare Bârlad, o investiţie al cărei regim îl modificaţi de la o lună la alta, o investiţie pentru a cărei execuţie nu aţi prevăzut fonduri în Legea bugetului de stat, dar presiunea locuitorilor, fără îndoială, v-a făcut acum să o scoateţi la licitaţie, în condiţiile în care majoritatea politică a respins inclusiv amendamentele cu privire la finanţarea ei. Cine să vă mai înţeleagă? Dacă ceea ce se întâmplă în Timişoara, domnule prim-ministru, vă amuză pe alocuri, vreau să vă spun că legătura judeţului Vaslui cu vestul ţării, pe DN 2F, se face pe un podeţ, pe o improvizaţie cu o bandă pe sens, asta în situaţia în care reuşeşti să ajungi cu autoturismul întreg acolo. Şi, credeţi-mă, vasluienii nu consideră deloc amuzantă această situaţie. Am sperat că un prim-ministru va înţelege că responsabilitatea sa este faţă de toţi locuitorii ţării, dar avem un premier care a decis că trebuie să primească în fiecare dimineaţă informaţiile din judeţul său. Timpul alocat acestor lecturi este achitat însă de toţi locuitorii, nu doar de cei din Timişoara, ci şi de cei din Vaslui, din Tulcea sau din Sălaj. Atrag atenţia, domnilor preşedinţi, Liviu Dragnea şi Călin Popescu-Tăriceanu, că noi, vasluienii, nu avem nevoie de un prim-ministru căruia funcţionarii îi fac în fiecare dimineaţă revista presei din judeţul natal, pe banii tuturor românilor, ci de un prim-ministru al întregii Românii. Reducerea decalajelor economice şi a discrepanţelor regionale se face cu un prim-ministru preocupat în aceeaşi măsură de problemele fiecărui judeţ. Vrem şi noi, vasluienii, 20 de minute, în fiecare dimineaţă, în agenda premierului, aşa cum acesta oferă cu generozitate unui singur judeţ, pe banii contribuabililor din toată ţara. Zero lei alocaţi judeţului Vaslui, în 2017, pentru execuţia unor proiecte de infrastructură, prin fişele de obiectiv ale Ministerului Transporturilor, arată însă că Vasluiul este, din păcate, unul dintre judeţele pentru care premierul a decis că nu-l interesează să primească, în fiecare dimineaţă, informaţiile cu ceea ce se întâmplă. Vă mulţumesc. Daniel Olteanu, deputat al PNL de Vaslui.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Domnul Claudiu Năsui, Grupul USR. Se pregăteşte doamna Andreea Cosma, PSD. Au depus scris...
Claudiu-Iulius-Gavril Năsui Mulţu...
Florin Iordache Numai puţin... Au depus scris Ioan Balan şi Claudiu Răcuci, de la PNL, şi Neaţă Eugen, de la PSD. Vă rog, domnule deputat.
Claudiu-Iulius-Gavril Năsui Mulţumesc, domnule preşedinte. În cele 5 luni de când sunt în Parlament, am învăţat câteva lucruri. Am învăţat că nu există o politică reală în ţara aceasta, nu există o cultură politică reală. Am învăţat că nu există nicio aşteptare ca legile să fie dezbătute cu adevărat în Parlament. Dar pentru asta ne-au angajat alegătorii, să dezbatem înspre perfecţionarea legilor! Am norocul să fiu într-una dintre comisiile în care are loc cea mai multă dezbatere reală din acest Parlament. Şi, până când şi la noi, tratăm, multe proiecte de lege, cu o superficialitate înfiorătoare. Modul în care ordinile de zi, amendamentele, proiectele, programele sunt făcute ne arată clar că nu se vrea cu adevărat să lucrăm în acest Parlament. Majoritatea introduce în discuţie ce are ea nevoie, din scurt, cu amendamente strecurate şi introduse la mitralieră. Haideţi să fim oneşti cu noi înşine. E banal de uşor să fii parlamentar investind sub 10 ore de muncă pe săptămână, să fim oneşti. Nimic nu ne forţează cu adevărat să muncim, în afară de etica personală. Şi foarte puţini dintre noi, din această sală, avem această etică a muncii. Obişnuinţa cu care se semnează prezenţe fictive aici e complet dezamăgitoare. Majoritatea sunteţi aici pentru că aţi fost ascultători şi ca o recompensă de la partid. Toate acestea trebuie însă să se schimbe. Vreau să fim buni colegi, care lucrează împreună la a perfecţiona legile cu care intrăm în contact, dar îmi este greu să găsesc colegi dispuşi să facă această muncă pe care alegătorii ne-au dat-o. Am învăţat că profesioniştii sunt aici foarte rari. Am învăţat că mulţi colegi votează ascultător, dar nu au pic de expertiză în domeniile pe care le reglementează. Am învăţat că procedurile sunt foarte flexibile, când e în interesul majorităţii, dar sunt aplicate foarte strict, când e vorba de opoziţie. Noi, de la USR, noii veniţi, avem foarte multe de învăţat. Într-o lume mai bună, am fi învăţat de la colegii noştri seniori. Am fi învăţat de la dumneavoastră. Însă ce am descoperit este că noi trebuie să tragem de colegii cu experienţă, de la celelalte partide, să vină să facă lucrurile pe care alegătorii le-au dat mandat să le facă: să vină să dezbată, să vină la muncă. Suntem trataţi însă ca inamici maliţioşi, când cerem să se dezbată pe argumente, când cerem să se respecte proceduri. Numirile politice, ştiţi bine, sunt la ordinea zilei. Şi astfel ajung tot felul de indivizi fără experienţă, stabiliţi de majoritate, adesea prin blat cu PNL-ul, în funcţii-cheie. În prezent, exceptaţi o serie largă de companii de stat, de la condiţiile de profesionalism impuse de OUG nr. 109, ca să puteţi să puneţi alţi candidaţi în fruntea acestor companii care sunt, aşa cum ştiţi bine, ultracăpuşate. Aţi invocat, demonstrând fie zero cultură economică, fie rea-credinţă, că rezultatele economice din primul trimestru ar avea legătură cu Programul de guvernare, care abia începe să aibă efecte în primul trimestru. Stimaţi colegi, nu aşa funcţionează economia. Şi este grav că parlamentari nu înţeleg asta. Efectele Programului de guvernare, centrat pe consum şi cheltuieli nesustenabile, se vor vedea, din păcate, în următorii ani. Aţi angajat 446 de milioane de euro pentru fermele de porci, împotriva procedurilor europene şi împotriva politicii agricole comune, pentru ferme nesustenabile economic, care vor continua să facă bani numai datorită acestor ajutoare pe care în mod generos le-aţi dat din banii românilor. Doriţi să impuneţi un impozit forfetar nou pe munca part-time, ca să acoperiţi aceste costuri, în loc să reduceţi costurile acestea. Demonizaţi şi atacaţi multinaţionalele şi angajaţii din privat, care sunt un motor esenţial pentru productivitatea din România, care duc pe spatele lor, prin taxe şi impozite, atât de multe din cheltuielile statului. Fac deci un apel la actualul Parlament. În loc să vedem cum putem să servim mai bine interesele baronilor de partid, haideţi să ne apucăm de muncă. Haideţi să analizăm cu atenţie, cu profesionalism şi temeinic proiectele de lege pe care le facem. Haideţi să lăsăm România în 2020 mai bună decât era în 2016. Pentru că acum suntem pe un trend care va lăsa următoarea generaţie datornică, în contul unor cheltuieli politice şi populiste pentru care acest Parlament şi-a dat girul. Mulţumesc.
Florin Iordache Doamna Andreea Cosma, PSD. Se pregăteşte doamna Florica Cherecheş, PNL.
Andreea Cosma Domnule preşedinte, Declaraţie politică intitulată: "Statele Unite ale Americii vor aloca mai multe fonduri pentru apărarea statelor membre ale NATO din estul Europei, fiind prevăzute şi investiţii în baze militare din România". Noua administraţie de la Washington a propus pentru 2018 o creştere de 1,35 miliarde de dolari a bugetului alocat pentru apărarea statelor din flancul estic al NATO, unde se încadrează România, Polonia, Bulgaria, Estonia, Letonia şi Lituania. Această informaţie a fost publicată într-un document oficial al Ministerului american al Apărării. Aşadar, cu toate că preşedintele Donald Trump a criticat statele europene membre ale NATO şi a declarat că "23 de state din cele 28 de ţări membre încă nu plătesc ceea ce ar trebui să plătească pentru apărarea europeană şi acest lucru nu este corect pentru cetăţenii şi plătitorii de taxe din Statele Unite", Pentagonul a solicitat mai multe fonduri pentru a susţine creşterea prezenţei trupelor americane în Europa, inclusiv prezenţa prin rotaţie a unei unităţi de luptă din cadrul unei brigăzi de blindate în statele baltice, printre care România, Polonia şi Bulgaria. Acest lucru arată că România a început să fie luată în seamă, nu doar ca participant în teatrele de operaţiuni, ci şi ca beneficiar al garanţiei de securitate prevăzută în art. 5 din Tratat. Vreau să transmit un mesaj tuturor aliaţilor României, atât în cadrul Parteneriatului Strategic cu Statele Unite ale Americii, cât şi ca ţară membră a NATO şi a Uniunii Europene. România este determinată să îşi respecte toate angajamentele făcute faţă de partenerii noştri. Personal am foarte mare încredere că Ministerul Apărării Naţionale are capacitatea de a-şi duce la bun sfârşit angajamentul. Datoria Parlamentului României este aceea de a se asigura ca parteneriatul amplu dintre NATO şi Uniunea Europeană să se extindă şi asupra ţării noastre, pentru a asigura securitatea graniţelor Europei. Cu luciditate şi responsabilitate, instituţiile şi organismele autohtone trebuie să facă o evaluare corectă a pericolelor într-o evoluţie continuă: de la ameninţările teroriste, proliferarea armelor de distrugere în masă, în regiune, criminalitatea organizată, până la cibersecuritate şi riscuri sociale. Îmi exprim astfel convingerea că ţara noastră este astăzi mai sigură şi mai protejată în faţa pericolelor militare, atât timp cât avem o prezenţă militară americană permanentă la Baza Kogălniceanu, dar şi Scutul antirachetă de la Deveselu. Sunt la curent cu situaţia resurselor financiare de care a dispus Armata Română în ultimii ani. Ştiu că banii au fost de fiecare dată insuficienţi. Cu toate acestea, Armata Română a reuşit să păstreze un ritm de evoluţie similar celor din alte forţe aliate, iar acest lucru trebuie apreciat public în societatea românească. Datorită acestor fonduri, Armata Română şi-a menţinut şi şi-a consolidat poziţia de instituţie fundamentală a statului român şi are un rol important în cadrul structurii Nord-Atlantice. Mă refer în special la militarii români prezenţi în diverse teatre de operaţiuni. Am auzit de la aliaţii noştri numai cuvinte de laudă faţă de armata română. În timpul campaniei electorale, programul pe care l-a prezentat Partidul Social Democrat, cetăţenilor români, nu s-a limitat doar la aspectele care ţin de bunăstarea fiecăruia, de nivelul veniturilor, de crearea de locuri de muncă. Am avut şi o componentă de securitate naţională, în care ne-am asumat ferm că vom aloca 2% din produsul intern brut pentru apărare, aşa cum s-a angajat România în faţa partenerilor săi. Legea bugetului de stat, aprobată de Guvern şi promulgată de preşedinte, este dovada că România îşi respectă promisiunile şi este un aliat pe care te poţi baza. Vă mulţumesc. Andreea Cosma, PSD, Prahova.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. În continuare, o invit pe doamna Florica Cherecheş, PNL. Se pregăteşte domnul Emanuel Ungureanu, USR.
Florica Cherecheş Vă mulţumesc. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ce vrei să te faci când vei fi mare?" Aceasta e întrebarea care ne-a însoţit copilăria, şi devine din ce în ce mai serioasă, pe măsură ce trec anii de şcoală. E întrebarea pe care şi-o pun, zilele acestea, toţi absolvenţii care îşi caută un loc de muncă, în funcţie de cunoştinţele acumulate pe parcurs. Din păcate, sistemul educativ rigid, bazat mai mult pe teorie decât pe practică, tendinţa părinţilor de a impune copiilor lor o anumită profesie, fără a ţine cont de dorinţele sau de aptitudinile acestora, şi lipsa consilierii în ceea ce priveşte alegerea carierei îi conduc pe mulţi pe un drum care nu le asigură accesul pe piaţa muncii, aflată într-o permanentă schimbare. Deciziile greşite de politică educaţională, cum a fost cea de desfiinţare a şcolilor profesionale, au efecte grave pe termen lung, eliminând alternative de formare profesională, în concordanţă cu aptitudinile unora şi cu cerinţele pieţei muncii. Am înţeles, dintr-o declaraţie recentă a domnului ministru Pavel Năstase, că doreşte să aducă la un loc şi să convingă toţi factorii care pot influenţa într-un mod pozitiv dezvoltarea învăţământului profesional şi tehnic. Şi spunea domnul ministru, citez: "Cred că trebuie să facem ceva foarte important... să educăm şi părinţii". Salut o astfel de declaraţie şi abordare mobilizatoare, dar ştim, stimaţi colegi, că fără acţiune, vorbele rămân goale. În toate ţările în care sistemul educaţional e performant, rata şomajului în rândul tinerilor e scăzută, şi asta pentru că fiecare copil e îndrumat, încă din primii ani de şcoală, de persoane competente, spre domeniul care îl reprezintă şi unde ar putea face performanţă. Printr-un amendament la Legea bugetului de stat, am solicitat mărirea numărului de profesori consilieri pentru orientarea şcolară şi profesională, dar a fost respins. Mai apoi, în răspunsul la o interpelare adresată domnului ministru, pe aceeaşi temă şi anume, mărirea numărului de posturi, în vederea angajării de personal care să realizeze orientarea în carieră şi să consilieze şi părinţii, pentru a lua cele mai potrivite decizii pentru viitorul profesional al copiilor lor, mi s-a explicat că inspectoratele şcolare trebuie să se încadreze în numărul de posturi aprobat şi în bugetul alocat. Trist este că răspunsul nu menţionează nimic despre o eventuală suplimentare la o rectificare de buget, deşi apreciază interesul meu şi menţionează avantajele orientării şcolare în planificarea carierei. Având în vedere cele menţionate, doresc să-mi manifest îngrijorarea că foarte multe astfel de declaraţii vor rămâne doar la acest nivel. Nu ne putem permite să continuăm astfel când vorbim de educaţia copiilor noştri, dar să afirmăm în acelaşi timp că educaţia este prioritate naţională. Îi cer deci, cu tot respectul, domnului ministru, să-şi reconsidere poziţia şi să aibă curajul de a face ce trebuie pentru a oferi copiilor noştri orientarea în carieră, de care au nevoie pentru a-şi asigura accesul spre domeniul profesional în care ar putea atinge excelenţa, pentru care au abilităţi înnăscute, care trebuie identificate şi dezvoltate. Vă mulţumesc. Florica Cherecheş, deputat al PNL de Bihor.
Florin Iordache Da. Domnul Ungureanu? Vă rog. Se pregăteşte domnul Balint, de la PMP.
Emanuel-Dumitru Ungureanu Domnule preşedinte, mulţumesc frumos. Interpelarea mea se adresează ministrului sănătăţii, domnul Bodog, şi vine în urma unui dialog halucinant, la care am asistat, nu în Comisia pentru sănătate, poate cum ar fi fost firesc, sau la o masă rotundă, cu uşile închise, la minister, în care să găsim soluţii împreună, deputaţi, dar mai ales oameni din conducerea Guvernului, pentru ca 3.000 de ambulanţe să ajungă la noi. Îmi amintesc cu durere că acum câteva săptămâni, de la aceeaşi tribună, am relatat o întâmplare extrem de dură. Un tânăr din Cluj aştepta, acum câteva săptămâni, ambulanţa, care a venit după două ore şi jumătate. Este absolut dezolant să vă spun că aceeaşi situaţie s-a repetat într-un caz şi mai grav. Acum câteva luni, am stat împreună cu un domn care îşi aştepta fratele cu infarct, la Unitatea de Primiri Urgenţe din Cluj, care nu avea un angiograf funcţional, şi fiind dus acolo cu ambulanţa, a aşteptat mai bine de două ore să vină o altă ambulanţă, care să-l ducă la Institutul Inimii. Nu s-a întâmplat acest lucru. Şi aceeaşi ambulanţă care l-a adus în Urgenţă, pentru că nu au existat altele, a trebuit să facă acelaşi serviciu. Omul a scăpat cu viaţă, spuneau medicii de la Institutul Inimii, pentru că a avut zile. Este inadmisibil să asistăm la un conflict între domnul Arafat şi domnul Bodog în direct, la o emisiune TV, pe o temă atât de sensibilă. Pe români nu-i interesează cine cumpără acele ambulanţe, ele trebuie să existe. Am sprijinit o campanie umanitară în Cluj, acum un an şi jumătate, pentru achiziţionarea unei ambulanţe. Este absolut inadmisibil să pretindem că vom aduce ambulanţe în fiecare comună, în condiţiile în care nu avem ambulanţe în marile oraşe. Am avut o discuţie cu domnul Simu de la Ambulanţa din Cluj şi mi-a spus că problema nu este doar achiziţia de ambulanţe, ci sunt foarte multe servicii de ambulanţă care nu au personal suficient. Ce se întâmplă cu acele posturi, domnule ministru? În altă ordine de idei, dar în aceeaşi ordine de idei, aţi dat un ordin prin care, împreună cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, aţi făcut un control la Institutul de Urologie şi Transplant Renal din Cluj. Această comisie mixtă a avut în componenţă pe următorii: Marian Mateescu - corp control, Florentina Iacobi - corp control, Sanda-Cristina Grăjdeanu, Direcţia Generală de Monitorizare de Control şi Antifraudă CNAS, Cecilia Ene - corp control, Cezar Radu, Andreea Safta şi Emilia-Iulia Popovici. Din informaţiile pe care le deţin, domnule ministru, aceste persoane au fost cazate, în condiţii ciudate, cu sprijinul managerului Spitalului Judeţean din Cluj, Petru Şuşcă, la un hotel de 5 stele. Aş vrea să ştiu dacă acest control a fost influenţat de persoane interesate ca la această instituţie, numită Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal, să nu se afle adevărul legat de marile fraude care s-au produs timp de 10 ani la acest institut şi dacă acest control a fost influenţat printr-o formă mascată de mită, aceşti funcţionari publici fiind cazaţi la un hotel de 5 stele din Cluj. Vreau să ştiu ce implicare a avut managerul Şuşcă şi dacă dumneavoastră aţi avut informaţii în acest caz. Acesta este motivul pentru care aţi atacat O.U.G. nr. 79, în primele săptămâni din acest mandat. Este timpul ca România să pună, în fruntea ei, miniştri responsabili, care nu se ceartă pentru ambulanţele care ne-ar salva viaţa, la televizor, ci care luptă în linişte pentru siguranţa noastră. Vă mulţumesc
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Vă rog, stimaţi colegi, să vă încadraţi totuşi în cele 3 minute. Domnul Balint. Domnul Balint, PMP. Se pregăteşte Andrei Nicolae, PSD. Stimaţi colegi, vă rog să vă încadraţi în cele 3 minute, pentru că mai sunt foarte mulţi colegi care trebuie să ia cuvântul.
Liviu-Ioan Balint Mulţumesc, domnule preşedinte. "Salariile din sistemul public nu trebuie scăzute!". Sunt un adversar al susţinerii ajutorului social pentru persoane apte de muncă. Legea privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice a ajuns în dezbatere, în Camera Deputaţilor. În acest sens, voi susţine propunerile susţinute de următoarele organizaţii sindicale: Federaţia Naţională Sindicală "Ambulanţa", Sindicatul "Sanitas", Sindicatul care reprezintă ANSVSA - Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor -, precum şi propunerile reprezentanţilor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului. Am convingerea fermă că veniturile nu trebuie afectate prin această lege. Îmi doresc ca toate veniturile, fie că vorbim de salariaţii din sistemul de sănătate, educaţie, apărare, ordine publică sau ale celorlalte categorii din sistemul bugetar, să nu fie afectate de scăderi, prin noua Lege a salarizării. În cel mai rău caz, dacă nu o să beneficieze de o creştere, veniturile să rămână la stadiul actual. Dar vin şi cu rugămintea ca toţi cei care lucrăm în sectorul public să fim mai responsabili şi mai devotaţi muncii noastre. Susţin ca toţi angajaţii din sectorul privat să beneficieze de un venit care să le asigure un trai decent. Nu încurajez nemunca. Sunt un adversar al susţinerii ajutorului social pentru persoane apte de muncă. Prin urmare, vă rog, doamnelor şi domnilor colegi, să abordăm cu cea mai mare seriozitate această lege. Trebuie să le demonstrăm românilor adevărul acestui deziderat. Fapte, nu vorbe! Al dumneavoastră, deputat Liviu-Ioan Balint. Mulţumesc.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Andrei Nicolae, PSD. Se pregăteşte Nicolae Neagu, PNL.
Andrei Nicolae Mulţumesc, domnule preşedinte. Voi prezenta declaraţia politică cu titlul "Patrimoniul cultural imaterial, pilon al identităţii naţionale". Stimate colege, Stimaţi colegi, În zilele de 22 şi 23 mai s-au desfăşurat la Biroul Consiliului Europei de la Paris lucrările Comisiei pentru cultură, ştiinţă, educaţie şi media a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. În prima sesiune, pe lista discuţiilor s-a aflat buna guvernanţă în fotbal, dar şi în sport, în general, la nivel european şi internaţional. La acest punct au fost audiaţi reprezentanţi ai FIFA, UEFA şi ai ligilor europene de fotbal profesionist. Pe aceeaşi ordine de zi a fost cuprins şi raportul asupra măsurilor necesare protecţiei şi promovării limbilor regionale sau minoritare în Europa. Cea de-a doua zi a lucrărilor comisiei a debutat cu prezentarea de către viceprimarul oraşului Köln, Andreas Wolter, a bunelor practici de integrare culturală a emigranţilor în oraşul său. În continuare, au fost dezbătute rapoarte ale Interpol, referitoare la distrugerile Patrimoniului cultural universal, provocate de către jihadişti în teritoriile controlate de ISIS, şi utilizarea obiectelor de artă furate sau contrafăcute pentru finanţarea acţiunilor lor. Finalul ordinii de zi a cuprins două rapoarte de interes deosebit şi pentru ţara noastră: utilizarea metodelor educaţionale pentru tineri, în vederea promovării atitudinii de respingere a practicilor asociate corupţiei şi salvarea şi valorificarea Patrimoniului cultural imaterial din Europa. Pe acest ultim subiect, ca exemplu de bune practici a fost prezentat cazul Croaţiei, care are deja 15 elemente înscrise pe lista UNESCO a Patrimoniului cultural imaterial protejat. Spre deosebire de Croaţia, ţară intrată în Uniunea Europeană în 2013 şi care nu mai devreme de anii '90 a trecut printr-un sângeros conflict armat, România are doar şase elemente înscrise pe lista UNESCO a Patrimoniului cultural imaterial protejat. Printre acestea se află: "Doina", dansul ritual al "Căluşului", "Colindatul în ceată bărbătească", meşteşugul olăritului ceramicii de Horezu, tehnica tradiţională a ţesutului covoarelor şi dansul "Feciorescul de Ticuş". Personal cred că această listă poate fi îmbogăţită extrem de uşor, având în vedere imensitatea tezaurului de tradiţii, obiceiuri, meşteşuguri, producţii orale, mituri, modalităţi specifice de a practica o anumită îndeletnicire, particularităţi culturale proprii ale anumitor regiuni geografice şi numeroasele etnii care se regăsesc pe teritoriul ţării noastre. Conservarea cât mai multor elemente culturale materiale, dar mai ales imateriale, care ne definesc şi ne dau unicitate între civilizaţiile lumii, este absolut necesară. Un popor cu o existenţă milenară trebuie să dea dovadă de viziune şi să facă toate eforturile necesare să iasă din cotidian, pentru a putea asigura generaţiilor sale viitoare imaginea corectă, clară şi incontestabilă a identităţii sale. Vă mulţumesc. Andrei Nicolae, deputat Circumscripţia nr. 31 Vălenii de Munte, Prahova.
Florin Iordache Vă mulţumesc. Domnul Neagu, PNL. Se pregăteşte doamna Oana Bîzgan, de la USR. Vă rog, domnule deputat.
Nicolae Neagu Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi este cu referire la Hidrocentrala CHE Racoviţa, judeţul Sibiu. De patru ani de zile Oltul curge degeaba pe sub Centrala hidroelectrică de la Racoviţa, a cărui panglică de inaugurare a fost tăiată de fostul premier Victor Ponta, în decembrie 2013. Hidrocentrala care a costat 162,7 milioane de euro, cu o putere instalată de 31,5 megawaţi, produsă de două agregate de putere egală, se află de mai bine de 3 ani în probe tehnologice, în principal din cauza a două poduri CFR aflate la 3 km în aval, care ar fi trebuit înlocuite cu unul sau două poduri noi, dar care se pare că nu intră în preocuparea Ministerului Transporturilor. Cele două poduri, situate la câteva zeci de metri unul faţă de celălalt, servesc rutei Sibiu - Braşov, respectiv rutei Sibiu - Râmnicu Vâlcea şi sunt pe aşa-zisul "canal de fugă" al centralei care pentru a funcţiona la capacitatea proiectată trebuie să aibă o adâncime de 12 metri. În acest moment, canalul de fugă are doar 8 metri adâncime şi nu mai poate fi adâncit, deoarece excavarea a încă 4 metri ar pune în pericol stabilitatea celor două poduri, date în funcţiune în 1897, respectiv 1917, având de mult timp perioada de exploatare depăşită. Timp de 28 de ani reprezentanţii Hidroelectrica au discutat cu cei de la Ministerul Transporturilor pentru a fi respectate condiţiile prevăzute în Decretul Consiliului de Stat nr. 24/1989, prin care a fost asigurată investiţia la această hidrocentrală. Deşi actele aprobate la acea dată indicau sarcini ministerului de resort, în speţă Ministerul Transporturilor, pentru lucrări de drumuri, poduri sau căi ferate, decretul nefiind niciodată abrogat, Ministerul Transporturilor nu a prins investiţia în planul său. În plus, se pare că sunt probleme şi cu lacul de acumulare prevăzut pe 576 de hectare necesare hidrocentralei, din care 54 de hectare aflate în proces normativ de expropriere se află la Cabinetul Guvernului Grindeanu. Ţinând cont că Hidrocentrala Racoviţa reprezintă un obiectiv strategic important pentru resursa energetică naţională, Cabinetul Guvernului Grindeanu trebuie să acţioneze efectuând o analiză amănunţită a problemei, iar mai apoi Guvernul trebuie să îşi asume un termen de finalizare al investiţiei. Deputat al PNL de Sibiu, Nicolae Neagu.
Florin Iordache O invit pe doamna Oana Bîzgan. Se pregăteşte doamna Camelia Gavrilă, de la PSD.
Oana-Mioara Bîzgan-Gayral Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, Pe 28 mai am marcat Ziua internaţională de acţiune pentru sănătatea femeilor. Vă amintesc art. 34 din Constituţia României, alineatul (1): "Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat". Alineatul (2): "Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei, a sănătăţii pacienţilor". România ocupă primul loc din Europa în ceea ce priveşte mortalitatea cauzată de cancerul de col uterin, de 6,3 ori mai mult decât media ţărilor Uniunii Europene. Sunt circa 9,5 milioane de femei cu vârsta de peste 15 ani în România care se află sub risc de cancer de col uterin. Acesta este şi cel mai frecvent tip de cancer în rândul femeilor din ţara noastră. În jur de 3.500 de femei se îmbolnăvesc în fiecare an, iar dintre acestea mult peste jumătate, circa 2.000, mor. 2.000 de vieţi care ar putea fi salvate! 2.000 de familii îndoliate! Mulţi copii fără mame! Mai mult, supravieţuitoarele trec, de cele mai multe ori, printr-o intervenţie chirurgicală radicală, în urma căreia calitatea vieţii lor scade considerabil, iar trauma psihică asociată este şi ea extrem de importantă, atât pentru femeile care suferă o histerectomie, cât şi pentru soţul şi toată familia pacientei. Toate acestea pentru că statul român, prin toate instituţiile sale, nu face tot ce este obligat constituţional să facă, pentru binele cetăţenilor şi cetăţenelor sale. Cancerul de col uterin poate fi prevenit prin controale periodice. Diagnosticat în stadii incipiente, el poate fi tratat şi vindecat. În ciuda acestor chestiuni cunoscute, a durat nedrept de mult până când statul român a ajuns să deconteze testul citologic Babeş-Papanicolau. În România, din cauza incidenţei crescute a cancerului de col, recomandările sunt ca testul PAP să se efectueze în fiecare an. Cu toate acestea, fondurile alocate acestui program nu sunt nici pe departe suficiente, pentru că toate celelalte investigaţii medicale nu sunt gratuite. În plus, în oraşele mici, în mediul rural, fie nu există deloc medici specialişti, fie nu există suficienţi. Cancerul de col uterin nu are vârstă, iar medicii observă îmbolnăviri la paciente din ce în ce mai tinere, însă doar în oraşele mari şi în centre medicale private acestea au o alternativă la tratament, la viaţă. Am asistat cu mâhnire la promovarea unor iniţiative legislative care să încurajeze natalitatea în mod populist, când o preocupare autentică pentru natalitate s-ar traduce în primul rând printr-o investiţie reală în sănătatea femeilor. Cancerul de col uterin este asociat de multe ori cu cancerul de sân - a doua cauză de deces a femeilor din România. O prioritate ar trebui să fie şi asigurarea de psihoterapie pentru supravieţuitoarele acestei boli, pentru familiile lor. Inutil să vă spun ceea ce ştiţi deja: deşi sunt decontate, conform legii, nu sunt bani în sistem suficienţi. Permiteţi-mi să vă amintesc că o componentă esenţială în prevenţie este educaţia. Suntem în anul 2017 şi inclusiv în Parlamentul României ne ferim să facem ceea ce este clar necesar şi în interesul populaţiei, ba chiar încercăm să interzicem cu orice preţ educaţia pentru sănătatea sexuală, deşi conform Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţile publice locale, precum şi orice alte instituţii publice sau private cu atribuţii în domeniul sănătăţii sunt obligate să adopte, în condiţiile legii, toate măsurile necesare pentru derularea sistematică în unităţile şcolare de programe de educaţie pentru viaţă. La începutul acestui an, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei a pus în consultare publică proiectele de programe şcolare pentru gimnaziu, iar acestea nici unele nu includ menţiuni despre egalitatea de gen, drepturile femeilor, stereotipuri de gen, discriminare, educaţie sexuală sau drepturi reproductive. Ce mai aşteptăm? Cât mai aşteptăm? Hai să facem noi! Acum! Hai să salvăm vieţi! Hai să nu mai lăsăm familii îndoliate! Hai să ne însănătoşim cu toţii! Mulţumesc. Oana Bîzgan, deputat USR, Circumscripţia nr. 42 Bucureşti.
Florin Iordache Mulţumesc. Doamna Camelia Gavrilă. Se pregăteşte Daniel Gheorghe de la PNL. Am rugămintea să vă încadraţi în trei minute, pentru că mai sunt câţiva vorbitori.
Camelia Gavrilă Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, Declaraţia mea de astăzi se referă la "Problema tinerilor şi accesul pe piaţa muncii. Analize de context, dificultăţi şi soluţii". Materialul este mai complex, va fi depus pentru lectură. E o semnalare a problemei tinerilor care sunt în acelaşi timp resursă semnificativă, pentru că generaţia tânără este viitorul oricărei naţii şi nu este doar un adevăr axiomatic, dar trebuie să fie şi un argument pentru politicile educaţionale şi de inserţie profesională. Pe de altă parte, tinerii sunt o problemă, întrucât au nevoie de consiliere, au nevoie de sprijin şi de acces la locuri de muncă adecvate. Pe plan internaţional preocupările sunt de mult conturate, mergând de la Cartea Albă a Tineretului European, de la programele Comisiei Europene, de la insistenţa asupra ideii de cetăţenie activă, care înseamnă şi cetăţeni implicaţi, dar şi de integrare socio-profesională a tinerilor în spaţiul european. România, deşi înregistrează foarte multe progrese în domeniul economic - deşi la acest moment rata de creştere este semnificativă -, pe de altă parte sunt încă multe lucruri de făcut pentru inserţia tinerilor, pentru tranziţia de la şcoală la viaţa socială şi la viaţa profesională. Cauzele menţionate ţin şi de discrepanţa dintre programele educaţionale, planurile de învăţământ şi cerinţele de pe piaţa muncii, deci o neadecvare a sistemului educaţional, lipsa consilierii, gradul de sărăcie, cheltuielile legate de şcolarizare, subfinanţarea sistemului educaţional. Aş semnala ca element extrem de important că încă vorbim de abandon şcolar destul de mare, spre 18% la nivelul ţării, mai mare decât media europeană, de o rată pe evoluţie negativă a tinerilor NEET ( not in education , employment or training ), deci care nu sunt nici în sistem educaţional, nici în sistem de formare, nici pe piaţa muncii, şi rata şomajului, dacă este relativ mică la nivel mediu, 4,55%, pe segmentul de vârstă 25-35 de ani ajunge spre 21-24%. În aceste condiţii, demersurile Programului nostru de guvernare sunt semnificative, există un capitol special pe care l-am sintetizat pentru atenţionarea asupra măsurilor care trebuie monitorizate şi luate cu multă consecvenţă, legate şi de învăţământul dual, şi de facilităţi acordate angajatorilor, şi de garanţia pentru tineret cu acele facilităţi acordate pentru ucenicia la locul de muncă şi pentru stagiile de formare şi de pregătire ale absolvenţilor de învăţământ superior, planurile de şcolarizare şi schimbările educaţionale sunt importante şi pot rezolva o parte din probleme, revitalizarea învăţământului postliceal este o altă soluţie care trebuie să se afle în atenţia guvernanţilor şi, de asemenea, apreciez şi posibilităţile acestui Program "Start-Up Nation", care deşi nu se referă doar la segmentul vârstei tinere, înseamnă o dezvoltare a spiritului antreprenorial al tinerilor, înseamnă stimularea spiritului inventiv şi novator al tinerilor, al absolvenţilor. În concluzie, demersurile întreprinse de Programul de guvernare şi de etapele parcurse până la acest moment sunt importante, dar se impune consecvenţă, se impune continuitate, atenţie lucidă şi obiectivă la această speţă delicată şi complexă, diversificare, monitorizare şi reglare pe traseu, pentru că este păcat ca, pe de o parte, obiectivele şi strategiile bine conturate să nu se regăsească şi în translarea lor în practică, aşa cum ne dorim, pentru nişte tineri care să-şi găsească împlinirea profesională personală, umană, în servicii bine plătite şi care să fie în corelaţie cu pregătirea lor. Deputat al PSD de Iaşi, Camela Gavrilă. Vă mulţumesc.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Andrei Gheorghe, PNL. Se pregăteşte domnul Dumitru Lupescu, USR.
Andrei Daniel Gheorghe Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi vizează influenţa politicii Turciei în realităţile sociale interne din România. Ieri am comemorat o zi tragică pentru creştinătate - 564 de ani de la 29 mai 1453, data la care Imperiul Roman de Răsărit, Constantinopolul, s-a prăbuşit în mâinile turcilor, fapt care a dus la o tragedie a creştinilor din Europa de sud-est şi din Balcani şi la o epocă întunecată pentru istoria acestei părţi de Europă. În acest context, vedem cum actuala putere de la Ankara practică o serie... şi dă la export o serie de politici de tip autoritarist, puse în numele a ceea ce se numeşte neotomanismul, o practică pe care ei o cultivă prin mijloace de ceea ce s-ar numi "soft power" şi prin care încearcă să extindă puterea Turciei în Europa, inclusiv în spaţii care n-au aparţinut Imperiului Otoman, aşa cum este spaţiul românesc. Unul din argumentele pe care ei le folosesc în acest sistem de politică îl reprezintă argumentul cultural şi de aceea turcii, această putere de la Ankara mai precis - că nu ne referim la o naţiune întreagă - se foloseşte de religie. Iată, vedem proiectul moscheii pe care statul turc încearcă s-o construiască la Bucureşti. Acest proiect, care este controversat nu doar pentru partea română, ci şi pentru reprezentanţii cultului musulman din România, care sunt foarte integraţi şi sunt cetăţeni loiali României, nu este neapărat un proiect religios, cât este un proiect geopolitic, un proiect prin care Recep Tayyip Erdoğan încearcă să creeze un capăt de pod aici, la Bucureşti, şi să extindă influenţa Turciei într-un context de limitare a drepturilor şi libertăţilor democratice în statul turc, către Europa de sud-est şi mai departe către Europa centrală. Am văzut proiectul făcut de Departamentul pentru culte de la Ankara şi - trebuie să o spun sincer - mi se pare mai curând decât un proiect care ţine de ceea ce înseamnă elementul de cult religios, un proiect cvasimilitar. Am văzut cum acea mare moschee pe care turcii doresc s-o construiască la Bucureşti prevede o mare sală de antrenament sportiv, prevede spaţii largi de cazare şi totodată o serie de săli de întâlnire şi de dezbatere despre care noi nu cunoaştem niciun fel de detalii la acest moment. Ca atare, eu cred că acest proiect trebuie judecat din perspectiva a ceea ce înseamnă extinderea unei influenţe pe cale neotomanistă, ideologia de stat a noii Turcii către România...
Florin Iordache Vă rog să concluzionaţi, domnule coleg!
Andrei Daniel Gheorghe ...şi sunt de părere că, din contră, poate prilejui creşterea ameninţării la adresa securităţii naţionale şi trebuie să reprezinte o atenţie sporită pentru autorităţile statului român, în perspectivă. Vă mulţumesc.
Florin Iordache Mulţumesc. Domnul Dumitru Lupescu. Se pregăteşte Tudor Ciuhodaru, PSD.
Dumitru Lupescu Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de azi: "Legea salarizării unitare". Stimaţi colegi parlamentari, Stimaţi guvernanţi, Senatul României a aprobat la data de 23 mai proiectul noii Legi a salarizării unitare. Conform acestui proiect, suntem în faţa unui eveniment care va schimba iremediabil societatea românească şi va arunca la lada de gunoi a istoriei tradiţia militară românească şi Armata Română, valori de care sunt legate momentele importante ale statului modern, de la Alexandru Ioan Cuza şi până astăzi. Câteva argumente de netăgăduit că aşa se va întâmpla. Războiul modern pentru care ne pregătim este unul profund tehnologizat, care solicită aptitudini şi deprinderi deosebite din partea luptătorilor. Să pui un soldat care întrebuinţează la exerciţii şi antrenamente, dar şi în acţiuni de luptă, tehnica sofisticată de milioane de dolari, pe aceeaşi treaptă cu un muncitor necalificat, este un adevărat dezastru naţional. Armata Română a fost privată ani de-a rândul de tehnica modernă, iar acum, când începem să îi dotăm şi cu altceva decât second-hand, atentăm la moralul ostaşului, punându-l pe o treaptă salarială neonorantă şi umilitoare. Aşa ceva nu poate fi nici acceptat şi nici tolerat, iar lucrurile se impun a fi îndreptate aici, în Parlamentul României, o dată pentru totdeauna. O decizie adoptată în defavoarea personalului din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională va afecta şi zeci de mii de pensionari militari care, ca şi urmaşii lor, şi-au servit ţara, lovind iremediabil în baza motivaţională a actualilor şi viitorilor militari activi. În aceste condiţii, vă solicit colegial să avem grijă de militarii ţării. Camera Deputaţilor nu poate fi părtaşă la noncombatul politic prin care ţara este lăsată fără apărare! Punctul 2. Specialiştii în domeniul informatic, care activează în instanţe şi parchete, nu se mai regăsesc în prevederile legii la familia ocupaţională "Justiţie". Ca urmare, specialiştii IT din sistemul judiciar - Ministerul Justiţiei, CSM, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public, instanţe şi parchete - aproximativ 500 de persoane - vor fi salarizaţi conform unei grile externe familiei ocupaţionale "Justiţie", rezultând salarii chiar şi de trei ori mai mici decât cele aflate în plată. Aprobarea în această formă va crea nemulţumiri în rândul personalului IT, având ca principal efect migrarea personalului de înaltă calificare profesională atras în ultimii ani spre zonele private plătite corespunzător. Concluzionând, în cadrul proiectului noii Legi de salarizare, sunt eludate criteriile de stabilire a salariilor din justiţie: locul şi rolul justiţiei, echilibrul puterilor în stat şi importanţa socială a muncii. Analizând anexa şi legea la familia ocupaţională "Învăţământ", am constatat o serie de neajunsuri: încălcarea Programului de guvernare aprobat de Parlamentul României, în condiţiile în care acesta prevede o creştere a salariilor cu 20%, începând cu data de 1 iulie 2017 şi cu 30% de la data de 1 ianuarie 2018, iar în proiectul Legii-cadru se propune ca prima tranşă să fie în procent de 50%,...
Florin Iordache Vă rog să concluzionaţi!
Dumitru Lupescu Imediat! ...acordat cu începere de la 1 ianuarie 2018. Ne exprimăm speranţa, stimaţi colegi, că dacă propunerile se vor regăsi în varianta Legii salarizării unitare, aceasta va fi o contribuţie însemnată a dumneavoastră la restabilirea încrederii în Parlament. Deputat Lupescu Dumitru, Circumscripţia electorală nr. 16 Dâmboviţa. Vă mulţumesc.
Florin Iordache Mulţumesc. Domnul Tudor Ciuhodaru. Se pregăteşte doamna Valeria Schelean, PNL.
Tudor Ciuhodaru Mulţumesc, domnule preşedinte. Vă propun un nou proiect - "Mama-tel. Un telefon pentru mămici". Orice urgenţă privind copiii ar putea fi sesizată la telefonul mamei, tip ,,112 mama-tel". Este numele unei linii telefonice gratuite ce ar putea funcţiona la nivel naţional. Un telefon la care orice mamă va putea cere sfaturi medicale şi ajutor şi în miez de noapte de la pediatri şi psihologi. Şi nu numai. Voi depune acest proiect de lege şi vă voi invita să-l susţineţi pentru că, ştiţi foarte bine, un sfat adecvat într-un moment critic poate face diferenţa între viaţă şi moarte. Sunt multe situaţii în care părinţii nu ştiu nici ce trebuie să facă şi nici cui să se adreseze. Mulţi părinţi nu au cui să ceară un sfat când apar diverse probleme privind copilul, iar în lipsa unei astfel de linii telefonice multe mame cer sfaturi sau le aplică pe cele aflate de la mulţi neavizaţi. Unele temporizează consultaţia, iar altele aplică leacuri băbeşti şi, fără să vrea, pot agrava boala copilului. În România se pierd zilnic cinci copii cu vârsta sub un an. Jumătate din ei au sub o lună şi provin din familii cu educaţie pentru sănătate deficitară. Concret, proiectul meu prevede că 24 de ore din 24, 7 zile din 7, orice mămică poate suna gratuit la acest număr pentru orice informaţie. La celălalt capăt, o echipă formată din pediatri, psihologi, obstetricieni şi jurişti va oferi gratuit, de fiecare dată, un sfat avizat şi asistenţă pentru orice problemă cu care se confruntă. Prin ,,Mama-tel" se vor oferi toate informaţiile necesare privind copiii, se vor reduce timpii de intervenţie şi se vor putea evita situaţiile tragice care s-au înmulţit în ultima perioadă. Reţineţi! Este un telefon gratuit, accesibil oricui, cu o echipă interdisciplinară şi, prin acest proiect de lege, putem salva vieţi. Vă invit să-l susţineţi!
Florin Iordache Doamna Schelean, vă rog frumos. Se pregăteşte domnul Ştefan Muşoiu, PSD.
Valeria-Diana Schelean-Şomfelean Mulţumesc, domnule preşedinte. Fiindcă săptămâna aceasta vom sărbători Ziua Copilului, ziua de 1 iunie, declaraţia mea politică de astăzi are în vedere această zi a copiilor şi drepturile lor. N-am să vorbesc astăzi despre statisticile privind abandonul şcolar, despre violenţa asupra copiilor, despre lipsa locurilor în creşe sau grădiniţe, despre sistemul de educaţie sau sănătate, despre orfani sau despre copiii rămaşi în ţară după ce părinţii lor au plecat la muncă în străinătate. Dramele sunt multe, iar cifrele sunt alarmante. Nu vreau să vorbesc nici despre faptul că nu avem alocări bugetare corespunzătoare în vederea implementării integrale a strategiei naţionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului sau despre faptul că într-o proporţie covârşitoare instanţele de tutelă şi familie nu au fost încă înfiinţate la nivelul întregii ţări, precum nici despre faptul că nu există încă o instituţie independentă care să vegheze la respectarea drepturilor copilului, Avocatul Copilului. Statul are datorii mari faţă de aceşti copii! Cei care conduc astăzi destinele ţării trebuie să găsească soluţii economice reale, viabile, de perspectivă, pentru ca părinţii şi bunicii să ducă un trai decent, să le poată oferi copiilor lor o educaţie şi o viaţă care să însemne un viitor mai bun. Dincolo de aceste politici pe care statul ar trebui să le implementeze pentru susţinerea copiilor, important este ca noi, părinţi, bunici, unchi, mătuşi, naşi, să petrecem cât mai mult timp împreună cu copiii noştri. Anul acesta, pentru prima dată, ziua de 1 iunie - Ziua Copilului va fi o zi liberă prin lege, o zi pe care o putem petrece alături de copiii noştri. Anul trecut, când am adoptat acest proiect de lege, nu ne-am gândit că mai facem încă o zi liberă pentru români, ci că este o zi pe care părinţii şi copiii o pot petrece în mod activ împreună. În prezent, românii petrec foarte mult timp la serviciu şi au foarte puţine zile pe care le pot dedica exclusiv copiilor. Având în vedere că presiunea este foarte mare, nevoia de echilibru între viaţa profesională şi cea personală este din ce în ce mai des resimţită. Studiile arată că părinţii români reacţionează atunci când copiii lor au probleme de sănătate fizică, dar nu sunt la fel de preocupaţi de sănătatea emoţională a celor mici. Psihologii ne atrag atenţia că cele mai multe tulburări de comportament la copii se pot rezolva dacă părinţii le dedică timp de calitate copiilor lor, iar acest timp de calitate înseamnă nu un timp petrecut în aceeaşi cameră, doar între părinţi şi copii, ci înseamnă o prezenţă 100% în relaţie din partea atât a părinţilor, cât şi a copiilor. Ziua Copilului este un bun prilej de a sărbători copilăria, pentru a susţine şi a aprecia familia. Felul în care avem grijă de copiii noştri ne defineşte pe noi, ca societate, şi arată preocuparea noastră faţă de familie, părinţi şi copii, şi faţă de viitorul pe care îl putem construi împreună! Mulţumesc. Deputat al PNL, Valeria Schelean.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat. Ştefan Muşoiu. Nu mai este. Domnul Marius Budăi.
Marius-Constantin Budăi Mulţumesc frumos. Stimaţi colegi, Obiectul declaraţiei politice: "Există surse bugetare cu 1,5 miliarde mai mari decât necesarul pentru creşterea pensiilor şi a salariilor". Stimaţi colegi, În acest moment vă pot confirma că există surse bugetare cu 1, 5 miliarde mai mari decât necesarul pentru creşterea pensiilor şi a salariilor. Pentru anul 2018, toate creşterile de salarii şi pensii, inclusiv cele adoptate în prezent, vor totaliza un efort bugetar de 16 miliarde de lei: 10 miliarde pentru salarii şi 6 miliarde pentru pensii. De unde vor veni banii pentru aceste cheltuieli? 3, 5 miliarde reprezintă contribuţiile aferente creşterii salariilor cu 10 miliarde de lei; 2,7 miliarde este efectul de rundă a II-a a celor 12,5 miliarde intraţi în economie, 16 miliarde total creşteri salarii şi pensii, din care se scad 3,5 miliarde contribuţii din creşterea salariilor, ceea ce înseamnă 12,5 miliarde de lei. Aceşti bani intră în consum şi generează comerţ şi producţie purtătoare de taxe şi impozite colectate suplimentar la buget: 1,8 miliarde reprezintă creşterea salariului minim care generează mai multe contribuţii adunate la buget, 3,6 miliarde din crearea a 200.000 noi locuri de muncă. În primele trei luni ale anului 2017 s-au înregistrat cu 44.000 mai multe contracte de muncă faţă de aceeaşi perioadă a anului 2016. Aceste salarii vor fi însoţite de contribuţii plătite la buget. 1,9 miliarde sunt contribuţiile aferente creşterii nivelului salariilor în mediul privat cu 5%, altele decât salariul minim. 4 miliarde rezultă din măsurile de reformare a legislaţiei muncii, prin reducerea muncii la negru, în total avem 17,5 miliarde de lei, deci peste 16 miliarde necesare pentru creşterea pensiilor şi salariilor. Ultimele date statistice arată că economia ţării merge bine. O atestă cifrele reale, care au infirmat prognozele, inclusiv cele ale FMI şi ale Comisiei Europene. România va menţine echilibrele economice dar, potrivit Programului de guvernare, se va înscrie pe o traiectorie de dezvoltare şi creştere a nivelului de trai. La finalul săptămânii trecute s-au comunicat datele execuţiei bugetare şi avem excedent de 1,2 miliarde de lei, pe primele 4 luni. Argumentele care demonstrează sustenabilitatea Programului PSD provin din realitatea economică: creşterea investiţiilor străine cu 4,5%; majorarea producţiei industriale cu 5,8%; creşterea numărului autorizaţiilor pentru construcţii de clădiri rezidenţiale cu 9,2%; creşterea exportului cu 13,6% şi, nu în ultimul rând, majorarea câştigului salarial real cu 18,3%. Toate acestea sunt cifre raportate la aceeaşi perioadă a anului trecut, când România era condusă de un Guvern tehnocrat, condus de domnul Dacian Cioloş. Toate estimările FMI din ultimii 4 ani privind economia românească ani au fost greşite în sens negativ. FMI a avut de fiecare dată estimări mai pesimiste despre creşterea economică a României decât s-a înregistrat în mod real: Vă mulţumesc. Deputat Marius-Constantin Budăi, Botoşani.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Domnul Ştefan Muşoiu a depus în scris. Alte intervenţii nu mai sunt. Declar închisă prima parte a şedinţei. (Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
Bogdan-Iulian Huţucă "Eroarea avizării concesionării activităţii de explorare a nămolului din Lacul Techirghiol către o firmă din Caransebeş, şi anume Formin SRL" În calitate de parlamentar al judeţului Constanţa, supun azi atenţiei faptul că Guvernul României ar comite o gravă eroare, care va genera în viitor pierderi incomensurabile pentru renumitele staţiuni balneare de interes naţional din judeţ - renumite tocmai datorită bazelor de tratament ce folosesc apa Lacului Techirghiol şi nămolul sapropelic -, prin avizarea concesionării activităţii de explorare a nămolului din Lacul Techirghiol către o firmă din Caransebeş şi anume, Formin SRL. Atât eu, în calitate de parlamentar de Constanţa, cât şi autorităţile publice locale direct implicate nu putem asista nepăsători la crearea unei alte ,,Roşia Montana" în Lacul Techirghiol, considerând că o exploatare necontrolată a nămolului reprezintă un pericol la fel de mare ca şi în cazul exploatării gazului de şist. Considerăm inacceptabil ca o firmă din Caransebeş, fără tradiţie şi experienţă în domeniu, să obţină licenţa de cercetare şi, ulterior, de exploatare a nămolului sapropelic din Lacul Techirghiol, firmă care are de fapt un singur scop şi anume, acela de comercializare a nămolului din Lacul Techirghiol, acest lucru fiind posibil prin acceptul şi susţinerea reprezentanţilor Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale. În opinia mea şi a autorităţilor locale, solicitarea unei licenţe de cercetare a fost doar un pretext pentru ca, ulterior, firma să beneficieze de prevederile legale, în vederea obţinerii licenţei de exploatare, pentru a vinde apoi pe piaţa externă nămolul sapropelic. În acest sens, atrag atenţia Guvernului Grindeanu că o exploatare sistematică a unui habitat labil, fără a se ţine cont de toate măsurile de protecţie şi de regenerare obligatorii, recomandate de specialişti, tocmai pentru a conserva şi păstra nealterate proprietăţile nămolului pe o perioadă cât mai lungă de timp, va determina, practic, sfârşitul tuturor staţiunilor balneare de pe malul Mării Negre care, în acest moment, au tradiţie şi mai ales rezultate spectaculoase în recuperare, tocmai datorită nămolului sapropelic şi a apei sărate din Lacul Techirghiol. Mai mult decât atât, dacă acest nămol sapropelic, cu toate proprietăţile sale terapeutice, nu va mai exista, turiştii vor înceta să mai vină în staţiunile respective sau vor veni într-un număr mult mai mic. Din aceste considerente, îi întreb pe guvernanţi ce se va întâmpla cu toate aceste baze de tratament, cu personalul deja specializat pe acest tip de recuperare, practic, ce se va întâmpla cu toţi locuitorii zonei, care trăiesc din activităţi de turism, dacă Guvernul României nu va reveni asupra acestei concesionări nepermise? Ce se va întâmpla ulterior dispariţiei valorii nepatrimoniale pe care o reprezintă nămolul de Techirghiol? În loc ca Guvernul să facă demersurile de protejare a acestui nămol, inclusiv prin înregistrarea unei denumiri de origine care să conserve această valoare, determină dispariţia acestei resurse prin acordarea licenţei de exploatare către Formin SA. În plus, consider că beneficiul pe care statul român l-ar obţine din redevenţă este unul infim, în comparaţie cu nevoile şi pierderile comunităţii, dar, mai ales, comparativ cu dezastrul ecologic pe care o exploatare sistematică l-ar putea genera. Având în vedere toate argumentele menţionate, am adresat premierului României, domnului Sorin Grindeanu, o interpelare prin care l-am rugat să întreprindă toate demersurile necesare pentru îndreptarea acestei erori grave privind avizarea favorabilă de către Guvern, a concesionării activităţii de explorare a nămolului din Lacul Techirghiol către firma din Caransebeş, Formin SRL. De asemenea, atât eu, cât şi autorităţile locale şi toţi locuitorii zonei menţionate solicităm Guvernului Grindeanu să nu permită, sub nicio formă, înstrăinarea activităţii de exploatare a nămolului către o societate străină, care urmăreşte doar obţinerea profitului şi nu conservarea şi valorificarea doar în scop terapeutic a acestui nămol binefăcător, care reprezintă emblema oraşelor Eforie şi Techirghiol din judeţul Constanţa. Demersurile mele vizează respectarea întocmai a principiilor europene şi naţionale în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă şi fac precizarea că orice investitor străin ar putea să dezvolte baze de tratament în zona Lacului Techirghiol, fără niciun impediment, exact în aceleaşi condiţii în care îşi desfăşoară activitatea actualele unităţi balneo.
Costel Alexe "Măsurile populiste trebuie să înceteze!" În fiecare zi suntem bombardaţi cu statistici, rapoarte, analize privind economia României, piaţa muncii, nivelul investiţiilor şi multe altele, domenii ce ţin de dezvoltarea durabilă a unei societăţi. Din păcate, toate analizele sunt negative sau îngrijorătoare. Vă invit să priviţi ultimul raport furnizat de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Iaşi: în anul 2016 erau înregistraţi în judeţul Iaşi un număr de 261.774 beneficiari de ajutoare sociale, cifră care ne poziţionează pe primul loc în ţară. De asemenea, plăţile făcute pentru aceştia s-au ridicat la valoarea de 497.682.769 lei, echivalentul a peste 111 milioane de euro. Paradoxal, numeroase companii din judeţul Iaşi întâmpină dificultăţi în procesul de recrutare de personal, salariile minime pe economie şi diferitele facilitaţi - bonuri de masă, transport asigurat - nefiind atractive în comparaţie cu ajutorul social şi alte forme de venit garantat de stat. Presa şi autorităţile au semnalat constant cazurile în care asistaţii sociali au refuzat să participe la deszăpezit, la inundaţii sau la diverse activităţi în folosul comunităţii şi, de multe ori în complicitate cu cadre medicale, au obţinut scutiri medicale în loc să presteze muncă pentru a beneficia de acel venit acordat de stat. Astfel, pe lângă banii alocaţi direct prin intermediul indemnizaţiei, multe unităţi administrativ teritoriale îşi externalizează serviciile sau plătesc sume importante, tocmai pentru servicii care s-ar putea realiza prin implicarea celor care beneficiază de ajutor social. Astfel de cazuri sunt semnalate cu precădere în judeţele Moldovei, în Oltenia, Dobrogea şi în general în zonele sărace ale României. Este un fenomen care necesită o atenţie sporită atât din partea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, cât şi a Ministerului Sănătăţii, pentru a monitoriza şi verifica modul în care aceste certificate medicale sunt acordate. Piaţa muncii este în permanentă schimbare şi adaptare. Vă invit să urmăriţi informările Comisiei Europene şi ale organismelor interne şi veţi observa că tot mai multe locuri de muncă sunt refuzate de cetăţeni români, dar ocupate de cetăţeni ai altor state, de cele mai multe ori extracomunitari. Fără a mă hazarda în predicţii, aş vrea să evităm situaţia unor state europene, cu un şomaj ridicat în rândul cetăţenilor proprii, dar cu un segment consistent de populaţie care refuză diferite slujbe în detrimentul imigranţilor. Imaginaţi-vă câte s-ar putea realiza cu o parte din 111 milioane de euro anual doar într-un judeţ cum este Iaşiul. Imaginaţi-vă acum, pentru restul judeţelor Moldovei, ba chiar şi în Teleormanul domnului Dragnea, care în 2016 a condus în topurile asistaţilor sociali. Avem în România modele de bună practică, avem judeţele din vestul ţării în care se aduce forţă de muncă din Moldova sau Serbia, iar şomajul este foarte scăzut. Campaniile electorale s-au încheiat, e timpul ca şi măsurile populiste şi dezastruoase pentru bugetul României să înceteze. Este inacceptabil să mai tolerăm nemunca şi pasivitatea, ba chiar complicitatea autorităţilor, să acceptam refuzul oamenilor de a munci şi permanent să fie folosiţi ca o masă de manevră şi un bazin electoral.
Cristina-Elena Dinu "Creşterile salariale - o măsură absolut necesară în România" Mi-am întemeiat declaraţia politică de astăzi plecând de la îngrijorările transmise de Comisia Europeană cu privire la depăşirea pragului de deficit de 3% prevăzut în Pactul de Stabilitate şi Creştere al Uniunii Europene, datorită măsurilor de majorare a salariilor luate de Guvern. Mă bucur că preşedintele Liviu Dragnea a avut o replică promptă şi corectă legată de acest subiect şi consider că este vremea ca România să înceapă a fi o voce mai fermă în cadrul Uniunii Europene. În ultimii ani, România s-a confruntat cu o adevărată dramă a depopulării ţării, ca urmare a migrării tinerilor, şi nu numai, spre alte state europene unde munca lor este răsplătită cu salarii mult mai mari decât în ţară. Salariile mici au determinat peste 14.000 de medici să părăsească ţara, în timp ce sistemul de sănătate avea deja un deficit de personal. De asemenea, ne-au plecat meseriaşii, muncitorii calificaţi, foarte apreciaţi în străinătate: zugravi, sudori, macaragii şi alte specializări foarte căutate în industrie, mânaţi de aceeaşi dorinţă, aceea de a câştiga mai bine pentru ei şi familiile lor. Mulţi dintre ei, deşi plecaţi temporar, au ajuns să se stabilească în ţările de destinaţie, luându-şi lângă ei şi familiile. Alţii însă ar vrea să se întoarcă, dar unde? În România unde sunt plătiţi cu salarii de două, trei sau chiar patru ori mai mici? Cine ar face asta? Această politică păguboasă a salariilor mici a făcut ca astăzi să ne confruntăm cu un paradox pentru noi care ne plângeam de lipsa locurilor de muncă - un deficit îngrijorător de personal calificat, de care mediul economic are nevoie pentru a-şi desfăşura activitatea. S-a ajuns chiar să se ceară o relaxare a legislaţiei care permite "importul" de forţă de muncă din afară. Sugestiile care cer restrângeri bugetare sau revenirea la politica de austeritate nu sunt deloc justificate, deoarece Programul de guvernare şi-a arătat eficienţa după primul trimestru, când România a înregistrat cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană, o creştere de 5,7% şi care este o creştere în termeni reali. Şi FMI avertiza Guvernul Grindeanu, la începutul acestui an, pentru tăierile de taxe şi creşterile de salarii, şi s-a dovedit că nu avea dreptate. Toate estimările care s-au făcut în ceea ce priveşte România, de Comisia Europeană sau de FMI, până acum au fost greşite. "Daţi-ne voie să ne luăm după Comisia noastră de prognoză, care nu a greşit niciodată datele, şi nu după FMI sau Comisia Europeană, care au greşit de fiecare dată", spunea ministrul muncii, Olguţa Vasilescu. Să ne aducem aminte de un alt ministru al muncii, din Guvernul tehnocrat, care spunea cu dispreţ că salariul minim nu va fi majorat la 1 ianuarie 2016 de la 1.050 lei la 1.200 lei şi dădea exemplul unor ţări ca Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud, unde locuitorii "sunt săraci şi mulţi şi toţi ştiu să facă câte ceva pe doi lei, fac ceva ce românul nu mai face de ceva vreme". "Astfel, eforturile tehnocraţilor de a menţine nivelul de «doi lei» al salarizării în România ar putea fi un răspuns la ordinele venite de la Bruxelles", crede profesorul Mircea Coşea, şi care mai spune că "prin anunţarea unor creşteri salariale pronunţate, PSD ar veni în opoziţie cu politica pregătită pentru ţara noastră". În aceste condiţii, sugestiile care evocă restrângeri bugetare sau revenirea la politica de austeritate nu sunt deloc justificate. România trebuie să continue să îndeplinească promisiunile din Programul de guvernare, privind reducerea diferenţei dintre salariile românilor şi media europeană, pentru a depăşi stadiul de sursă de forţă de muncă ieftină.
Florinel Stancu "Sportul de masă stă la baza unor schimbări sociale pozitive" Campioana olimpică, mondială şi europeană de atletism, fost ministru al tineretului şi sportului, Gabriela Szabo, declara anul trecut că "sportul trebuie să devină prioritate naţională, alături de educaţie şi sănătate". Astăzi putem spune că doamna Szabo nu doar a declarat, ci a realizat lucruri foarte importante cât timp a fost la conducerea Ministerului Tineretului şi Sportului. Vreau să reluăm discuţia despre sport şi despre măsurile extrem de importante care trebuie continuate de actuala conducere din fruntea sportului românesc. Vreau să discutăm despre persoanele obeze din ţara noastră, în procent de 15%, sau despre faptul că o treime din populaţie este supraponderală. Sunt date care mă preocupă, la care nu putem privi indiferenţi, deoarece nu este o problemă legată de frumuseţe, ci de sănătatea şi banii publici pe care suntem nevoiţi să-i alocăm pentru tratarea afecţiunilor. În condiţiile date, doar promovarea unui stil de viaţă activ şi sănătos în rândul românilor va contribui la bunăstarea fizică şi echilibrul mintal al societăţii. Personal iubesc sportul, îl practic de foarte mult timp, mă bucur când întâlnesc români de toate vârstele în parc la alergat, pe terenurile amenajate din Craiova sau la Sala polivalentă. Toate aceste ipostaze demonstrează că oamenii vor să facă sport, dacă le sunt asigurate condiţiile necesare, iar noi, în calitate de aleşi ai poporului, suntem obligaţi să le asigurăm aceste condiţii. În oraşul Craiova au fost realizate o mulţime de proiecte şi centre sportive, iar în ţară bugetul pentru promovarea sportului de masă a fost majorat de la 6 milioane euro în 2014 la 15 milioane în 2015. Asta este soluţia, să încurajăm sportul de masă, pentru că reprezintă o investiţie într-o societate mai sigură, cu multiple beneficii pentru colectivitate. Copiii, adulţii, vârstnicii au nevoie de mişcare, pentru a învinge sedentarismul care provoacă prejudicii asupra sănătăţii şi o sarcină mai mare asupra sistemului naţional de sănătate. Aşa cum sunt necesare campaniile de informare pentru o alimentaţie corectă şi reducerea risipei de alimente, la fel de utile sunt şi campaniile pentru practicarea exerciţiilor fizice. După alocările băneşti, avem nevoie de proiecte. Ele există, dar încă nu au cucerit masele. Numai după ce vom înlătura aproape orice obstacol din calea oamenilor, vom fi convinşi că le asigurăm infrastructura necesară. Doar campaniile profesioniste de promovare vor atrage mai mulţi copii să practice diverse probe sportive şi vor asigura antrenorilor un bazin important de selecţie în ce priveşte practicarea sportului de performanţă. Toate sunt legate între ele şi poate nu ar fi rău să le reglementăm într-o lege unitară. În Strategia Naţională pentru Sport este foarte clar specificat că "este o condiţie sine qua non ca orice strategie de dezvoltare a sportului românesc de performanţă să se fundamenteze pe o bază largă de practicanţi ai sportului de masă". În această situaţie, nu fac decât să semnalez cât de mult contează practicarea sportului de masă, pentru a ne reface prestigiul naţional de odinioară. Sunt dispus să contribui cu idei la Legea educaţiei fizice şi a sportului nr. 69/2000, dacă domnul ministru, Marius-Alexandru Dunca, va mai iniţia modificări, iar dacă voi sesiza piedici în calea acestui demers de răspândire a sportului, nu voi ezita nicio secundă să le înlătur prin orice mijloc legal.
Gabriel Andronache "România are nevoie de aplicarea Legii privind diminuarea risipei alimentare!" Statisticile arătă că în ţara noastră se aruncă anual peste două milioane de tone de alimente. În acelaşi timp, România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte rata sărăciei relative, cu un procent de 25,4% - datele din 2013. Având ca premisă realitatea enunţată mai sus, legiuitorul a adoptat Legea nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare. Reglementarea este în acord cu toate standardele normative în materie, atât la nivel european, cât şi la nivel mondial. Prin această lege se creează un circuit normat al alimentelor aflate în pragul împlinirii termenului de valabilitate, astfel încât acestea să ajungă spre consum la populaţia vulnerabilă din punct de vedere social. Mai este un singur pas de realizat, astfel încât norma să devină realitate şi anume, adoptarea de către Guvern a regulilor de aplicare. Consider că amânarea la nesfârşit a adoptării dispoziţiilor de aplicare constituie motiv de speculaţie într-un domeniu în care orgoliile politice ar trebui să lipsească. Asistarea semenilor noştri în stare de dificultate trebuie să fie prioritatea oricărui politician şi de aceea îndemn factorii de decizie guvernamentală să realizeze că România are nevoie de aplicarea imediată a Legii nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare.
Găvrilă Ghilea "Restituirea timbrului de mediu se face cu casa închisă!" Deşi a fost declarat ilegal încă de anul trecut, printr-o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi, în cele din urmă, eliminat din procedurile birocratice de înmatriculare a autovehiculelor, după intrarea în vigoare a Legii nr.1/2017, timbrul de mediu, reglementat anterior prin O.U.G. nr. 9/2013, nu se mai încasează, începând cu luna februarie a acestui an, dar nici nu se restituie celor care l-au achitat. Chiar dacă prevederile actului normativ citat produc efecte doar pentru viitor, procedura de recuperare a contravalorii acestei taxe către contribuabilii cărora le-a fost percepută abuziv bate pasul pe loc, deşi instanţele de contencios administrativ şi fiscal din întreaga ţară au obligat prin sentinţe definitive şi irevocabile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Fondului pentru Mediu la restituirea acestora. Decizia înaltei instanţe europene nu reprezintă o premieră în ceea ce priveşte denunţarea unor practici de suprataxare abuzivă a înmatriculării autovehiculelor, Guvernele României perseverând şi "performând" chiar în ultimul deceniu la acest capitol. Fie că era vorba despre taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, prevăzută la art. 214^1-214^3 din Codul fiscal, în vigoare până la data de 1 iulie 2008, ori de taxa pe poluare pentru autovehicule, introdusă prin OUG nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, sau de taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr. 9/2012, cu modificările ulterioare şi, în cele din urmă, de timbrul de mediu, reglementat prin OUG nr. 9/2013, toate aceste biruri au picat, succesiv, testul de legalitate al bunelor practici judiciare europene. Dacă în ceea ce priveşte taxa specială, taxa pe poluare ori taxa pentru emisiile poluante, Executivul a conceput, în cele din urmă, o procedură de restituire cu ţârâita a contravalorii acestora, inclusiv a dobânzilor aferente, eşalonate pe o perioadă de 5 ani calendaristici, în cazul timbrului de mediu această procedură e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. Specialiştii în drept au constatat însă că Guvernul dă cu o mână şi ia cu două: astfel, prin abrogarea O.U.G. nr. 9/2013, impusă prin Legea nr. 1/2017, se elimina practic şi procedura administrativă de restituire a taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementate de art. 12 al actului normativ amintit. Aşadar, în momentul de faţă, există mai multe categorii de contribuabili îndreptăţiţi, dar nemulţumiţi de modalitatea de recuperarea taxelor percepute abuziv: unii, abilitaţi la acest drept prin decizii definitive ale instanţelor româneşti de contencios administrativ şi fiscal, obţinute anterior anului 2016, cărora, conform deciziilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, birul urma să li se restituie integral, inclusiv dobânzile aferente calculate până în ziua plăţii; alţii, abilitaţi prin O.U.G. nr. 40/2015 să solicite restituirea taxelor denunţate prin procedură administrativă ad-hoc, direct la ghişeele ANAF, fără să mai apeleze la sesizarea instanţelor competente; nu în ultimul rând, o altă categorie de contribuabili abuzaţi o reprezintă cei care au achitat timbrul de mediu reglementat prin O.U.G. nr. 9/2013, unii aflaţi deja în posesia unor sentinţe de restituire definitive şi irevocabile ale instanţelor judecătoreşti, alţii aşteptând miracolul reglementării unei noi proceduri administrative ad-hoc. Oficiali ai Administraţiei Fondului pentru Mediu au declarat că valoarea sumelor încasate cu titlu de taxă specială, taxă pe poluare, taxă pe emisii poluante ori timbru de mediu depăşeşte 6 miliarde de lei, adică aproape 1,8% din PIB. Cu toate acestea, conform informaţiilor furnizate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în perioada 01 ianuarie 2016 - 13 decembrie 2016 valoarea restituirilor, inclusiv compensările, din taxa de mediu, a fost de 179.987.159, 94 de lei, deci undeva sub 3% din ceea ce s-a încasat. Iată de ce Guvernul trebuie să reglementeze de urgenţă o nouă procedură administrativă ad-hoc, de restituire într-o singură tranşă a contravalorii tuturor acestor taxe, în primul rând către cei care au hotărâri definitive ale instanţelor în acest sens, într-un termen rezonabil de la depunerea cererii, sub sancţiunea compensării acestor creanţe, cu celelalte obligaţii bugetare ale contribuabililor. Altminteri, lentoarea punerii în practică a deciziilor Înaltei Curţi de la Luxemburg, dar şi a celor adoptate de completele româneşti ar putea atrage din nou sesizarea instanţelor europene şi chiar sancţiuni aplicate României, cum ar fi o nouă procedură de infringement.
Ioan Balan "Mai îndrăzneşti să crezi în PSD?" În anul 2016, cu un slogan bine şlefuit de experţi străini în comunicare - "Îndrăzneşte să crezi în România" - alianţa PSD-ALDE reuşea să smulgă încrederea românilor şi să le obţină votul, minţindu-i că vor investi în România, în modernizarea ei, că îi vor scoate pe români din sărăcie. Alegerile au trecut, promisiunile s-au uitat, iar românii nu mai îndrăznesc să mai creadă în nimic! O altă iluzie politică marca PSD, o altă minciună devoalată de realitate, în care râurile de lapte şi miere s-au transformat deja în regrete şi dezamăgiri, lucru reflectat cu maximă claritate de faptul că majoritatea românilor cred că România se îndreaptă în direcţia greşită, în direcţia traiului pe datorie şi a vulnerabilizării locurilor de muncă, în direcţia amânării sine die a proiectelor pentru România. Orice guvern, după învestitură, are nevoie măcar de o lună până să se organizeze, până să se aşeze şi să înceapă munca în folosul celor care le-a acordat încrederea. Este vorba de aşa-numita lună de miere pentru orice guvern, în care nimeni nu îl critică, pentru că este la început. Lumea aşteaptă să îl vadă la lucru. În cazul Guvernului Grindeanu nu poate fi vorba despre o perioadă de acomodare, de organizare şi de numire a oamenilor din partid în funcţiile publice, pentru că 90% dintre oamenii PSD şi ai lui Ponta au rămas la guvernare şi după ce Ponta a demisionat în anul 2015. Ponta a plecat, PSD a rămas la guvernare prin conducerea funcţiilor cheie ale statului român. Ştim cu toţii că în afara domnului Cioloş şi a miniştrilor, toate eşaloanele secunde din administraţia centrală şi structurile deconcentrate au fost şi continuă să fie conduse de membri de partid ai PSD. Aşadar, nu putem vorbi despre discontinuitatea PSD la guvernare şi nici Dragnea sau Grindeanu nu se pot plânge de greaua moştenire, pentru că moştenirea ar fi lăsată chiar de membrii lor de partid. Paradoxul este acela că nici nu a trecut o lună de guvernare şi acest Guvern a scos în stradă sute de mii de oameni pentru o ordonanţă, iar prin Legea salarizării am convingerea că oamenii vor ieşi din nou în stradă! De la învestitura Guvernului Dragnea-Grindeanu au trecut nu o lună, nu două luni, ci ne apropiem de împlinirea unei jumătăţi de an, iar singurele mari realizări ale Guvernului PSD-ALDE se pot rezuma la încercările liderilor de a-şi rezolva propriile probleme, propriile interese. În rest, zero - zero fonduri europene; zero investiţii publice finanţate de la bugetul de stat; zero proiecte noi de investiţii în infrastructură; minus încasări la bugetul de stat, deşi "economia duduie"; minus la puterea de cumpărare a populaţiei; minus locuri de muncă noi în Bucovina; minus pe linie în ceea ce înseamnă sprijin pentru mediul de afaceri din România! Singurul plus pe care s-ar putea să-l aibă va fi acela al oamenilor daţi afară din administraţia publică locală, pentru că bugetele de salarii nu le mai pot onora lefurile. Oricât şi-ar dori şi oricât s-ar strădui Dragnea şi Grindeanu să spună că lucrurile nu stau fix aşa, nu mai pot ascunde în niciun fel situaţia reală din economie şi din societate. Incompetenţa Guvernului Dragnea-Grindeanu s-a văzut cu ochiul liber săptămâna trecută, atunci când cei doi prim-miniştri, însoţiţi de un ministru tare nepriceput al transporturilor, au făcut din închirierea, nu din cumpărarea, unei aeronave care să deservească Compania Tarom, o adevărată sărbătoare naţională; avioane militare, televiziuni, pleiadă mare de oameni, flori, copii şi covoare roşii pentru nimic! Aşadar, Guvernul PSD-ALDE atâta poate! Singurul lucru pe care îl poate face este să închirieze, nu să cumpere, două avioane pentru o companie care are grave probleme structurale, pentru o companie care a ajuns ultima în topul companiilor care transportă călători în şi din România. După 5 luni de guvernare, PSD-ALDE a închiriat un avion! Sceneta de prost gust cu primirea oficială a unui avion închiriat este numai o parte a incompetenţei vădite a Guvernului PSD-ALDE. Dacă vreţi să avem o imagine mult mai completă a dispreţului şi nepriceperii acestui Guvern, atunci ar trebui să ne uităm la modul în care acesta tratează dezvoltarea infrastructurii de transport rutier. Noi, la Suceava, avem cel mai bun gospodar în funcţia de preşedinte al Consiliului judeţean, care nu aşteaptă milă de la Bucureşti, şi a demarat deja din resursele noastre, puţine, locale, şi din împrumuturi, extinderea capacităţii Aeroportului de la Suceava. Noi o să o facem, pentru că vrem şi pentru că ne-am asumat acest lucru în faţa oamenilor! Aşadar, dacă vrei, poţi! Guvernul Dragnea-Grindeanu nici nu vrea şi nici nu poate. Dacă cei doi se lăudau la începutul anului că vor atrage de la Comisia Europeană peste 21 de miliarde lei din fonduri gratuite, pe care le vor revărsa apoi în lucrări de infrastructură şi de modernizare a României, acum constatăm cu toţii că Autoritatea de Management pentru proiecte mari, pentru proiecte de infrastructură, nu este nici acreditată şi nici nu se trage vreo speranţă că va fi acreditată în acest an. Deci zero autostrăzi, zero drumuri moderne! Atunci când l-am interpelat pe ministrul transporturilor pe tema proiectelor asumate, care ar fi trebuit să lege Bucovina de Bucureşti şi de Transilvania, acesta aproape că m-a certat, că să am răbdare că vor construi în acest an cât nu s-a construit în 27 de ani! Nimeni nu-i ceruse să facă într-un an ceea ce n-au fost în stare Guvernele din perioada ultimilor 3 decenii. Însă Domnia Sa a reuşit să se remarce prin nimic şi, mai mult, a reuşit să îngroape proiectele de infrastructură rutieră care trebuiau să înceapă în acest an. Păcat că oamenii au îndrăznit să creadă în PSD!
Marius Bodea "Iaşiul contribuie cu 380 de milioane de lei mai mult decât primeşte de la bugetul naţional" Judeţul Iaşi este complet ignorat de actuala guvernare a PSD. Niciun proiect major nu a primit finanţare de la Guvern în acest an, deşi judeţul nostru contribuie cu 380 de milioane de lei mai mult decât primeşte de la bugetul naţional. Finalizarea variantei ocolitoare a municipiului Iaşi, continuarea proiectului de modernizare a Aeroportului Internaţional Iaşi, construcţia unui centru intermodal de transport marfă sau fonduri pentru modernizarea şi reabilitarea drumurilor judeţene sunt nevoi stringente ale comunităţii noastre, nu şi pentru Guvernul PSD. Mai mult, se creează inechităţi şi disparităţi regionale, în condiţiile în care banii publici sunt alocaţi pe criterii politice. Judeţul Teleorman a primit peste 320 de milioane de lei pentru investiţii, iar judeţul Timiş peste 800 de milioane de lei, aceasta pentru că aşa au decis premierul Grindeanu, care este din Timiş, şi Liviu Dragnea, care este din Teleorman. În condiţiile în care rolul Guvernului ar trebui să vizeze investiţii pentru creşterea coeziunii teritoriale şi reducerea disparităţilor dintre regiuni, tratamentul nedrept la care este supus Iaşiul este strigător la cer. Iaşiul este singura metropolă care trebuie să iradieze prosperitate în toată Regiunea de Nord-Est, iar Guvernul, prin politicele sale discriminatorii la adresa comunităţii noastre, condamnă la subdezvoltare, în fapt, toată Moldova. PNL Iaşi, prin amendamentele depuse la Legea Bugetului de stat de parlamentarii săi, prin interpelări şi întrebări adresate membrilor Executivului, prin semnalarea publică a acestor nedreptăţi, încearcă să corijeze această situaţie. Faptul că PSD ignoră Iaşiul are consecinţă asupra tuturor, fie votanţi de dreapta sau de stânga. Consider că actuala lege a finanţelor publice locale şi a Codului fiscal trebuie schimbate, astfel încât o mai mare parte a banilor care se produc în comunităţi prin taxe şi impozite să fie cheltuiţi de autorităţile publice locale. Descentralizare înseamnă, în fond, acordarea comunităţilor locale, dreptul să îşi administreze banii aşa cum consideră de cuviinţă, în funcţie de nevoile şi proiectele locale.
Mihai Weber "Vaccinarea obligatorie, o problemă de securitate naţională" Sunt îngrijorat că avem în România anului 2017 un număr de 6.434 de cazuri de rujeolă, dintre care 27 de cazuri de decese au fost raportate de Ministerul Sănătăţii. Din ce în ce mai multe ţări din Europa adoptă măsuri tranşante pentru a rezolva această problemă care ţine de securitatea naţională a fiecărei ţări, iar ţara noastră rămâne din nou în urmă. Guvernul italian a adoptat un decret-lege care-i obligă pe părinţi să-şi vaccineze copiii pentru a-i putea înscrie la şcoală, pe fondul înmulţirii cazurilor de rujeolă. 2.500 de euro vor trebui să plătească cetăţenii germani care refuză să-şi vaccineze copiii, potrivit unui proiect de lege analizat acum de Guvernul de la Berlin. Mai mult, Guvernul le cere grădiniţelor să raporteze cazurile copiilor pe care părinţii refuză să-i vaccineze sau nu aduc adeverinţă de la medicul de familie privind vaccinarea. Copiii aflaţi în această situaţie vor fi exmatriculaţi, până la remedierea situaţiei, conform proiectului de lege aflat în discuţie. În Franţa, încălcarea obligaţiei de vaccinare se pedepseşte cu amenzi de până la 30.000 de euro şi închisoare de până la 2 ani. Şi în Franţa, la fel ca în România, o parte a populaţiei a contestat legea, însă Consiliul Constituţional a decis că obligaţia vaccinării copiilor nu încalcă Legea fundamentală. Mai mult, trebuie amintit ca Franţa are 18 vaccinuri obligatorii, iar România doar 12. Prin urmare, nu avem dreptul şi nici nu trebuie să tratăm cu uşurinţă acest subiect, deoarece orice întârziere în luarea unei decizii legate de problema vaccinării obligatorii măreşte, în fiecare zi, riscul de noi îmbolnăviri. Iată de ce este imperios necesar ca Ministerul Sănătăţii să urgenteze dezbaterile pe marginea acestui subiect şi în cazul în care discuţiile dintre taberele pro şi contra vaccinare se prelungesc, să-şi asume introducerea vaccinării obligatorii, aşa cum au procedat şi alte Guverne europene. Nu în ultimul rând, ţin să amintesc că experţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi UNICEF au lansat un mesaj de interes public cu titlul: "Vaccinează-ţi copilul împotriva rujeolei! Oferă copilului tău o şansă la o viaţă sănătoasă!".
Mihăiţă Găină "Programul «Prima chirie» ajută stimularea mobilităţii forţei de muncă" Programul "Prima chirie" este încă un succes repurtat de Cabinetul Grindeanu. Cu toate că a fost una dintre temele contestate de opoziţie, Guvernul nu doar că şi-a ţinut şi această promisiune, dar a şi emis deja normele de aplicare ale programului prin care se acordă o primă de relocare şomerilor înregistraţi la agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, care îşi schimbă domiciliul la o distanţă mai mare de 50 de km pentru a se reangaja. Potrivit noii reglementări, prima de relocare se acordă la cerere, lunar, pentru o perioadă de maximum 36 de luni, dacă persoanele care solicită acest drept se încadrează în muncă, cu normă întreagă, pentru cel puţin 12 luni şi nu se cumulează cu alte prime de mobilitate. Această primă se acordă persoanelor ale căror venituri nete lunare realizate de aceştia, dacă sunt persoane singure sau împreună cu familia, nu depăşesc 5.000 de lei/lună. Prima de relocare este de 75% din suma necesară pentru acoperirea cheltuielilor pentru locuire, respectiv chirie şi utilităţi, la noul domiciliu sau reşedinţă, în limita sumei de 900 de lei lunar. Pe lângă această înlesnire, Guvernul a venit şi cu o procedură simplificată de accesare a banilor. Astfel, pentru a beneficia de prima de relocare, persoanele care îndeplinesc cerinţele legii trebuie să depună la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, în evidenţele cărora sunt înregistrate, documente care să ateste îndeplinirea condiţiilor menţionate în lege, în termen de 60 de zile de la data încadrării în muncă. Prima de relocare se acordă lunar, începând din luna următoare depunerii documentelor, pentru o perioadă de cel mult 36 de luni. Pentru acordarea acesteia, beneficiarul trebuie să depună, lună de lună, documente care să ateste plata chiriei, a facturilor la utilităţi, declaraţii şi adeverinţe privind veniturile realizate, astfel încât să dovedească faptul că se încadrează în prevederile legii. Şi, graţie acestei noi măsuri, PSD demonstrează că este interesat de problemele reale ale oamenilor! De aceea ţin să-i asigur pe toţi românii, în special pe ialomiţenii pe care îi reprezint în Parlament, că noi, cei de la PSD, vom continua să ne facem treaba bine!
Nicolae Georgescu "Zilele oraşului Costeşti" Vreau să încep expunerea de astăzi prin a vă spune o poveste. O poveste tristă, dar care a rămas în istorie şi a marcat sute de destine. Se petrecea în urmă cu 87 de ani, în Costeşti, judeţul Argeş, într-o zi de vineri, dinainte de Sfintele Paşti. Atunci, în timpul unei slujbe, Biserica de Lemn a ars din temelii şi a luat, odată cu ea, 116 vieţi, adică aproape toţi copiii din sat, care au ars de vii, înghesuiţi în lăcaşul de doar 24 de metri pătraţi. Flăcările au mistuit foarte repede biserica, iar în urma lor au rămas părinţii care îşi plângeau copiii. Dar nu e singura dramă care a marcat zona. La scurt timp după incendiu, Costeştiul s-a confruntat cu un val de sinucideri ale celor care n-au suportat gândul că îşi pierduseră copiii. Tragedia din Costeşti a făcut înconjurul lumii. Şi chiar Regina Maria şi principele Mihai au venit atunci la înmormântarea celor dispăruţi. Câţiva ani mai târziu, pe locul vechii biserici a fost construită o nouă catedrală, care poartă, deloc întâmplător, hramul "Învierea" şi Sfânta Filofteia. Timpul a trecut, iar astăzi puţini îşi mai amintesc de genocidul care a afectat atâtea familii. Satul de atunci a continuat să existe şi s-a transformat, în 1968, în oraş, un oraş vechi, care a fost atestat pentru prima dată tocmai în anul 1535, atunci când numele aşezării a apărut în hrisovul emis de cancelaria domnească a voievodului Radu Paisie. Dar se spune că urme de locuire a teritoriului pe care se găseşte azi oraşul datează încă de dinaintea cuceririi Daciei de romani, din antichitatea timpurie. Acest lucru este atestat, printre altele, şi prin denarul imperial roman emis de împăratul Domiţian şi descoperit în anul 1966. Dar să revenim la prezent. Zilele acestea, oraşul Costeşti sărbătoreşte 483 de ani de existenţă. O existenţă deloc uşoară, în care a fost nevoit să facă faţă unei situaţii tragice, care ne aminteşte de o tragedie din zilele noastre, aceea din Colectiv. Şi totuşi, în ciuda acestor întâmplări, Costeştiul încă e în picioare şi a devenit casă pentru mai bine de zece mii de oameni. Iar printre aceşti oameni mă număr şi eu, pentru că oraşul Costeşti este locul în care m-am născut, am copilărit şi din care am cele mai frumoase amintiri. Întâmplarea din 1930 a trecut, dar învăţătura ei încă persistă; aceea că, în prezent, trebuie să ne bucurăm mai mult de ceea ce avem. Aşadar, astăzi mă bucur că pot spune la mulţi ani frumosului oraş argeşean!
Nicolae Velcea "Vizita premierului Sorin Grindeanu în judeţul Argeş" Această declaraţie vine în urma evenimentelor care au avut loc săptămâna trecută în judeţul Argeş. Şi aici mă refer la prima vizită pe care premierul Sorin Grindeanu a făcut-o, de când a preluat şefia Guvernului. Vreau să vă mărturisesc că mă bucură faptul că există astfel de iniţiative şi că prim-ministrul este preocupat de soarta celor care locuiesc în judeţ. Ţin să vă anunţ că venirea Domniei Sale în Argeş s-a materializat prin semnarea unor acte importante, dar şi prin declaraţii însemnate cu privire la dezvoltarea ulterioară a acestei zone. Poate că cea mai importantă decizie pe care premierul Sorin Grindeanu a luat-o odată cu venirea sa la Mioveni o reprezintă derularea unui proiect cu prioritate zero. Vorbesc despre Autostrada Sibiu - Piteşti, atât de necesară pentru dezvoltarea României, şi ale cărei lucrări au tot fost amânate până în momentul de faţă. La solicitările venite din partea Dacia Renault pentru urgentarea lucrărilor, Sorin Grindeanu a venit cu un răspuns. Conform prim-ministrului, în luna iunie vor fi lansate licitaţiile pentru proiectarea şi construcţia capetelor acestei autostrăzi. Astfel, vor fi ridicate pe Sistemul Electronic de Achiziţii Publice loturile 1 şi 5, adică aproximativ 45 de kilometri, pentru început. Dar nu este singurul lucru bun pe care această vizită l-a adus judeţului din Regiunea Munteniei. Guvernul este gata să sprijine dezvoltarea Companiei Dacia Renault în România, o întreprindere de o importanţă deosebită şi cel mai mare producător român de automobile. Şeful Executivului a convenit deja cu reprezentanţii companiei în vederea colaborării unui memorandum care să sublinieze interesul statului român pentru susţinerea uzinelor Dacia. Pe lângă acestea, prim-ministrul a luat iniţiativă şi în privinţa proiectului ALFRED, care urmează să aducă în zonă 300 de specialişti şi să furnizeze 2.000 de locuri de muncă. Au fost semnate deja două documente cu privire la implementarea demonstratorului european de reactor cu plumb la Institutul de Cercetări Nucleare (ICN) din Mioveni. Astfel, se va constitui un consorţiu naţional, care să colaboreze cu cel internaţional, în vederea punerii în funcţiune a proiectului, din acest consorţiu urmând să facă parte şi cele două universităţi din Piteşti. Un alt document stabileşte crearea celui de-al doilea consorţiu, prin care să se promoveze cercetarea demonstrativă cu cea aplicativă. Nu pot decât să fiu încântat de faptul că şeful Guvernului este preocupat de dezvoltarea infrastructurii, de latura economică, şi implicit de soarta celor care locuiesc în judeţul Argeş. Sper ca această vizită să fie doar una din multele vizite care vor urma şi care vor aduce regiunii numai schimbări în bine.
Nicu Niţă "Apă gratuită pentru agricultura României" Parlamentul României, cu sprijinul majorităţii PSD, a aprobat săptămâna trecută Legea pentru modificarea şi completarea Legii îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004 şi pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţirii funciare. Această lege vine să răspundă cerinţelor pe care milioane de oameni care lucrează în agricultură le-au exprimat de nenumărate ori de-a lungul anilor: aceea că apa, prin sistemele de irigaţie existente şi prin dezvoltarea acestora, să ajungă cu costuri cât mai mici la fiecare suprafaţă agricolă. Pentru că reabilitările ultimilor ani ne-au dovedit că fenomenul de secetă extremă a fost prezent de fiecare dată în una sau mai multe regiuni ale ţării, aceasta a condus la calamităţi şi plata unor despăgubiri pentru agricultori. Chiar dacă au acoperit o parte din pagubele produse, aceste despăgubiri, ele însele cu efort bugetar, nu au putut acoperi şi lipsa produselor pe piaţa. România a dovedit, nu de puţine ori, un importator de produse sau a fost nevoită să îşi limiteze exporturile cu influenţa respectivă asupra balanţei comerciale şi de plăţi. Pentru judeţul Brăila, unde în fiecare an ne confruntăm cu fenomenul de secetă, această lege prezintă o importanţă majoră. Avem în vedere faptul că în acest moment sunt amenajate pentru irigat peste 250.000 ha pentru cei care le exploatează, ei putând beneficia de prevederile legii. Iată de ce şi agricultorii din Bărăganul Brăilei îşi exprimă satisfacţia pentru apariţia acestei legi, care prevede, prin modificarea art. 66 alin.(2) şi (3) din Legea îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004. "Cheltuielile aferente asigurării unui nivel optim al apei pentru irigaţii la staţiile de punere sub presiune şi alte puncte de livrare unde s-au inclus contracte multinaţionale/sezoniere, respectiv costul apei şi costul energiei electrice pentru pomparea apei de irigaţii, se suportă din bugetul Agenţiei, în limita sumelor alocate din bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu aceste destinaţii." Ducem astfel la îndeplinire încă unul dintre angajamentele asumate de PSD în Programul de guvernare, acela de a asigura apa gratuită până la staţia de punere sub presiune, încă o dovadă şi pentru agricultori că PSD se ţine de cuvânt, că îndeplineşte punct cu punct proiectele pe care le-a propus pentru România şi pentru români.
Claudiu-Vasile Răcuci "Politicile româneşti de asistenţă socială - statul dispreţuitor!" Anual, de la bugetul general consolidat al statului român se cheltuiesc zeci de miliarde de lei pentru programe de asistenţă socială, pentru politici şi măsuri cu caracter de redistribuire, în vederea sprijinirii celor care nu pot să fie ca noi. Dacă ne uităm la dimensiunea produsului intern brut al României, încă destul de mică, şi la nivelul veniturilor bugetare modeste, am putea să afirmăm fără niciun risc că România este ţara din Uniunea Europeană care are cea mai mare grijă de cei aflaţi în risc social, faţă de cei care suferă şi trebuie ajutaţi. Dar oare chiar aş stau lucrurile în realitate!? Pentru cei care se fac că nu văd sau chiar nu vor să vadă, lucrurile stau chiar pe invers! Mai precis, persoanele cu handicap, cele care ar trebui să beneficieze de resursele financiare din domeniul asistenţei sociale, sunt şi cele care profită cel mai puţin de grija statului. Anual, se scurg din buget miliarde de lei către politici şi programe care nu au nicio legătură cu ideea de asistenţă socială şi protecţie a celor neputincioşi. Zilele trecute o parte dintre părinţii copiilor născuţi diferit de noi protestau şi îşi strigau disperaţi durerea în stradă, deoarece copiii lor nu pot merge la şcoală. Ştie oare Guvernul că jumătate dintre copiii cu handicap sunt analfabeţi, deoarece şcoala nu-i primeşte, iar infrastructura şcolară este o capcană chiar şi pentru copiii născuţi normal, dar apoi pentru cei născuţi cu handicap? Mai mult, vorbim despre proteste mai degrabă ale părinţilor, adică ale acelor copii care au părinţi care şi-au sacrificat întreaga viaţă pentru ei. Dar despre cei care nu au părinţi şi se află în "grija" instituţiilor statului ce să mai vorbim? Ei sunt trataţi de statul român ca o povară greu de purtat. De aceea, micuţii sunt încartiruiţi în centrele de protecţie ca în adevărate lagăre de concentrare. Nu vă speriaţi şi nici nu vă deranjaţi prea tare de duritatea cuvintelor mele. Multe centre pentru copiii cu handicap chiar asta sunt. Cifrele vorbesc de la sine! În ultimii ani, sute de copii cu handicap din centrele de plasament au murit de foame şi din absenţa medicamentelor necesare tratării bolilor de care suferă. Este oare suficient acest lucru pentru a înţelege dispreţul pe care statul român îl are pentru persoanele cu handicap? Cum puteţi dumneavoastră numi un stat în care copiii mor şi nu accidental, ci de foame, deşi se cheltuiesc miliarde în numele lor, dar nu pentru ei? Apoi, ştiţi foarte bine că sprijinul financiar faţă de persoanele cu handicap este derizoriu, deşi toată lumea ştie că nevoile lor medicale, nevoile lor de subzistenţă, de supravieţuire sunt mult mai costisitoare decât ale noastre, ale celor normali! Chiar dacă toţi oamenii politici plâng cu ipocrizie de suferinţa persoanelor cu handicap, ori de câte ori a existat o propunere financiară pentru o mai bună îngrijire a acestora, imediat a venit scuza crudă că nu sunt resurse bugetare şi că s-ar afecta echilibrele macroeconomice! Am observat că în urmă cu doar câteva săptămâni ministrul muncii se lăuda şi se bătea cu cărămida în piept că va ţinti politicile de asistenţă socială. Nu am mai auzit de atunci nici măcar un zgomot pe această temă, pentru că Domnia Sa ştie că banii pentru asistenţa socială se scurg, în principal, către obiective politice, către scopuri electorale şi, dacă mai rămâne ceva, se mai redistribuie şi către persoanele aflate în suferinţă. Observând dispreţul deosebit al statului român faţă de persoanele cu handicap, am decis să mă ocup, personal, cu instrumentele pe care le am la îndemână, ca parlamentar, şi să reformez din temelii ceea ce înseamnă asistenţa socială a persoanelor cu handicap. Am toată convingerea că cei mai mulţi veţi fi alături de mine şi mă veţi susţine ca banii plătiţi de contribuabilii români, în scopul protecţiei persoanelor bolnave, a celor aflate în suferinţă, să ajungă la ei şi nu în pixul oamenilor politici care tratează electoral orice politică a statului. Până nu rezolvăm problema îngrijirii adecvate a persoanelor cu handicap, consider că nu ar trebui să fim aşa de mândri că suntem membri ai Uniunii Europene, pentru că nu suntem demni de un asemenea statut!
Aurel-Robert Boroianu "Este sau nu sustenabilă viitoarea Lege a salarizării unitare, domnilor guvernanţi?!" PNL a încercat să afle în Camera Deputaţilor, de la ministrul finanţelor, dacă viitoarea lege a salarizării unitare pe care PSD o trece la foc automat prin Parlament este sau nu sustenabilă. Dar, din păcate, Guvernul Grindeanu nu vrea să răspundă atunci când i se pun întrebări serioase, dar incomode, întrebări prin care noi, parlamentarii PNL, tragem în primul rând, un semnal de alarmă referitor la consecinţele dezastruoase asupra economiei pe care le-ar putea avea o astfel de lege nesustenabilă. Semnalul de alarmă tras atât de PNL, referitor la presiunea pe care o va pune această lege pe buget dacă rămâne în actuală formă, precum şi cel tras recent de Comisia Europeană, în privinţa unei abateri semnificative a Guvernului de la traiectoria de ajustare în vederea atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu, cât şi de FMI, care precizează că "proiectul de lege îşi propune să organizeze remunerarea sectorului public, dar argumentele pentru variaţiile creşterilor în cazul diferitelor grupe de bugetari, în primii ani de implementare a legii, sunt neclare şi generează riscuri fiscale semnificative", cred că ar trebui să scoată PSD din globul de sticlă în care s-a autoizolat şi să regândească o formă a legii sănătoasă şi predictibilă, care să nu sufoce bugetul şi, bineînţeles, care să nu mai aibă nevoie de modificări majore, cel puţin în următorii 10 ani. PNL nu poate fi de acord cu acest proiect al PSD care nu are niciun studiu de impact şi niciun calendar clar de implementare, un proiect care nu rezolvă în niciun caz problemele sistemice şi care ajunge chiar la tăieri de salarii. Din aceste considerente, cerem Guvernului Grindeanu clarificări în privinţa modului de finanţare şi a variabilelor avute în vedere, ţinând cont de faptul că şi miniştrii săi se tot contrazic în declaraţiile publice pe cifrele legate de implementarea legii. În viziunea PNL, indicatorul de bunăstare este nivelul salariului mediu, care este determinat de mecanismele pieţei libere. Din acest motiv, PNL nu va supralicita în privinţa nivelului salariului minim brut, întrucât scopul nu este să avem tot mai mulţi angajaţi pe salariul minim. Obiectivul este să oferim pieţei condiţiile pentru creşterea salariului mediu. De aceea, PNL propune o viziune solidă de construire a Legii salarizării unitare, care ţine cont în primul rând de nevoia beneficiarilor de a şti cu siguranţă perspectiva salarială pe care o au, dar şi de impactul pe care-l poate avea asupra mediului privat. PNL consideră că este într-adevăr nevoie în România de o lege a salarizării unitare pentru sistemul public, care să înlăture discrepanţele nepermise dintre grilele de salarizare aplicate în prezent pentru diferitele categorii de salariaţi bugetari. România nu are nevoie de încă o lege a salarizării plină de deficienţe şi inaplicabilă, ci are cu siguranţă nevoie de o lege corectă, echitabilă, care să respecte principiul performanţei, dar care să aibă, mai ales, certitudinea implementării până la capăt şi să asigure păstrarea unui cadru bugetar sustenabil şi predictibil.
Silviu Nicu Macovei "Proiect de ţară. Preşedintele Iohannis îşi dovedeşte încă o dată incapacitatea de a genera proiecte de ţară!" A trecut aproape un an de când Preşedintele României, domnul Klaus Werner Iohannis a mediatizat intens iniţiativa instituţiei prezidenţiale de a concepe şi redacta un proiect de ţară, o viziune unitară a drumului României în următorii ani. Ideea i-a venit imediat după referendumul legat de Brexit, iar după trei luni, în septembrie 2016, preşedintele Iohannis anunţa înfiinţarea Comisiei prezidenţiale pentru proiectul de ţară. De atunci, nimic. Sunt aproape nouă luni de când preşedintele tace cu seriozitate fermă vizavi de acest subiect extrem de important. Să nu uităm faptul că anul viitor ţara noastră sărbătoreşte Centenarul de la Marea Unire. Mai mult, peste un an şi jumătate, România va deţine preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, iar atunci ţara noastră va trebui să asigure o agendă europeană coerentă referitoare la principalele teme de dezbateri în Europa unită, dar şi referitoare la proiectele importante ale României. Vă reamintesc, că luna viitoare se îndeplineşte termenul asumat de Preşedinţia României, pentru a transmite concluziile dezbaterilor iniţiate de "Unitatea de pregătire a Preşedinţiei Consiliului UE - UPPCUE", dezbateri care vor contura priorităţile Preşedinţiei vizavi de acest proiect. Vă asigur că voi urmări cu interes şi chiar îngrijorare respectarea acestui termen, de preşedintele Klaus Iohannis. Din punct de vedere politic sunt însă foarte îngrijorat de capacitatea domnului Klaus Iohannis de a conduce şi duce la bun sfârşit aceste proiecte esenţiale pentru viitorul României. Într-o declaraţie politică de la sfârşitul lunii martie a.c. transmiteam un avertisment asupra lentorii cu care preşedintele Iohannis îşi exercită prerogativele legate de politica externă a României şi îl încurajam pe premierul Sorin Grindeanu să îşi asume responsabilitatea conturării unei strategii politice coerente pentru ţara noastră. Preşedintele Klaus Iohannis este obligat să răspundă în faţa cetăţenilor şi a noastră, a reprezentanţilor tuturor românilor în Parlament, în ceea ce priveşte proiectul de ţară al României, subiect pe care l-a folosit doar ca punct de atracţie mediatică în preajma alegerilor electorale. Sper ca acest demers esenţial pentru România să nu fie tratat cu lentoare şi superficialitate sau, mai rău, ca proiect personal al lui Klaus Iohannis într-o următoare campanie electorală!
Vasile Axinte "Aditivii alimentari, duşmanul tăcut din alimente!" Ultimele studii sociologice arată faptul că românii, în majoritate, consumă alimente puternic aditivate, care pot avea efecte grave pentru sănătatea lor. Declaraţii politice de acest gen au mai susţinut şi colegii parlamentari din alte legislaturi, însă schimbări majore în domeniu nu s-au înregistrat, fapt pentru care mă simt nevoit să revin cu aceasta problemă. Românii mănâncă prost din cauza, în principal, sărăciei cu care se confruntă populaţia. Ca şi chestiune specifică acestei ţări, românii preferă să cheltuiască majoritatea veniturilor pe coşul zilnic de alimente, neglijând investiţiile în educaţie, sau în alte domenii preferate de cei din vestul Europei, ca de exemplu punerea bazelor pentru o afacere de familie. Într-adevăr, românii se scuză că alimentele sănătoase costă prea scump, însă uită că se consumă mai mulţi bani pe tratarea bolilor provocate de aditivii alimentari, adică E-uri, decât pe cumpărarea alimentelor, în realitate nereuşindu-se vreo reducere bugetară, ba dimpotrivă. După ultimele date rezultate din cercetările sociologice, 80 % dintre români nu ştiu ce înseamnă o alimentaţie sănătoasă, 65% dintre ei spun că pentru alimente sănătoase trebuie să scoţi mai mulţi bani din buzunar, iar 70% dintre românii din mediul urban cu vârste între 15 şi 60 de ani precizează că pentru a prepara alimentele în mod sănătos este nevoie de mai mult timp, timp pe care nu îl au la dispoziţie. Fără să exagerez, pot spune că din meniul zilnic al românilor, în niciun caz nu lipsesc: coloranţii alimentari, conservanţii, antioxidanţii, agenţii de fixare a culorii, agenţii de reglare a acidităţii, agenţii de carbonatare, emulgatorii, agenţii de întărire, dizolvanţii şi alte "produse" specifice industriei chimice care în niciun caz nu ar fi trebuit să fie asimilate de corpul nostru. De ce românii riscă boli grave doar pentru un gust mai plăcut este greu de înţeles, dar, din păcate, aceasta este realitatea. Ceea ce este mai îngrijorător este faptul că, în România, sunt folosiţi anumiţi aditivi alimentari consideraţi ca fiind "siguri", aditivi care sunt interzişi în alte ţări ale Uniunii Europene sau în ţări din afara continentului european, ca de exemplu, SUA sau Canada. Consecinţa? Conform Societăţii Române de Nutriţie, consumul alimentelor care au în componenţă aglomeraţii de aditivi alimentari generează obezitate, diabet şi boli cardiovasculare. Amintim aici şi faptul că România ocupă primul loc în Europa la mortalitatea cauzată de diabet şi boli cardiovasculare. Şi, nu în ultimul rând, scandalul alimentelor "produse" pentru Estul Europei este de asemenea de actualitate, dublul standard demonstrând faptul că, în speţă, trebuie să ne purtăm singuri de grijă, deoarece marii producători de alimente au un singur scop: obţinerea de profit, indiferent de mijloace. Consider şi insist asupra introducerii în programa de învăţământ reprezentând trunchiul comun, a unor ore de alimentaţie sănătoasă, deoarece, în lipsa informării corespunzătoare, generaţiile viitoare sunt practic condamnate în faţa "progresului" din industria alimentară.
Vasile Cîtea "Justiţia română, spionată?" Apreciem poziţia ministrului justiţiei, domnul Tudorel Toader, cu privire la scandalul arhivei SIPA, DGPA. O structură a statului român înfiinţată în 1991 şi-a modificat o parte din obiectul de activitate începând cu anul 1997, tocmai pentru a asigura şi protecţia magistraţilor. Nu mai revenim asupra amănuntelor cronologice, deoarece acestea au fost dezbătute pe larg de instituţiile mass-media din ţară, însă nu pot să nu revin cu alte probleme care ridică mari semne de întrebare. De ce a fost nevoie de o structură care să adune date despre magistraţi? Cui a servit, cine a avut interesul şi cine a organizat această veritabilă strângere de informaţii? Am aflat lista persoanelor care au vizitat arhiva SIPA, după ce aceasta a fost "inactivată", fapt pentru care se impun următoarele întrebări: De ce s-au mai permis aproape 22 de vizite după "inactivarea" serviciului de colectare a datelor despre magistraţi? Ce presupuneau acele vizite? Dacă au existat scurgeri de informaţii despre viaţa privată a magistraţilor şi dacă unii dintre magistraţii cu funcţie de conducere au avut de suferit din cauza folosirii datelor stocate în arhiva SIPA? Nu în ultimul rând, nu putem să trecem cu vederea faptul că în momentul "inactivării acestui serviciu", motivele puse în discuţie au fost cele de abuz şi poliţie politică, pe baza informaţiilor stocate. Cu alte cuvinte, cine a avut interesul să spioneze justiţia română? Dar şi-a pus cineva întrebarea, nu cumva datele adunate despre magistraţi aveau să fie folosite nu numai în mediul intern, ci şi de structuri externe? Şi-a pus cineva întrebarea, nu cumva aceste date au fost "traficate" şi către structuri externe statului român? Din punctul nostru de vedere, spionarea justiţiei române a făcut parte dintr-un program, foarte bine pus la punct, de subordonare a puterii judecătoreşti. Ceea ce este îngrijorător este faptul că, pentru a aduna informaţii despre magistraţi, "sistemul a racolat", probabil, tot din rândul lucrătorilor din sistemul judiciar, persoane care să realizeze efectiv munca de strângere de informaţii. Or, aceste proceduri ne pot fi cunoscute doar dacă dăm câteva file de istorie în spate, plasându-ne efectiv în timpul prigoanei împotriva intelectualilor români care aveau "păcatul" de a susţine un altfel de punct de vedere. Avem încredere deosebită în actualii factori decidenţi pentru primirea răspunsurilor adecvate la problemele ridicate. Susţin demersul ministrului justiţiei de a oferi publicului larg răspunsuri corecte, cinstite, despre ceea ce poate reprezenta cea mai mare pată pe obrazul justiţiei din România.
Viorica Cherecheş "Discriminarea transformă persoanele cu dizabilităţi în persoane cu handicap" La data de 31 decembrie 2016, în România erau înregistrate 786.546 de persoane cu dizabilităţi, ceea ce reprezintă un procent de 3,45% din populaţia ţării. Printre aceştia sunt numeroase persoane cu un handicap fizic sau somatic, care ar putea să lucreze şi chiar îşi doresc acest lucru, numai că prejudecăţile şi lipsa rigurozităţii în aplicarea legii îi transformă din persoane cu dizabilităţi în persoane cu handicap. România este membru cu drepturi depline a Uniunii Europene de 10 ani şi la noi în ţară se aplică legislaţia europeană de incluziune şi protecţie a persoanelor cu dizabilităţi. Din păcate însă, doar declarativ, aplicăm această lege, pentru că angajatorii se feresc de această categorie a populaţiei şi refuză să o angajeze. La nivel naţional nu există date statistice clare şi mai ales reale ale numărului de persoane cu dizabilităţi care sunt angajate. În România există o falsă implicare a autorităţilor în ceea ce priveşte integrarea persoanelor cu dizabilităţi şi acest lucru se vede chiar de la intrarea într-o societate. Prin lege, doar instituţiile de stat sunt obligate să fie dotate cu rampe pentru accesul persoanelor cu dizabilităţi motorii, dar daţi-mi voie să vă spun că există şi persoane cu alt tip de dizabilităţi, de exemplu, auditive sau vizuale. Prin simpla montare a unui covor tactil şi a unor plăcuţe, le-am uşura acestora viaţa şi accesul în instituţiile publice. Deşi handicapul nu este cauzat de boala în sine, ci de interacţiunea dintre individ şi societate, deficienţa sau dizabilitatea sunt cele care contează în cea mai mare măsură. Cunoştinţele sau experienţa candidaţilor nu mai contează şi nu pot influenţa decât într-un procent nesemnificativ opinia angajatorului. Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia de a încadra persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de salariaţi. Legea nr. 448 din 2006, republicată în 2008, se rezumă la două posibilităţi, în cazul în care angajatorul nu face acest lucru: plata lunară către bugetul de stat a unei sume reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajate persoane cu handicap; cea de-a doua opţiune este achiziţionarea de produse sau servicii de la unităţi protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat, în condiţiile prevăzute de lege. Prin urmare, legislaţia în vigoare favorizează angajatorii care refuză încadrarea unor persoane cu dizabilităţi, prin oferirea de opţiuni. Ţin să vă reamintesc că acestor angajatori li se oferă legal o portiţă de scăpare şi astfel persoanele care au o dizabilitate sunt transformate în persoane cu handicap chiar din cauza "scăpărilor legale". Cunosc persoane care s-au născut cu o dizabilitate de ordin fizic, dar acest lucru nu le-a împiedicat să înveţe mai multe limbi străine şi să devină absolvenţi ai unei universităţi. Cu toate acestea, le-a împiedicat să se integreze în societate, să obţină un loc de muncă decent şi să se întreţină din punct de vedere material, degrevând astfel statul de importante cheltuieli anuale. Prin atitudinea de care dau dovadă o mare parte dintre angajatorii din România, persoanele cu dizabilităţi sunt transformate în persoane cu handicap. În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, noţiunea de dizabilitate este definită ca "...deficienţa senzorială, motorie, mintală sau orice altă infirmitate a unei persoane...". În ciuda acestor deficienţe, aceste persoane sunt capabile să facă ceva util pentru societate, fie singure, fie asistate. Cred că ar trebui să ne aplecăm mai atent asupra problemelor acestei categorii de persoane şi să nu le excludem din viaţa activă, pentru că pot contribui pozitiv şi din punct de vedere economic la bugetul de stat. Putem transforma aceste persoane din asistate financiar în contributori activi. Nu putem să-i discriminăm în continuare, pentru că o mare parte dintre ei chiar îşi doresc să fie integraţi activ pe piaţa muncii. Împreună trebuie să trecem în revistă legislaţia în vigoare şi să găsim soluţii viabile pentru a rezolva această problemă. Trebuie revizuite comisiile şi comitetele care au ca obiect de activitate reintegrarea persoanelor cu dizabilităţi, dar care nu au proceduri clare. Astfel se ajunge la situaţii în care două persoane cu handicap similar sunt încadrate în grad diferit de handicap sau persoane cu o invaliditate permanentă sunt evaluate periodic de membrii comisiei care nu fac altceva decât să constate că invaliditatea nu este reversibilă. Trebuie să venim cu soluţii concrete pentru cei care doresc cu adevărat să muncească, să fie parte activă a societăţii româneşti. Suntem datori să evaluăm legislaţia de care dispunem şi să amendăm normativele care pot face diferenţa şi care pot astfel să elimine discriminarea care se practică în acest moment.
Raluca Turcan "PSD a uitat de Programul de guvernare - implementează Programul minus România!" E oficial, Ministerul Finanţelor Publice spune că execuţia bugetară, după 4 luni, îndepărtează PSD tot mai mult de Programul de guvernare şi de promisiunile fără fundament. Să fie foarte clar, dezastrul economic spre care îndreaptă Guvernul Dragnea ţara trebuie stopat. Dragnea nu mai are timp să învârtă becurile prin diferite încăperi. Miniştrii trebuie să-şi asume măsurile economice şi să fie foarte prudenţi. Nu se mai poate face risipă. Nu se mai pot face cheltuieli, fără a şti foarte clar de unde provin banii. Vă dau un singur exemplu: experţii FMI spun că doar Legea salarizării unitare va genera costuri totale de 61,2 miliarde de lei sau 6,6% din produsul intern brut, ceea ce se traduce printr-un impact bugetar net de circa 2,6% din PIB. Este exact impactul bugetar pe care Ministerul Finanţelor Publice 1-a ascuns de ochii românilor, atunci când toţi se întrebau de unde se măresc salariile. În ultimele patru luni, Guvernul Dragnea-Grinteanu ne-a demonstrat că nu poate colecta mai mulţi bani la bugetul de stat, nu poate atrage noi investiţii, nu poate cheltui banii europeni, nu ştie să facă investiţii pentru creştere economică. Iată cifrele, comparativ cu anul de referinţă 2016, un an fiscal slab, pentru care Dragnea şi PSD numeau Guvernul de atunci drept guvernul zero: Unica mişcare economică făcută de PSD pentru a nu scufunda România într-un deficit uriaş a fost impozitarea mediului privat, prin creşterea artificială a salariului minim pe economie. Execuţia bugetară foarte slabă dovedeşte foarte clar faptul că uriaşa creştere economică este doar pe hârtie. Din păcate, hârtia suportă multe, economia nu prea! Ieri a căzut un tavan într-o şcoală din Bucureşti. Dacă nu se vor lua măsuri, există toate premisele ca şi economia să ajungă un morman de moloz, însă de data aceasta, se va lăsa cu victime. PNL a solicitat prezenţa ministrului finanţelor publice în Parlament, pentru a explica cifrele. Din păcate, PSD îi ia apărarea şi blochează dezbaterea pe cifre a bugetului şi a Legii salarizării unitare.
Glad-Aurel Varga "Necesitatea unui sistem de învăţământ pe temelii solide, în România" Una dintre datoriile noastre fundamentale este să aşezăm sistemul de învăţământ pe temelii solide şi să terminăm odată şi pentru totdeauna cu lucrurile făcute de mântuială. Despre infrastructura şcolară se poate vorbi săptămâni întregi şi, cu siguranţă, subiectul este atât de amplu, încât ar putea genera elemente noi de dezbatere în fiecare zi. Unul dintre cele mai grave aspecte este acela că peste 90% dintre şcolile din România nu au autorizaţii ISU. Câţi dintre noi conştientizăm cât este de grav acest lucru? Câte şcoli şi grădiniţe funcţionează în clădiri cu risc ridicat de seism? Săptămâna trecută s-a prăbuşit tavanul într-o sală de clasă dintr-o şcoală din Bucureşti. Imaginaţi-vă starea şcolilor din oraşele mici şi din comune şi sate. Câţi ştiu că proprii copii învaţă într-o şcoală care oricând s-ar putea prăbuşi la un cutremur mai serios sau într-o şcoală care ar putea fi cuprinsă de flăcări, din cauza instalaţiilor precare sau inexistente? În multe şcoli, în care învaţă sute de elevi, nu se fac exerciţii şi simulări de situaţii de urgenţă. De asemenea, nu sunt prezentate elevilor nici măcar ghidurile şi instrucţiunile realizate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Sigur, se va dori înfiinţarea de comisii şi comitete. Poate sunt necesare, dar mai necesare sunt implicarea şi acţiunea Ministerului Educaţiei Naţionale, care, dincolo de solicitarea de informări din teritoriu, trebuie să acţioneze ferm şi să sprijine comunităţile locale, prin asigurarea desfăşurării activităţilor şcolare, în deplină siguranţă. Un copil a murit din cauza rujeolei. Din păcate, o astfel de ştire apare mult prea des. Un alt copil care a devenit un număr în statistica neagră a morţilor care puteau fi evitate. Ministerul Sănătăţii şi Guvernul mimează preocuparea şi înfiinţează comitete şi comisii, de parcă lipsa acestora ar fi cauza principală a epidemiei de rujeolă. De aceea au lipsit multă vreme dozele necesare de vaccin? Pentru că nu existau un comitet şi o comisie? De aceea s-au ţinut departe autorităţile de comunităţile sărace şi needucate, în care s-au format focarele de rujeolă? Au fost câteva dezbateri răzleţe pe tema epidemiei, dar toată lumea s-a mulţumit cu asigurarea dată de Ministerul Sănătăţii, că situaţia este sub control şi s-a trecut mai departe. Nu este sub control. Copiii mor în continuare. Funcţionarii din Ministerul Sănătăţii se ascund după hârtii prin birouri şi încearcă să fugă de răspundere. În tot acest timp în care nu au existat doze de vaccin disponibile, exportul paralel de vaccinuri a proliferat, ca de altfel şi cel de medicamente. Din informaţiile disponibile, pe Programul naţional de boli transmisibile s-au exportat 34% din cantităţile de medicamente destinate pacienţilor români, la oncologie 48%, pe Programul de diabet - 21%, pe Programul de boli rare - 64%, pe Programul pentru insuficienţa bolilor renale cronice - 17%, pe Programul de transplant - 35%, pe Programul de boli endocrine - 37%. Solicit Ministerului Sănătăţii să le dea o şansă la viaţă pacienţilor români şi să reglementeze foarte strict exportul paralel de medicamente.
Constantin Şovăială "Avem nevoie de investiţii, nu de vorbe!" În momentul de faţă, România trece printr-o criză de ingineri. Noi vrem să facem autostrăzi, căi ferate, birouri, maşini, dar nu avem oameni cu experienţă pentru a realiza ceea ce ne dorim. Conform statisticilor, avem nevoie de 220.000 de ingineri, însă şcoala livrează numai 40.000. Noi scoatem absolvenţi de drept, management, administraţie etc. Nu ne gândim că avem nevoie de ingineri pentru a realiza proiectele din această ţară. Acestea sunt pe mâna unora fără studii şi fără experienţă, care îşi bat joc de banii publici, făcând treabă de mântuială. Asta ne dorim în continuare? Economia României este în offside. Sistemul de învăţământ este cu mult în spatele economiei, a ceea ce cere piaţa, din punct de vedere calitativ şi cantitativ. Necesarul de ingineri pentru proiectele de investiţii actuale, atât cele private, cât şi cele de stat, este mult mai mare ca în anii trecuţi. Statisticile ne arată că Rusia livrează anual 450.000 de ingineri, iar Coreea de Sud, prima ţară în indexul inventivităţii globale, produce 150.000 de ingineri pe an, Germania 100.000. România este mult mai industrializată decât media Uniunii Europene, având o pondere de 24% din PIB, faţă de 17% în Europa. Problema este că România are nevoie de infrastructură, de apartamente şi clădiri de birouri, de ingineri agronomi şi pe industria alimentară etc. Avem o şcoală românească care nu ţine pasul cu ce are nevoie economia. Şcoala românească livrează absolvenţi de drept, de administraţie publică, de management şi marketing, care ajung să lucreze în retail, mall-uri sau call-centere, cot la cot cu absolvenţii de liceu care nu au luat bacul. Nu există strategii şi nici planuri pentru a schimba învăţământul în concordanţă cu trendurile economice, demografice şi sociale! Avem creştere de 5,7% în TI, pe o structură a economiei care se modifică, dar care încă nu este asimilată în cercetările analiştilor şi ale BNR. Există potenţial de investiţii, există necesar de infrastructură, dar, din lipsă de personal, din lipsă de ingineri, România se va bloca la un moment dat, iar acest lucru va afecta economia.
Constantin Codreanu "Ziua românilor de pretutindeni - prilej de reflecţie şi mobilizare în sprijinul românilor ameninţaţi cu deznaţionalizarea sau aflaţi în dificultate" Pe 28 mai, în ultima duminică a lunii, sărbătorim Ziua românilor de pretutindeni. Este un prilej de reflecţie şi mobilizare în sprijinul românilor ameninţaţi cu deznaţionalizarea sau aflaţi în dificultate. Lăsând la o parte orice abordare festivistă, găsesc potrivită ocazia să trecem în revistă problematica românilor din comunităţile istorice de români. Istroromânii sunt ramura cea mai mică a poporului nostru - circa 300 de persoane - şi se află într-o situaţie critică, dialectul istoric istroromân fiind inclus de UNESCO în Cartea Roşie a limbilor în pericol de stingere. Trebuie să intervenim pentru salvarea istroromânilor din Croaţia, inclusiv prin crearea posibilităţii legale de a le acorda simplificat cetăţenia statului român, exact după modelul după care şi croaţii din România îşi pot lua cetăţenia statului croat. Meglenoromânii din Grecia şi Republica Macedonia - câteva mii de persoane - nerecunoscuţi ca minoritate naţională, sunt în plin proces de aculturaţie şi asimilare, nemaibeneficiind de sprijinul cultural al statului înrudit România, care le refuză dreptul, în procedură simplificată, la cetăţenia română facultativă, ca formă subsidiară de protecţie. Sutele de mii de aromâni din Albania, Bulgaria, Grecia şi Republica Macedonia se zbat între asimilare şi redeşteptare culturală. Mai grav este că în sânul comunităţii dialectale aromâne din România este un curent minoritarist îndreptat contra unităţii cultural-naţionale româneşti şi inspirat, încurajat şi întreţinut de cercuri politice din străinătate. Nici aromânii nu pot cere în procedură simplificată cetăţenia statului român, aşa cum mici albanezii, grecii, bulgarii şi macedonenii din România nu pot solicita cetăţenia statelor lor înrudite. Cele câteva milioane de români din Basarabia, Ucraina, Serbia şi Bulgaria fac încă obiectul politicilor de stat, de separare artificială în români propriu-zişi şi moldoveni sau, respectiv, valahi. În cazul românilor majoritari din Republica Moldova, ajutorul acordat generos de România nu este condiţionat de respectarea drepturilor românilor în acest stat. Românii din Ungaria nu au nici pe departe drepturile de care se bucură maghiarii şi secuii de limbă maghiară din România. Cei peste un milion de persoane aparţinând filonului cultural românesc - comunităţile de evrei românofoni din Israel, băieşii sau rudarii românofoni din Croaţia, Ungaria, Serbia sau Bulgaria şi alţii - nu beneficiază de proceduri simplificate pentru dobândirea sau redobândirea cetăţeniei române. Cei peste 4 milioane de cetăţeni români, care reprezintă diaspora noastră economică, se confruntă cu multiple dificultăţi şi provocări, având nevoie, în multe situaţii, de intervenţia promptă, competentă şi eficientă a diplomaţiei române şi a autorităţilor guvernamentale. În această situaţie, este nevoie să completăm cu prevederi noi Legea cetăţeniei române, Legea privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, să adoptăm o Lege a românofoniei în lume, iar Guvernul trebuie să iniţieze proiecte pentru salvarea românilor aflaţi în dificultate culturală majoră, cum sunt românii din comunităţile istorice din jurul graniţelor şi Balcani. Totodată, în condiţiile în care statul naţional român se confruntă cu fenomenul negativ şi accentuat al emigrării accelerate, este nevoie să ajustăm Legea cetăţeniei române, atât normelor şi bunelor practici europene în domeniu, cât şi interesului major de consolidare demografică a statului naţional şi de protecţie efectivă a minorităţilor înrudite.
Ştefan Muşoiu "Trebuie să combatem fobia angajatorilor de a recruta persoane mai în vârstă!" O persoană fără un loc de muncă este o îngrijorare pentru orice Guvern, pentru societate în general, dar şi pentru mulţi dintre noi. În numeroase studii, şomajul a fost asociat creşterii excluziunii sociale, sărăciei, bolilor de inimă, alcoolismului şi dependenţei de droguri. Schimbările din ultimii ani din domeniul economic, cât şi cele de pe piaţa muncii, prin reorientarea pe segmente de producţie şi servicii a firmelor, au avut efecte directe asupra românilor. Cei mai afectaţi de criza locurilor de muncă sunt oamenii în etate care, după ce au muncit ani întregi şi şi-au întreţinut familiile, s-au trezit în situaţia dramatică de a nu a mai avea acces la o sursă de venit, după ce şi-au pierdut locul de muncă. Este şi cazul ialomiţenilor cu vârste de peste 50 de ani, care sunt puşi acum în faţa unei situaţii dificile. Însă nu cred că doar ialomiţenii se confruntă cu această situaţie îngrijorătoare, ci, din nefericire, şomajul la această vârstă s-a transformat într-o conjunctură nocivă, naţională. Rămasă fără un loc de muncă, această categorie de persoane, fie se adaptează noilor cerinţe pe piaţa muncii, fie apelează la propriile afaceri, dacă au capital sau spirit de iniţiativă. Însă cei mai mulţi încearcă se să reangajeze. Dacă au noroc şi prind ocazia unui interviu, se confruntă cu o nouă piedică, respectiv baremul de vârstă. Angajatorul caută, de cele mai multe ori, persoane mai tinere, care sunt dispuse să lucreze şi pentru salarii mai mici şi să aibă şi un program prelungit. Astfel, chiar dacă omul are zeci de ani de experienţă în spate, are aptitudini şi putere de muncă, este nevoit să aştepte pe listele de la şomaj. Desigur, este adevărat şi că această categorie de şomeri, în multe cazuri, se poate confrunta cu probleme de adaptare la noile cerinţe pe piaţa muncii, dar sunt puţine astfel de cazuri. Însă, chiar dacă obţin o nouă calificare, cursurile pe care şomerii le pot urma gratuit nu le asigură şi un loc de muncă. Ca să mă fac şi mai bine înţeles, persoanele de peste 50 de ani care sunt dornice să îşi schimbe şi domeniul de activitate pentru un job nu primesc garanţia că la finalizarea cursurilor se pot integra pe piaţa muncii. Fobia angajatorilor români de a recruta persoane în vârstă trebuie combătută la orice nivel. Soluţiile punctuale sunt şi ele bune, dar pentru reducerea şomajului structural va trebui să mergem mai departe. Este necesară atacarea rigidităţilor structurale de pe piaţa muncii, creşterea productivităţii, măsuri pentru mobilitatea redusă a forţei de muncă, reducerea asimetriei informaţionale pe piaţa muncii. Daţi-mi voie să salut succesele de până acum înregistrate de guvernările PSD, în privinţa reducerii şomajului. Însă consider că această evoluţie pozitivă trebuie să ne stimuleze în continuare, să ne concentrăm toate eforturile pentru diminuarea acestui fenomen negativ. Aşadar, închei prin a sublinia că sunt convins că România poate şi le va construi viitorul şi celor mai vulnerabili dintre şomeri, respectiv cei trecuţi de prima tinereţe.
Eugen Neaţă "1 iunie - sărbătoarea copilăriei" Ziua copilului este ziua în care sărbătorim copilăria, este ocazia de a petrece timp cu cei mici şi nu numai, este o zi specială cu implicaţii atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Este ziua în care toţi copiii trebuie să fie fericiţi şi să primească cadouri. Cu toţii ne aducem aminte în această zi, de frumoasele momente ale copilăriei. Cel mai frumos sentiment pe care îl poţi trăi în această viaţă este să fi părinte. Copiii trebuie să crească şi să se dezvolte într-un mediu armonios şi cu un set de valori pe care să îl folosească atunci când vor deveni, la rândul lor, părinţi. Timpul petrecut alături de copil este foarte important şi are un rol determinant în evoluţia ulterioară a adultului. Din păcate, în ziua de astăzi nu există un echilibru între viaţa profesională şi viaţa personală. Părinţii muncesc peste program pentru a le asigura o viaţă mai bună şi îi privează de cel mai preţios lucru, prezenţa lor. În anul 1925, la Geneva, s-a menţionat prima data "Ziua Copilului". Reprezentanţi din 54 de state au adoptat Declaraţia pentru protecţia copilului şi o serie de guverne au avut posibilitatea să o introducă ca sărbătoare. În anul 1945, UNICEF a adoptat o rezoluţie care prevedea ca fiecare stat să instituie aşa numita Ziua Copilului. O zi în care sunt sărbătoriţi copiii are o semnificaţie aparte pentru noi, toţi. Toată atenţia şi timpul părinţilor se îndreaptă către cei mici şi aduce fericire pe chipul tuturor. Majoritatea zilelor libere au la bază sărbători religioase, dar în anul 2016 Parlamentul României a adoptat Legea nr. 220/2016 care modifică Codul muncii şi introduce ziua de 1 iunie, zi liberă, nelucrătoare. Copiii sunt darul cel mai de preţ pe care o familie îl poate avea. La mulţi ani tuturor copiilor!
Natalia-Elena Intotero "Violenţa domestică, o realitate crudă" În urmă cu o săptămână, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, CEDO, a condamnat România la achitarea sumei de 9.800 de euro, daune morale, unei femei din Petroşani, care a reclamat că, în pofida numeroaselor sale plângeri, autorităţile române nu au protejat-o împotriva violenţelor soţului său şi nu l-au făcut pe acesta să răspundă pentru faptele sale. O ştire cât o realitate, o ştire care trebuie să ne facă să conştientizăm că mai sunt multe lucruri de făcut în privinţa violenţei domestice. De la o eventuală aromonizare legislativă, la acţiuni de mediatizare şi conştientizare, la implicarea ONG-urilor şi asociaţiilor, la strategii şi politici, orice demers este vital pentru ca femeile care sunt victime ale violenţei în familie să aibă dreptul la o viaţă normală. Potrivit studiului din 2014 al Agenţiei Europene pentru Drepturile Fundamentale privind violenţa asupra femeilor, 3 din 10 românce au fost agresate fizic, verbal sau psihic. Studiul pe 2013 al Reţelei pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor arată că 91% dintre cererile de ordin de protecţie provin de la femei şi doar 9% de la bărbaţi. De altfel, statisticile indică şi faptul că 85% dintre victimele violenţei în familie sunt femei. În 2015, poate şi pe fondul unei conştientizări la nivelul populaţiei, a crescut atât numărul infracţiunilor sesizate, deci a plângerilor, cât şi numărul ordinelor de protecţie cerute, comparativ cu anii anteriori. De la an la an aceste cereri cresc. Să sperăm că a crescut gradul de conştientizare, şi nu gradul de violenţă. Foarte multe femei nu ştiu ce să facă în astfel de cazuri sau le este teamă. Uneori, procedura emiterii ordinului de restricţie durează prea mult în instanţe. Multe femei abuzate de soţi au copii şi nu au posibilitatea întreţinerii acestora. Aşadar, este necesară implicarea tuturor, de la autorităţi locale, la autorităţi centrale şi ONG-uri de profil. Este foarte important însă ca fiecare dintre noi să ne implicăm cum putem în stoparea acestui fenomen.
Laurenţiu Nistor "Creşte numărul companiilor nou înfiinţate!" În primele patru luni ale acestui an au fost înfiinţate 45.345 de companii noi, cu 6,4% mai multe faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit datelor de la Registrul Comerţului. Numărul de SRL-uri, ca şi numărul de PFA-uri a fost în creştere faţă de 2016. Cea mai mare creştere e în domeniul comerţului, cu o pondere de 21,5% din numărul de firme nou-înfiinţate în primele patru luni. În topul judeţelor, lider rămâne Bucureştiul, cu peste 6.000 de înregistrări de firme în primele patru luni; pe locul al doilea este judeţul Cluj, urmat de Timiş şi de Ilfov. Creşterea semnificativă a numărului de companii nou-înfiinţate, fie ele de tip SRL sau PFA, reprezintă un semnal important că economia performează şi mediul de afaceri se dezvoltă. Antreprenorii au încredere în Programul de guvernare al PSD, care le oferă un mediu avantajos pentru a dezvolta afaceri, ceea ce înseamnă creştere economică şi mai multe locuri de muncă. Primim veşti bune, aşadar, atât de la Registrul Comerţului, cât şi de la INS sau Eurostat. Dar aceste cifre pozitive nu trebuie să ne relaxeze. Dimpotrivă, mai avem foarte multe lucruri de făcut. Comisarul european pentru politici regionale, Corina Creţu, a atras atenţia că, deşi România este ţara cu cele mai multe nevoi în zona infrastructurii de transport, s-a pierdut peste un miliard de euro din alocaţia acordată României în acest domeniu. Investiţiile în infrastructură sunt vitale, cu atât mai mult cu cât avem la dispoziţie fonduri europene pentru aceste proiecte. Aşadar, este necesară voinţă politică şi implicare serioase în proiecte de calitate, proiecte care să aducă bani europeni în România. Sunt convins de faptul că Guvernul Grindeanu va face tot ce îi stă în putinţă pentru ca ţara noastră să beneficieze de fondurile care i se cuvin.
Maricela Cobuz "Soluţia sustenabilă pentru a avea acces la terapii inovatoare" Accesul pacienţilor la terapii inovatoare, în cadrul unui sistem sustenabil din punct de vedere al cheltuielilor bugetare, reprezintă un deziderat al autorităţilor publice din toate statele UE, inclusiv din ţara noastră. Un model deja recunoscut şi apreciat la nivel european este cel al Italiei. Sistemul presupune o împărţire a costurilor şi responsabilităţilor între companiile farmaceutice şi casele de asigurări de sănătate. Statul decontează doar tratamentul pacienţilor care răspund la acel tratament. Companiile farmaceutice îşi asumă integral costul tratamentului şi rambursează banii deja alocaţi, dacă pacienţii nu au răspuns acelui tratament. Sistemul utilizat în Italia este gestionat prin registre electronice de monitorizare, platforma IT, care conţin date exacte atât legate de fişele pacienţilor, cât şi date financiare. În cursul săptămânii trecute a avut loc, în Parlamentul României, o masă rotundă cu această temă, "Schemele de acces facilitat - soluţia sustenabilă pentru acces la terapii inovatoare". Dacă România ar implementa un astfel de sistem, inclusiv a unor registre de monitorizare, ar duce la numeroase beneficii şi ar putea permite accesul mai multor pacienţi ia tratamentele inovatoare şi în acelaşi timp s-ar stimula responsabilitatea, dar şi eficienţa în inovaţie şi nu s-ar mai genera costuri suplimentare la bugetul de sănătate. Ca obiective specifice au fost cele legate de descrierea conceptului de schemă, prezentarea experienţei italiene, identificarea modalităţilor de a dezvolta contractele de gestiune în sistemul de sănătate din România, evaluarea tehnologiilor medicale şi utilizarea registrelor electronice ca instrumente de implementare eficientă a studiilor nonintervenţionale şi a schemelor de acces facilitat. Costul legat de platforma electronică pentru fiecare medicament ar fi acoperit integral de compania care deţine autorizaţia de punere pe piaţă. La începutul anului, Guvernul Grindeanu a eliminat comisiile de experţi de la nivelul caselor de asigurări judeţene şi de la nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), pentru a creşte accesul pacientului la medicamente încă din momentul diagnosticării, iar acum Ministerul Sănătăţii îmbunătăţeşte accesul pacienţilor la terapii inovative, modelul italian fiind o soluţie.
Angel Tîlvăr "Traficul de persoane - ciclu nesfârşit al abuzului şi încălcare majoră a drepturilor omului" Traficul de persoane este unul dintre cele mai grave flageluri ale epocii moderne, o încălcare a drepturilor omului cu efecte dramatice în viata victimelor şi un fenomen social care distruge nu doar persoane, ci şi familii sau comunităţi întregi. Sclavia modernă face, an de an, zeci de milioane de victime în întreaga lume. Din păcate, acest fenomen extrem de grav afectează şi cetăţeni români, care cad pradă reţetelor de trafic de persoane sau unor indivizi lipsiţi de scrupule şi, deseori, violenţi. Am participat, de curând, la un eveniment care arată cât de prezentă este această ameninţare pe agenda structurilor parlamentare din Europa. Pe 18 mai, la sediul Adunării Naţionale a Republicii Serbia, s-a desfăşurat workshop-ul cu tema "Parlamentarii europeni cooperează pentru combaterea traficului de persoane în regiunea Balcanilor de Vest". La eveniment, au fost prezenţi parlamentari din Serbia, România, Bosnia-Herţegovina, Muntenegru, reprezentanţi ai Biroului ONU pentru Droguri şi Criminalitate - UNODC, ai Organizaţiei Mondiale pentru Migraţie - IOM, ai Human Trafficking Foundation, delegaţiei UE şi Consiliului Europei în Serbia, precum şi ai unor ONG-uri cu activitate în acest domeniu. Cei prezenţi au demonstrat, cu date şi cifre rezultate din realităţile cutremurătoare ale traficului de persoane, cât de serioasă şi de amplă este această ameninţare şi care sunt mecanismele curente prin care se încearcă prevenirea şi combaterea ei. România, deşi afectată de fenomenul traficului de persoane, se numără printre ţările cu cea mai bogată activitate parlamentară în acest sens. În cadrul evenimentului, am prezentat atât situaţia curentă din ţara noastră, cât şi activitatea Grupului parlamentar pentru combaterea traficului de persoane din Parlamentul României, grup care generează în fiecare an o evaluare integrată a fenomenului. Pornind de la statisticile disponibile, consider că este esenţial ca activitatea parlamentară pe această temă să continue la fel de eficient ca şi până în acest moment, pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei alarmante a acestui flagel şi pentru a crea baza discuţiilor în ceea ce priveşte dezvoltarea unei legislaţii naţionale cât mai complete şi eficiente în domeniu. Datele statistice din România, pentru anul 2016, indică un număr de 623 de dosare penale nou înregistrate, pentru infracţiunea de trafic de persoane. Cercetările în aceste dosare au vizat diferite tipuri de exploatare: exploatare sexuală, exploatare prin muncă, exploatare prin cerşetorie sau mai multe tipuri de exploatare simultană. Au fost identificate 756 de victime ale traficului de persoane, multe dintre ele minore. Eforturile conjugate ale autorităţilor române, ale Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, şi ale Poliţiei Române, şi ale organizaţiilor din societatea civilă, programele şi mecanismele dezvoltate pentru asistenţă acordată victimelor au determinat înregistrarea unui progres în acest domeniu: numărul victimelor traficului de persoane a scăzut cu 14% faţă de anul 2015. Suntem însă departe de a fi învins acest flagel. El continuă, din nefericire, să facă victime, atât în ţară, cât şi în comunităţile româneşti de peste hotare. Aproape zilnic, aflăm din presa naţională sau din diaspora despre cazuri în care cetăţeni români cad victime traficului de persoane, abuzurilor, exploatării prin muncă şi sclaviei moderne. Avem, aşadar, obligaţia de a rămâne activi şi vigilenţi, de a continua eforturile care ne-au făcut un model la nivel european, în acest domeniu. Aceasta este singura cale pe care putem stăvili şi sancţiona exemplar situaţiile în care românii din ţară şi de dincolo de graniţe cad pradă traficului de persoane.
Ileana Cristina Dumitrache "La data de 2 iunie, cetăţenii italieni sărbătoresc ziua naţională a Italiei, zi care reprezintă un prilej de sărbătoare şi pentru numeroşi români" În fiecare an, începând cu anul 1948, la data de 2 iunie cetăţenii italieni sărbătoresc ziua naţională a Italiei, ziua în care, în anul 1946, a avut loc referendumul în urma căruia Italia a fost proclamată republică. Atunci, printr-un referendum asupra monarhiei, care a reprezentat şi prima ocazie când s-a utilizat votul universal în Italia, a rezultat naşterea Republicii Italiene. Ziua Republicii a fost celebrată pentru prima oară în anul 1948 şi a fost sărbătorită pe data de 2 iunie până în anul 1977, când s-a decis sărbătorirea ei în prima duminică a lunii iunie. Însă, începând cu anul 2000, s-a revenit la sărbătorirea Zilei Republicii la data de 2 iunie a fiecărui an, zi cu o semnificaţie aparte pentru poporul italian. Membru fondator al Uniunii Europene şi unul dintre membrii G7, grupul ţărilor celor mai industrializate din lume, ai NATO şi ai altor numeroase organizaţii internaţionale, Republica Italiană este o republică democratică şi o ţară dezvoltată, ocupând a opta poziţie în lume, conform PIB-ului. Cu mai mult de 60.000 de locuitori în care intră deja şi o numeroasă comunitate de români, Italia reprezintă o îmbinare armonioasă de culturi care, din cele mai vechi timpuri, a impus lumii civilizaţia romană. Italia reprezintă ţara care prin Leonardo da Vinci, Michelangelo, Caravaggio, Borromini, Rossini, Puccini, Calas, Domingo şi numeroşi alţi monştri sacri ai artei şi culturii italiene au influenţat cultura universală. Roma este sediul Bisericii Catolice şi a fost pentru o perioadă lungă leagănul latinităţii în lumea occidentală. Pe lângă contribuţiile însemnate la evoluţia şi modernizarea civilizaţiei europene, şi nu numai, Republica Italiană, sora noastră mai mare în latinitate şi căminul numeroaselor familii de români care şi-au construit o nouă viaţă pe teritoriul Italiei, merită aprecierea noastră, toate felicitările şi urările de bine poporului italian cu ocazia zilei naţionale. Complimenti per la Festa della Repubblica!
Mihaela Huncă "Integrarea tinerilor pe piaţa muncii, prin transformarea internship-ului în contracte de muncă pe perioadă nedeterminată" Guvernul Grindeanu a început demersurile pentru elaborarea Legii internship-ului. În ultima şedinţă a executivului s-a adoptat memorandumul prin care tinerii vor avea posibilitatea să acceseze stagii profesionale şi programe de internship, pentru a experimenta munca într-un mediu organizat, prin familiarizarea cu metodele de lucru şi aplicarea cunoştinţelor acumulate în perioada de studiu, dobândind astfel experienţe relevante în domeniile vizate. Programele de internship contribuie la definirea mai clară a perspectivelor de carieră ale studenţilor, pentru o inserţie mai rapidă pe piaţa muncii. Începând cu luna iunie, vor avea loc consultări între ministerele care coordonează programele de fagii şi de internship cu instituţiile administraţiei publice, mediul de afaceri, zona academică şi organizaţiile de tineret şi de voluntariat, astfel încât să devină o practică unitară acest model de lucru pentru studenţii de la toate universităţile din ţară. Vreau să vă amintesc că primul program oficial de internship al Guvernului României, aflat anul acesta la a cincea ediţie, a fost lansat în anul 2013, tot de un prim-ministru de la Partidul Social Democrat. Cel mai important pentru tineri este faptul că internship-urile pe care le vor urma vor deveni contracte de muncă pe perioadă nedeterminată. În cazul în care angajatorii vor menţine minimum 2 ani aceste contracte, vor beneficia din partea statului de o subvenţie de 1.000 de euro pentru fiecare angajat. La această măsură se vor adăuga programele de tip "Pasarelă", prin care locurile de muncă din sectorul public vor fi oferite temporar tinerilor dezavantajaţi, pentru a dobândi "abilităţi transferabile" în job-urile din sectorul privat. Guvernul va finanţa astfel 10.000 de contracte de muncă suplimentare în următorii 2 ani în sectorul public, la nivel local, în sistemul pasarelă. Aşadar, ne ţinem de cuvânt şi, în fiecare săptămână, fie la nivel de Guvern, fie în Parlament, adoptăm şi aprobăm toate măsurile pe care le-am promis cetăţenilor în campania electorală de anul trecut.
Răzvan-Ilie Rotaru "În primele patru luni de guvernare, PSD-ALDE a crescut semnificativ numărul de companii nou-înfiinţate" Datele de la Registrul Comerţului arată că au fost înfiinţate 45.345 de companii noi în primele patru luni din 2017, cu 6,4% mai multe faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Numărul de SRL-uri, ca şi numărul de PFA-uri a fost în creştere faţă de 2016. Cea mai mare creştere s-a înregistrat în domeniul comerţului, cu o pondere de 21,5% din numărul de firme nou-înfiinţate în primele patru luni. În topul judeţelor, lider rămâne Bucureştiul, cu 6.390 de înregistrări de firme în primele patru luni, pe locul al doilea este judeţul Cluj, urmat de Timiş şi de Ilfov. Creşterea semnificativă a numărului de companii nou-înfiinţate, fie cele de tip SRL sau PFA, reprezintă un semnal important că economia performează şi mediul de business se dezvoltă. Antreprenorii au încredere în Programul de guvernare al PSD, care le oferă un mediu avantajos pentru a dezvolta afaceri, care înseamnă creştere economică şi mai multe locuri de muncă. Care sunt măsurile din Programul PSD care avantajează mediul de afaceri: În perioada următoare, urmează o serie de alte măsuri pentru creşterea eficienţei şi a gradului de predictibilitate pentru mediul de afaceri din ţara noastră: Ceea ce ne-am angajat în campanie, în faţa românilor, am realizat până în acest moment. Urmează să se finalizeze etapa de evaluare a proiectelor de infrastructură, depuse de administraţiile publice locale pentru Programul Naţional de Dezvoltare Locală. Acest pas este cel mai important în perioada următoare, întrucât vor fi aprobate investiţii de 30 de miliarde lei până în 2020 pentru aducţiuni de apă şi canalizare, reabilitarea drumurilor, modernizarea unităţilor de învăţământ şi unităţilor sanitare, construcţia de locuinţe pentru tineri.